Hotărârea privind avortul în primele etape ale sarcinii

Consiliul Marilor Învățați a emis următoarea declarație: 

1 – Nu este permisă întreruperea unei sarcini în nicio etapă decât dacă există un motiv legitim și în limite foarte precise.  

2 – Dacă sarcina se află în prima etapă, care este o perioadă de patruzeci de zile, iar întreruperea ei servește unui scop legitim sau îndepărtează un rău, atunci este permisă întreruperea ei. Însă întreruperea ei în această etapă de teama dificultății creșterii copiilor sau a imposibilității de a suporta costurile întreținerii și educării lor, ori de teama viitorului lor sau pentru că soții consideră că au destui copii – acest lucru nu este permis. 

3 – Nu este permisă întreruperea sarcinii când aceasta este o ‘alaqah (cheag) sau mudghah (bucățică de carne mestecată) (care sunt a doua și a treia perioadă de câte patruzeci de zile), până când o comisie medicală de încredere decide că ducerea sarcinii la termen amenință bunăstarea mamei, în sensul că există teama că va muri dacă sarcina continuă. Este permisă întreruperea ei după ce toate mijloacele de îndepărtare a acestui pericol au fost epuizate. 

4 – După a treia etapă și după trecerea a patru luni, nu este permisă întreruperea sarcinii decât dacă un grup de specialiști medicali de încredere decide că păstrarea fătului în pântecele mamei sale îi va provoca moartea, iar acest lucru trebuie făcut numai după epuizarea tuturor mijloacelor de menținere a fătului în viață. În acest caz se acordă o dispensă pentru avort, pentru a îndepărta răul mai mare dintre două rele și pentru a servi interesul mai important dintre două interese.