O scurtă prezentare a lui Abdul-Qadir Jilani și Moinuddin Chishti și a ‘aqeedah-ului lor (doctrina)

În primul rând: 

1.

Abdul-Qadir al-Jilani 

Numele său complet este Abu Muhammad ‘Abd al-Qaadir ibn Abi Saalih ‘Abdullah ibn Jangi Dost al-Jeeli al-Hanbali. 

2.

Shaykh ‘Abd al-Qaadir s-a născut în Jeelaan (Jilan), în Tabaristan, în anul 471 AH; a murit în anul 561 AH. 

3.

A învățat de la Abu Ghaalib al-Baaqillaani, Ahmad ibn al-Muzaffar și Abu’l-Qaasim ibn Bayaan. 

As-Sam‘aani, al-Haafiz ‘Abd al-Ghani și Shaykh Muwaffaq ad-Deen ibn Qudaamah au relatat de la el. 

4.

Imam adh-Dhahabi (Allah să aibă milă de el) a spus despre el: Shaykh-ul, imam-ul, savantul, ascetul (zaahid), ‘aarif-ul (adoratorul devotat), Shaykh al-Islam, ‘Alam al-Awliya’ (Cel mai proeminent dintre apropiații (awliya’, sing. wali) lui Allah). 

Siyar A‘laam an-Nubala’, 20/439 

Imam as-Sam‘aani (Allah să aibă milă de el) a spus despre el: ‘Abdul-Qaadir era unul dintre oamenii din Jilan, imam-ul și shaykh-ul hanbaliților din vremea sa, un savant, drept, devotat religios, caritabil; Îl pomenea mult pe Allah (dhikr), era mereu cufundat în gânduri și plângea cu ușurință. 

A se vedea: Siyar A ‘laam an-Nubala’, 20/441 

Ibn Katheer (Allah să aibă milă de el) a spus: Avea o ținută demnă și păstra tăcerea, cu excepția cazurilor în care poruncea ceea ce este bun și interzicea ceea ce este rău; era foarte puțin interesat de câștigurile lumești (adică era ascet); i-au fost atribuite miracole; adepții și companionii săi vorbeau mult despre el și relatau de la el cuvintele, faptele și miracolele sale, însă majoritatea relatărilor despre miracolele lui sunt exagerate. Era drept și evlavios și a scris cărți numite al-Ghunyah și Futooh al-Ghayb, în care există lucruri bune, dar în care a citat și hadeeth-uri da‘eef (slabe) și mawdoo‘ (fabricate). Pe scurt, a fost unul dintre shaykh-ii de seamă. 

Al-Bidaayah wa’n-Nihaayah, 12/768 

5.

Unii studenți au decis să cerceteze ‘aqeedah-ul (doctrina) și biografia lui Jilaani, la fel cum a făcut Shaykh Sa‘eed ibn Musfir în cartea sa Shaykh ‘Abdul-Qaadir Jilani wa Araa’uhu al-I‘tiqaadiyyah wa’s-Sufiyyah (Shaykh Abdul-Qadir Jilani și convingerile sale doctrinare și sufite), care a fost teza sa de doctorat la Universitatea Umm al-Qura [din Makkah]. Rezumându-și cercetarea, el a spus: 

În primul rând: Shaykh ‘Abd al-Qaadir al-Jilaani era salafi în ‘aqeedah-ul său (convingerile sale), în conformitate cu metodologia lui Ahl as-Sunnah wa’l-Jamaa‘ah în toate chestiunile de ‘aqeedah, precum problemele credinței, Tawheed (afirmarea Unicității lui Allah), profeția și Ziua de Apoi. El a afirmat, de asemenea, că este obligatoriu să-i ascultăm pe cei aflați la autoritate și că nu este permis să ne revoltăm împotriva lor. 

În al doilea rând: El a fost unul dintre shaykh-ii sufiți de seamă în primele lor etape, când concepțiile lor erau moderate și mai apropiate de Sunnah și, în cele mai multe cazuri, se bazau pe Qur’an și Sunnah, cu un accent deosebit asupra faptelor inimii (spiritualității). 

În al treilea rând: în ceea ce privește faptul că a învățat științele tasawwuf-ului de la shaykh-i care nu aveau cunoștințe bazate pe Qur’an și Sunnah, precum shaykh-ul său ad-Dabbaas, care era analfabet și nu putea nici să citească, nici să scrie, el – Allah să aibă milă de el – a căzut în unele greșeli și a practicat unele inovații în adorare, însă aceste scăpări sunt depășite de numărul mare al faptelor sale bune. Nimeni nu este infailibil în afară de Profeți; toți ceilalți sunt supuși greșelii, iar dacă volumul de apă ajunge la două vase mari, nu poate fi contaminat de impuritate (așa cum se menționează în cărțile de fiqh). 

În al patrulea rând: majoritatea lucrurilor atribuite lui Shaykh ‘Abd al-Qaadir al-Jilani cu privire la miracole (karaamaat) sunt exagerate, iar unele dintre ele nu sunt relatate în mod autentic. Dintre cele care pot fi acceptate, unele intră fie la categoria intuiției (firaasah), fie la categoria miracolelor (karaamaat), despre care Ahl as-Sunnah wa’l-Jamaa‘ah consideră că pot avea loc, sub rezerva orientărilor shar‘i explicate în apendicele acestei teze. Sfârșitul citatului. 

Shaykh ‘Abd al-Qaadir al-JIlaani wa Araa’uhu al-I ‘tiqaadiyyah wa’s-Sufiyyah, p. 660, 661 

A se vedea, de asemenea, răspunsurile la întrebările nr. 12932, 45435

În al doilea rând: 

Cu privire la Mu‘een ad-Deen Chishti (Moinuddeen Chishti): 

1.

Numele său complet este: al-Khawaja Mu‘een ad-Deen Hasan ibn al-Khawaja Ghiyath ad-Deen al-Sijzi, cunoscut sub numele de “Ghareeb Nawaaz” (“ajutătorul săracilor” sau “cel care le oferă săracilor”). 

2.

S-a născut în Sistan – în nord-estul Iranului – în anul 536 AH și a murit în anul 627 AH. 

3.

Este unul dintre cei mai faimoși awliya’ (“sfinți”) din nordul Indiei – dacă nu chiar cel mai faimos dintre ei –, iar mormântul său este unul dintre sanctuarele vizitate cel mai frecvent de sufiți și de cei care cred în mituri; este vizitat chiar și de hinduși! 

4.

S-a spus că motivul pentru care a îmbrățișat sufismul a fost următorul: în timp ce Mu‘een ad-Deen Chishti își uda plantele în grădina sa, a fost vizitat de un sufit numit Shaykh Ibraaheem Kunduz. Tânărul Mu‘een ad-Deen Chishti s-a apropiat de el și i-a oferit niște fructe, iar, în schimb, Shaykh Ibraaheem Kunduz i-a dat un fir de păr din barba sa și i-a cerut să-l mănânce! “Sfântul” Mu‘een ad-Deen a făcut acest lucru, a devenit iluminat și s-a trezit într-o lume ciudată. După acest incident, și-a vândut grădina și toate bunurile și și-a împărțit averea săracilor. A renunțat la această lume și a mers la Bukhara pentru a căuta cunoaștere. 

5.

Chishti a călătorit în multe locuri, apoi a decis să meargă în India din cauza unui vis în care Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) i-a poruncit să facă aceasta. A mers în India și a rămas în Lahore, apoi, după scurt timp, a mers la Ajmer – în regiunea Rajasthan –, unde s-a stabilit și unde a murit. 

6.

El este fondatorul ordinului sufit inovator cunoscut în India sub numele de Chishtiyyah – după orașul Chisht din Herat, în nord-vestul Afganistanului. 

7.

Ordinul lui Mu‘een ad-Deen nu diferă de alte ordine sufite inovatoare; într-adevăr, unele dintre aceste ordine au convingeri care constituie kufr (necredință). 

În acest ordin există ceva numit al-muraaqabah al-chishtiyyah (meditația Chishti). Aceasta înseamnă să petreci o jumătate de oră pe săptămână lângă mormânt. Mureed-ul (discipolul sufit) își acoperă capul și recită dhikr, spunând “Allahu haadiri Allahu naaziri (Allah este cu mine, Allah mă veghează).” 

Fără îndoială, aceasta este o inovație și o rătăcire; într-adevăr, există temerea că poate deschide ușa atribuirii de parteneri lui Allah, Cel Preaînălțat, deoarece sufitul poate fi influențat de ocupantul mormântului, iar gândirea, meditația și concentrarea sa pot fi îndreptate către acesta, ceea ce intră la categoria shirk-ului major. 

În al treilea rând: 

Savanții Comitetului Permanent au fost întrebați: 

Sperăm că ne veți face onoarea de a ne scrie câteva observații scurte despre sufism și sufiți, despre ce este sufismul, care sunt convingerile lor, opinia lui Ahl as-Sunnah wa’l-Jamaa‘ah cu privire la ei și ce trebuie să facă o persoană care aparține lui Ahl as-Sunnah wa’l-Jamaa‘ah sau cum trebuie să interacționeze cu ei dacă acești sufiți insistă asupra convingerilor lor și cred că urmează adevărul chiar și după ce faptele le-au fost explicate și au devenit clare pentru ei. 

Ei au răspuns: 

Cuvântul sufism este derivat din “soof”, care înseamnă lână, deoarece purtau haine făcute din lână, iar aceasta este, din punct de vedere lingvistic, explicația cea mai probabilă și mai apropiată de realitatea modului lor de viață. În ceea ce privește opinia că termenul sufism este derivat din “as-suffah”, deoarece seamănă cu săracii Sahaabah (Allah să fie mulțumit de ei), care obișnuiau să se adune lângă suffah (banca) din moscheea Profetului, sau că este derivat din “safwah” (puritate), datorită purității inimilor și faptelor lor, toate acestea sunt greșite și incorecte, deoarece adjectivul derivat din suffah este suffi, iar adjectivul derivat din safwah este safawi. Aceste două sensuri nu li se aplică, deoarece în majoritatea cazurilor convingerile lor sunt corupte și urmează multe inovații. 

Toate ordinele sufite (tareeqahs) sau ceea ce astăzi se numește tasawwuf (sufism) sunt pline de fapte inovate care constituie shirk sau mijloace care duc la acesta, precum și de convingeri corupte contrare Qur’an-ului și Sunnah-ului, cum ar fi cererea de ajutor de la morți și de la aqtaab (sing. qutb, adică un om sfânt sau un wali) prin cuvinte precum “Madad ya seedi (Ajută-mă, o, stăpânul meu)” sau “Madad ya Sayyidah Zaynab (Ajută-mă, o, doamnă Zaynab)” sau “Madad ya Badawi (Ajută-mă, o, Badawi)” sau “Ya Dasooqi (O, Dasooqi)” și alte strigăte de ajutor către shaykh-i și “sfinți”, crezând că aceștia pot vedea în inimile oamenilor și că au cunoașterea celor nevăzute și a ceea ce ascund inimile și că au puteri secrete care le permit să facă lucruri extraordinare și invocându-L pe Allah prin nume cu care El nu S-a numit pe Sine, precum “Hu Hu Hu” și “Ah Ah Ah.” 

Sufiții au inovate awraad (sing. wird) și du‘aa’s (supplicații) care nu sunt prescrise în Islam. Ei le cer discipolilor lor (mureeds) un legământ că Îl vor pomeni pe Allah în ritualurile și actele lor de adorare prin anumite nume divine specifice, în unison, precum “Allah, Hayy (Cel Veșnic Viu) și Qayyoom (Cel care Se susține pe Sine).” Repetă aceasta zi și noapte și nu rostesc alte nume ale lui Allah decât cu permisiunea shaykh-ilor lor; altfel, nu și-ar asculta shaykh-ii și s-ar teme de slujitorii acestor nume. Fac toate acestea în timp ce se leagănă, se pleacă, se ridică, dansează, cântă și bat din palme și fac alte lucruri care nu au nicio bază și nu sunt cunoscute în Cartea lui Allah sau în Sunnah Mesagerului Său (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). 

Niciun musulman nu trebuie să stea în adunările lor și trebuie să evite să se amestece cu ei, pentru a nu fi influențat de convingerile lor corupte și pentru a nu cădea în același shirk și în aceleași inovații în care au căzut ei. Trebuie să-i sfătuiască și să le explice adevărul, în speranța că Allah îi va călăuzi prin intermediul său, confirmând în același timp acele lucruri în care sunt în conformitate cu Qur’an-ul și Sunnah-ul și denunțând acele lucruri în care se opun acestora. În acest demers, trebuie să respecte metodologia lui Ahl as-Sunnah wa’l-Jamaa‘ah, pentru a-și proteja angajamentul religios. Cine dorește să afle în detaliu despre sufiți și convingerile lor ar trebui să citească Madaarij as-Saalikeen de Ibn Qayyim al-Jawziyyah și Hadhihi hiya as-Soofiyyah de ‘Abd ar-Rahmaan al-Wakeel. 

Shaykh ‘Abd al-‘Azeez ibn Baaz, Shaykh ‘Abd al-‘Azeez Aal ash-Shaykh, Shaykh Saalih al-Fawzaan, Shaykh Bakr Abu Zayd. 

Fataawa al-Lajnah ad-Daa’imah, vol. 2, 88-90 

A se vedea, de asemenea, răspunsul la întrebarea nr. 20375 cu privire la hotărârea alăturării la ordinele sufite. 

Și Allah știe cel mai bine.