Rugăciunea pentru ca necredincioșii să fie călăuziți

În primul rând: 

Îi mulțumim fratelui nostru pentru interesul său și pentru această întrebare despre ceva care îl nedumerește în unele dintre răspunsuri. 

În al doilea rând: 

Pentru mai multe informații despre hotărârile privind Raafidis și unele dintre opiniile lor, vezi întrebarea nr. 1148. 

În al treilea rând: 

Rugăciunea pentru iertarea mushrikeen este fără îndoială haram, după cum indică Quran și Sunnah. 

Allah spune (interpretarea sensului): 

„Nu se cuvine ca Profetul și cei care cred să-I ceară lui Allah iertare pentru Mushrikoon, chiar dacă le sunt rude, după ce li s-a arătat clar că sunt locuitorii Focului (deoarece au murit în stare de necredință).

Iar rugăciunea lui Ibraaheem (Avraam) pentru iertarea tatălui său a fost doar din cauza unei promisiuni pe care i-o făcuse [Ibraaheem (Avraam)]. Dar când i s-a arătat clar că el (tatăl său) este un dușman al lui Allah, s-a dezis de el. Cu adevărat, Ibraaheem era Awwah (cel care Îl invocă pe Allah cu umilință, Îl glorifică și Își amintește mult de El) și îngăduitor” [al-Tawbah 9:113-114]

al-Sa’di (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: 

Aceasta înseamnă că nu este potrivit sau bine ca Profetul și cei care cred în el să „Îi ceară lui Allah iertare pentru mushrikeen”, adică pentru cei care nu cred în El și adoră alții alături de El, „chiar dacă le sunt rude, după ce li s-a arătat clar că sunt locuitorii Focului”. 

Deși Prietenul Apropiat al Celui Milostiv, Ibraaheem (pacea fie asupra lui), s-a rugat pentru iertarea tatălui său, aceasta „a fost doar din cauza unei promisiuni pe care i-o făcuse [Ibraaheem (Avraam)]” — când a spus: „Voi cere iertare de la Domnul meu pentru tine. Cu adevărat, El este față de mine Preabinevoitor” [Maryam 19:47 – interpretarea sensului], înainte de a cunoaște soarta tatălui său.

Când i s-a arătat clar lui Ibraaheem că tatăl său era un dușman al lui Allah și că va muri în kufr, iar propovăduirea și reamintirea sa nu urmau să-i fie de niciun folos, el s-a dezis de el pentru a-I face pe plac Domnului său. 

„Cu adevărat, Ibraaheem era Awwah (cel care Îl invocă pe Allah cu umilință, Îl glorifică și Își amintește mult de El)” înseamnă că se întorcea către Domnul său în toate chestiunile sale, făcând mult dhikr și du’aa’ și cerând întotdeauna iertare. 

„Și îngăduitor” înseamnă că era milos față de oameni și tolerant cu greșelile lor; nu era provocat de atitudinea celor ignoranți și nu răspundea în același fel celor care îl jigneau. Tatăl său i-a spus: „Cu adevărat te voi ucide cu pietre”, iar el i-a spus: „Pace ție! Voi cere iertare de la Domnul meu pentru tine. Cu adevărat, El este față de mine Preabinevoitor” [Maryam 19:47 – interpretarea sensului]

Al-Bukhari (3884) a relatat că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) l-a chemat la Islam pe unchiul său patern Abu Taalib când acesta era pe moarte, iar Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Mă voi ruga pentru iertarea ta atât timp cât nu mi se va interzice să fac aceasta.” Atunci au fost revelate următoarele versete (interpretarea sensului): 

„Nu se cuvine ca Profetul și cei care cred să-I ceară lui Allah iertare pentru Mushrikoon, chiar dacă le sunt rude, după ce li s-a arătat clar că sunt locuitorii Focului (deoarece au murit în stare de necredință).” [al-Tawbah 9:113] 

 „Cu adevărat, tu (o, Muhammad) nu călăuzești pe cine voiești” [al-Qasas 28:56] 

Al-Haafiz a spus: 

„Atât timp cât nu mi se va interzice să fac aceasta” înseamnă atât timp cât nu mi se va interzice să cer iertare. 

Muslim (976) a relatat că Abu Hurayrah a spus: Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „I-am cerut Domnului meu permisiunea să cer iertare pentru mama mea, dar nu mi-a dat permisiunea. I-am cerut permisiunea să-i vizitez mormântul, iar El mi-a dat permisiunea.” 

Al-Nawawi (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: 

Aceasta indică faptul că este interzis să te rogi pentru iertarea kuffaar. 

Este clar din aceste două ahaadeeth că această interdicție se aplică rugăciunii pentru iertarea lor. Același lucru se aplică rugăciunii ca ei să fie admiși în Paradis și salvați de chin. 

Motivul acestei interdicții este: 

„Că cererea de iertare pentru ei în acest caz (adică atunci când este clar că sunt locuitori ai Focului) este o greșeală și nu are niciun folos, astfel încât nu se cuvine ca Profetul și credincioșii să facă aceasta, deoarece, dacă ei (mushrikeen) au murit în shirk sau se știe că vor muri în shirk, atunci cuvântul pedepsei s-a împlinit împotriva lor și vor rămâne veșnic în Iad, iar mijlocirea celor care mijlocesc și rugăciunile de iertare ale celor care se roagă nu le vor fi de niciun folos. 

Mai mult, Profetul (S) și cei care cred împreună cu el sunt obligați să iubească ceea ce Îi place Domnului lor și să urască ceea ce Îl mânie; trebuie să-i ia ca prieteni pe cei pe care Allah îi ia ca prieteni și să-i considere dușmani pe cei pe care Allah îi consideră dușmani. Prin urmare, rugăciunea pentru iertarea celor despre care se știe clar că sunt locuitori ai Focului contrazice și se opune acestui lucru.” 

~ Shaykh al-Sa’di (fie ca Allah să aibă milă de el). 

Însă rugăciunea ca necredincioșii să fie călăuziți nu este inclusă în interdicția rugăciunii pentru iertarea lor. 

Este dovedit că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) s-a rugat pentru călăuzirea unora dintre kuffaar. 

Al-Bukhari (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus în al-Saheeh: „Capitol despre rugăciunea pentru călăuzirea mushrikeen, pentru ca inimile lor să fie sensibilizate.” Apoi a menționat hadith-ul lui Abu Hurayrah (fie ca Allah să fie mulțumit de el), care a spus: „Al-Tufayl ibn ‘Amr a venit la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) și a spus: «[Tribul] Daws s-a răsculat și a respins [Islamul]. Roagă-te lui Allah împotriva lor.» El a spus: «O, Allah, călăuzește-i pe Daws și adu-i aici.»” Relatat de al-Bukhari, 2937; Muslim, 2524). 

Al-Haafiz a spus în Fath al-Baari: 

Al-Bukhari a menționat hadith-ul lui Abu Hurayrah, potrivit căruia al-Tufayl ibn ‘Amr al-Dawsi a venit (la Profet), iar Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „O, Allah, călăuzește-i pe Daws și adu-i aici.” Expresia „pentru ca inimile lor să fie sensibilizate” indică faptul că alcătuitorul [adică al-Bukhari] a înțeles diferențele dintre atitudinile Profetului, deoarece Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) uneori se ruga împotriva kuffaar, iar alteori se ruga pentru ei. A făcut primul lucru când aceștia erau puternici și puteau să le facă mai mult rău musulmanilor, iar pe al doilea când nu le provocau niciun rău musulmanilor și exista speranța că vor intra în Islam, ca în povestea lui Daws. 

Al-Tirmidhi a relatat (2739) că Abu Moosa al-Ash’ari a spus: Evreii obișnuiau să strănute în prezența Profetului, sperând că el le va spune: „Yarhamakum Allah (Allah să aibă milă de voi).” Dar el le spunea: „Yahdeekum Allah wa yuslihu baalakum) (fie ca Allah să vă călăuzească și să vă îndrepte starea).” Clasificat drept saheeh de al-Albaani în Saheeh al-Tirmidhi. 

Al-Haafiz a spus: 

Hadith-ul lui Abu Moosa indică faptul că ei (kuffaar) sunt incluși în porunca generală de a te ruga pentru cel care strănută, dar există o rugăciune specială pentru ei în acest caz, și anume să te rogi ca ei să fie călăuziți și îndreptați; nu este nimic greșit în aceasta. Aceasta diferă de rugăciunea spusă pentru musulmani când strănută, deoarece pentru ei trebuie să te rogi pentru milă, spre deosebire de kuffaar. 

Iar Allah știe cel mai bine.