Soția lui nu se roagă și nu îl ascultă în multe lucruri. Care este verdictul cu privire la ea? Cum ar trebui să se poarte cu ea?

În primul rând:

Căminele fericite sunt cele construite pe înțelegere reciprocă și iubire și consolidate prin afecțiune și compasiune între soți. Nimic din toate acestea nu poate fi realizat fără ca soții să îndeplinească îndatoririle specifice lor. De exemplu, soțul este obligat să cheltuiască pentru soția și copiii săi, iar soția este obligată să își asculte soțul. Dacă soția vrea să îi refuze soțului dreptul de qawwaamah (de a conduce gospodăria) sau să fie în mod deliberat sfidătoare și să refuze să îl asculte, atunci își distruge casa cu propria mână și va fi cauza pierderii și neglijării copiilor ei din cauza faptelor sale rele.

Soțiile, în general, trebuie să înțeleagă că ascultarea soților lor este o îndatorire islamică cerută de la ele. Soțul ar trebui să își îndeplinească bine rolul de conducător al soției și familiei sale, călăuzindu-i către ceea ce este în interesul lor și le va aduce fericirea.

Allah spune (interpretarea sensului):

„Bărbații sunt protectori și susținători ai femeilor, deoarece Allah i-a făcut pe unii dintre ei să îi întreacă pe ceilalți și deoarece ei cheltuiesc (pentru a le întreține) din bunurile lor”

[al-Nisa’ 4:34]

Soțiile ar trebui să cugete la următoarele ahaadeeth:

1-

S-a relatat de la Abu Hurayrah că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Dacă i-aș fi poruncit cuiva să se prosterneze înaintea altcuiva, le-aș fi poruncit femeilor să se prosterneze înaintea soților lor.”

Relatat și clasificat drept hasan de al-Tirmidhi (1159); clasificat drept saheeh de al-Albaani în Saheeh al-Tirmidhi.

2-

S-a relatat că Abu Umaamah a spus: Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Există trei ale căror rugăciuni nu depășesc urechile lor: sclavul fugar până când se întoarce, soția al cărei soț rămâne mânios pe ea peste noapte și un imam care îi conduce pe oameni în rugăciune când aceștia se opun faptului că el face aceasta.” Relatat și clasificat drept hasan de al-Tirmidhi (360).

3-

S-a relatat de la Mu’aadh ibn Jabal că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Nicio femeie nu își jignește soțul în această lume fără ca soția lui dintre hoor al-iyn să spună: «Nu îl jigni, fie ca Allah să te nimicească, căci el este cu tine doar pentru puțin timp și în curând te va părăsi și va veni la noi.»” Relatat de al-Tirmidhi (1174) și clasificat drept saheeh de al-Albaani în Saheeh al-Tirmidhi.

4-

S-a relatat de la Abu Hurayrah (fie ca Allah să fie mulțumit de el) că Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Nu este permis ca o femeie să postească atunci când soțul ei este prezent decât cu permisiunea lui sau să permită cuiva să intre în casa lui fără permisiunea lui.”

Relatat de al-Bukhaari (4899) și Muslim (1026).

Shaykh al-Albaani (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus, comentând acest hadeeth:

Așa cum femeia este obligată să își asculte soțul și să îi satisfacă dorința, cu atât mai potrivit este să i se ceară să îl asculte în chestiuni mai importante decât aceasta, precum creșterea copiilor lor, bunăstarea familiei și alte drepturi și îndatoriri.

Al-Haafiz a spus în al-Fath: Acest hadeeth arată că drepturile soțului asupra soției sunt mai importante decât săvârșirea faptelor voluntare bune, deoarece îndeplinirea drepturilor sale este obligatorie, iar ceea ce este obligatoriu are întâietate asupra faptelor voluntare.

Adaab al-Zafaaf (p. 210).

În al doilea rând:

Soțul trebuie să caute cauzele sfidării deliberate a soției sale și să afle modalitățile prin care îi poate trata problema și o poate conduce pe calea călăuzirii și a izbăvirii, astfel încât să fie protejată de mânia și pedeapsa lui Allah. Printre aceste cauze se poate număra soțul! Da, este posibil să fii una dintre cauzele sfidării ei deliberate, fie din cauza păcatelor pe care le comiți – așa cum a spus unul dintre salaf: „Văd efectul păcatelor mele în animalul meu de călărie și în soția mea”, în atitudinea ei rea sau în refuzul de a-l asculta – fie pentru că soțul are o atitudine rea față de soția sa, astfel încât comportamentul ei este o reacție la felul în care el se poartă cu ea.

Alte cauze se pot afla în familia ei, rudele ei, vecinii sau prietenii ei, care împărtășesc un rol cu shaytaan în provocarea separării dintre bărbat și soție.

Dacă motivul are legătură cu ea – din cauza slăbiciunii credinței ei și a necunoașterii hotărârilor sharee’ah – atunci el trebuie să îi amintească de Allah și să joace un rol în consolidarea credinței ei și învățarea ei cu privire la ceea ce nu știe despre drepturile pe care soțul ei le are asupra ei. Dacă aceasta nu funcționează, atunci poate să o lovească într-un mod care nu este sever și care nu provoacă vătămări, iar dacă aceasta nu funcționează, poate să o părăsească în pat.

Dacă eforturile lui nu reușesc și ea nu răspunde sfatului bun venit de la el sau de la altcineva, atunci poate să divorțeze de ea o singură dată (un talaaq). Aceasta poate servi drept reamintire și „semnal de trezire”. Dar dacă ea persistă în sfidarea și neascultarea ei, atunci nu este nimic bun în ea și Allah îi poate dărui pe cineva mai bun decât ea.

Principiul de bază al acestei abordări graduale pentru îndreptarea lucrurilor se găsește în versetul în care Allah spune (interpretarea sensului):

„Cât despre acelea dintre femei de a căror purtare rea vă temeți, povățuiți-le (mai întâi), apoi evitați-le în paturi și, în cele din urmă, loviți-le (ușor, dacă este de folos); dar dacă se întorc la ascultare, nu căutați împotriva lor mijloace (de supărare). Cu adevărat, Allah este Preaînalt, Măreț”

[al-Nisa’ 4:34]

Shaykh ‘Abd al-Rahmaan al-Sa’di (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:

„Cât despre acelea dintre femei de a căror purtare rea vă temeți” înseamnă: acelea care refuză să își asculte soții în cuvânt sau faptă; el o poate disciplina folosind cel mai ușor mijloc, apoi următorul ca ușurință.

„povățuiți-le” înseamnă: explicați hotărârea lui Allah cu privire la ascultarea și neascultarea soțului, încurajați-o să fie ascultătoare și avertizați-o împotriva neascultării. Dacă aceasta produce rezultatele dorite, cu atât mai bine; altminteri, soțul trebuie să evite să împartă patul cu ea, neculcându-se cu ea și neavând intimitate cu ea, în măsura care va produce rezultatul dorit. Altfel, poate să o lovească într-un mod care nu este sever și care nu provoacă vătămări. Dacă una dintre aceste metode produce rezultatul dorit, atunci

„nu căutați împotriva lor mijloace (de supărare)” adică: ați obținut ceea ce ați dorit, așadar încetați să o mustrați pentru ceea ce a trecut și să căutați defecte a căror menționare va provoca rău și va stârni răul.

Tafseer al-Sa’di (p. 142).

Oricare ar fi situația, soțul este cel care își cunoaște cel mai bine soția. Dacă știe că motivul sfidării ei deliberate este ceva ce poate remedia, atunci trebuie să facă aceasta. Dacă nu se poate descurca cu ea, atunci trebuie să numească pe altcineva din familia lui sau a ei pentru a îndeplini această misiune. Este posibil ca altcineva să aibă o influență mai puternică asupra ei decât el.

În al treilea rând:

Ceea ce am spus mai sus are un sens general și se aplică oricărui soț care suferă din cauza sfidării deliberate a soției sale. Aceasta ar include și soția despre care se întreabă aici, dacă ea era una dintre cele care se roagă. Dar întrucât ea nu se roagă, ceea ce am spus nu i se aplică, deoarece tratarea ei este diferită. Prin faptul că nu se roagă, ea este o femeie necredincioasă și nu îi este permis să rămână aproape de ea sau să aibă relații sexuale cu ea, decât dacă se roagă.

Allah spune (interpretarea sensului):

„Dar dacă se căiesc [respingând Shirk (politeismul) și acceptând Monoteismul Islamic], îndeplinesc As-Salaah (Iqaamat-as-Salaah) și dau Zakaah, atunci ei sunt frații voștri în religie”

[al-Tawbah 9:11]

Iar Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Între om și shirk și kufr se află renunțarea lui la rugăciune.” Relatat de Muslim (116).

Și a spus: „Legământul care ne deosebește de ei este rugăciunea; oricine nu se roagă este necredincios.”

Relatat și clasificat drept saheeh de al-Tirmidhi (2621); al-Nasaa’i (463); Ibn Majaah (1079); clasificat drept saheeh de al-Albaani în Saheeh al-Tirmidhi.

Prin urmare, trebuie să începi cu această chestiune importantă și să încerci, prin orice mijloace îți sunt disponibile, să îi amintești de hotărârea referitoare la rugăciune și că a nu te ruga reprezintă kufr major și că acel contract de căsătorie cu ea va deveni nul dacă persistă în acest păcat grav. Dacă răspunde, atunci slavă lui Allah, iar tu poți continua cu lucrurile pe care le-am menționat mai sus. Dacă nu răspunde, atunci nu încerca să te ocupi de sfidarea ei deliberată și nu întreba despre neajunsurile ei în creșterea copiilor, deoarece nu îți este permis să rămâi căsătorit cu ea. Avertizeaz-o înainte ca mariajul ei să fie anulat – iar anularea poate avea loc prin divorțul tău de ea, deoarece majoritatea instanțelor nu consideră faptul că nu se roagă un motiv pentru anularea unei căsătorii. Dă-i o altă șansă; poate că Allah o va călăuzi și îi va deschide inima către adevăr.

Vezi și răspunsul la întrebarea nr. 47425, care descrie cea mai bună modalitate de a-l chema pe cel care nu se roagă.

Vezi și răspunsul la întrebarea nr. 12828 .
Îi cerem lui Allah să o călăuzească și să o ajute să se roage în mod regulat, să o călăuzească spre tot ceea ce este bun, să îi călăuzească auzul, văzul și facultățile fizice și să îi permită să mulțumească pentru binecuvântările pe care Allah le-a revărsat asupra ei.

Și Allah știe cel mai bine.