Soțul își forțează soția să întrerupă o sarcină

Întreruperea unei sarcini nu este permisă, indiferent dacă sufletul a fost insuflat în embrion sau nu, însă dacă aceasta are loc după insuflarea sufletului, interdicția este mai accentuată. 

Dacă un soț îi spune soției sale să avorteze, nu îi este permis să i se supună. 

Shaykh Muhammad ibn Ibraaheem (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: 

Încercarea de a întrerupe o sarcină nu este permisă dacă nu se dovedește că fătul a murit; dacă acest lucru este dovedit, atunci este permisă. 

Majmoo’ Fataawa al-Shaykh Ibn Ibraaheem, 11/151 

Shaykh Saalih al-Fawzaan (fie ca Allah să-l păstreze) a spus: 

În primul rând: 

Nu este permisă întreruperea unei sarcini. Odată ce sarcina este descoperită, ea trebuie protejată și este haraam ca mama să-i facă rău sau să o tulbure în vreun fel, deoarece este un amanet pe care Allah l-a așezat în pântecele ei și are drepturi; prin urmare, nu este permis să fie tratată în mod necorespunzător, să i se facă rău sau să fie distrusă. 

Dovezile Shar’i indică faptul că este haraam întreruperea unei sarcini. 

Faptul că un copil nu poate fi născut fără o operație nu reprezintă o scuză pentru avort; multe femei nasc doar prin intermediul unei operații (adică prin cezariană), așadar acesta nu este un motiv pentru întreruperea sarcinii. 

În al doilea rând: 

Dacă sufletul a fost insuflat în făt și acesta a început să se miște, apoi este avortat și moare, atunci (femeia) este considerată ca și cum ar fi ucis un suflet și este obligată să ofere ispășirea prin eliberarea unui sclav; dacă acest lucru nu este posibil, atunci trebuie să postească două luni consecutive, pocăindu-se lui Allah. Aceasta se aplică dacă au trecut patru luni de sarcină, deoarece în acest caz sufletul a fost insuflat în făt. Dacă este avortat după aceea, trebuie oferită kafaarah (ispășirea) descrisă. Aceasta este o chestiune gravă, care nu poate fi tratată cu ușurință. Dacă o femeie nu poate suporta o sarcină din motive de boală, atunci trebuie să ia medicamente pentru a preveni conceperea de la bun început; poate lua pilule contraceptive pentru a amâna sarcina pentru o perioadă, până când își recapătă sănătatea și puterea. 

Al-Muntaqa, 5/301-302 

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (fie ca Allah să aibă milă de el) a fost întrebat despre un bărbat care i-a spus soției sale: „Avortează ceea ce se află în pântecele tău, iar păcatul va fi asupra mea.” Dacă ea face aceasta și îl ascultă, ce ispășire trebuie să ofere? 

El a răspuns: 

Dacă ea face aceasta, amândoi trebuie să ofere ispășirea prin eliberarea unui sclav credincios; dacă acest lucru nu este posibil, atunci trebuie să postească două luni consecutive și trebuie să ofere un sclav bărbat sau femeie moștenitorului care nu a luat parte la ucidere, nu tatălui, deoarece tatăl este cel care a poruncit să fie ucis, astfel încât nu merită nimic. 

„Un sclav bărbat sau femeie” reprezintă diyah (banii de sânge) pentru făt, adică valoarea unui sclav bărbat sau femeie, despre care savanții au afirmat că este echivalentă cu o zecime din diyah mamei sale. 

Am discutat deja hotărârea privind avortul în mai multe răspunsuri. Consultați întrebările nr. 13317, 42321, 12733. 

În ceea ce privește ispășirea pentru aceasta, deoarece sarcina se afla în a doua lună sau înainte ca sufletul să fi fost insuflat în făt, iar avortul nu a avut loc, nu este necesară nicio ispășire. Însă ceea ce se cere este pocăința față de Allah pentru această faptă haraam.

Și Allah știe cel mai bine.