Responsabilitatea soțului pentru neglijențele soției sale în privința rugăciunii

Allah spune (interpretarea sensului): 

„Bărbații sunt protectori și susținători ai femeilor, deoarece Allah i-a făcut pe unii dintre ei să-i întreacă pe ceilalți și deoarece ei cheltuiesc din bunurile lor (pentru a le întreține)”

[al-Nisa’ 4:34]

Acest aayah afirmă că bărbatul este tutorele femeii și că răspunde de ea. Potrivit unui hadeeth saheeh, Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Bărbatul este păstorul membrilor familiei sale și răspunde pentru turma sa. Fiecare dintre voi este un păstor și răspunde pentru turma sa. Așadar, bărbatul este un păstor și răspunde pentru turma sa.” Cea mai importantă îndatorire a „păstorului” este să-și îndrume „turma” să se supună poruncilor lui Allah, făcând ceea ce Allah a poruncit și abținându-se de la ceea ce El a interzis. În acest fel, el își va îndeplini îndatorirea de a porunci ceea ce este bun și de a interzice ceea ce este rău. Prin urmare, soțul trebuie să-i spună soției sale să facă ceea ce Allah i-a poruncit și trebuie să-i interzică să facă ceea ce Allah i-a interzis. Cele mai importante îndatoriri pe care musulmanul trebuie să le îndeplinească sunt cele cinci rugăciuni zilnice și postul din Ramadaan. Acestea sunt doi dintre stâlpii Islamului. Soțul trebuie să-i spună soției sale să facă aceste lucruri și să respecte în mod regulat acești doi stâlpi. Nu îi este permis să fie neglijent în această privință. Același lucru se aplică tuturor celorlalte îndatoriri obligatorii. De asemenea, trebuie să-i interzică să facă ceea ce Allah a interzis, fie că este vorba despre cuvinte sau fapte. Dacă vede că ea răspunde și se supune, atunci aceasta este ceea ce se cere. Dar dacă ea persistă în neascultare, atunci bărbatul musulman nu trebuie să rămână cu ea, ci trebuie să divorțeze de ea. Cum poate un musulman să fie mulțumit cu o soție care nu se roagă sau care pierde unele dintre rugăciuni ori nu postește în Ramadaan? Acest lucru nu se potrivește unui musulman. Allah spune (interpretarea sensului): 

„Credincioșii, bărbați și femei, sunt Awliyaa’ (ajutoare, susținători, prieteni, protectori) unii ai altora; ei poruncesc (oamenilor) Al‑Ma‘roof (adică Monoteismul Islamic și tot ceea ce Islamul poruncește să facă) și interzic (oamenilor) Al‑Munkar (adică politeismul și necredința de toate felurile și tot ceea ce Islamul a interzis); ei îndeplinesc As-Salaah (Iqaamat-as-Salaah), dau Zakaah și se supun lui Allah și Mesagerului Său. Allah va avea Mila Sa asupra lor. Cu adevărat, Allah este Atotputernic, Atotînțelept”[al-Tawbah 9:71]

Oricine își îndeplinește îndatorirea de a porunci ceea ce este bun și de a interzice ceea ce este rău s-a eliberat de vină și este în siguranță față de pedeapsa lui Allah. Dar oricine este nepăsător și neglijent se expune amenințării pe care Allah a emis-o împotriva celor care neglijează această îndatorire. Allah spune (interpretarea sensului): 

„Aceia dintre Copiii lui Israel care nu au crezut au fost blestemați prin limba lui Dawood (David) și ‘Eesa (Isus), fiul lui Maryam (Maria). Aceasta pentru că nu s-au supus (lui Allah și Mesagerilor) și au fost mereu dintre cei care au depășit limitele.

79. Ei nu-și interziceau unii altora Al-Munkar (răul, faptele rele, păcatele, politeismul, necredința) pe care îl săvârșeau. Cât de josnic era ceea ce făceau”

[al-Maa'idah 5:78-79] 

„O, voi cei care credeți! Aveți grijă de voi înșivă. Dacă urmați călăuzirea (cea dreaptă) [și porunciți ceea ce este drept (Monoteismul Islamic și tot ceea ce Islamul poruncește să facă) și interziceți ceea ce este rău (politeismul, necredința și tot ceea ce Islamul a interzis)], nicio vătămare nu vă poate veni de la cei care sunt în rătăcire”[al-Maa'idah 5:105]

Mufassiroon au spus că „Dacă urmați călăuzirea (cea dreaptă)” înseamnă: dacă vă îndepliniți îndatorirea de a porunci ceea ce este bun și de a interzice ceea ce este rău.