Hotărârea privind repetarea iqāmah după cel care o rostește

Majoritatea savanților sunt de părere că iqāmah intră sub aceleași hotărâri ca adhaan-ul și că este mustahabb să fie repetată după cel care o rostește, apoi să se trimită binecuvântări asupra Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), iar apoi să se recite du’aa-ul: Allaahumma Rabba hadhihi’l-da’wah al-taammah…  

Aceasta este opinia șafi’iților și hanbaliților și a majorității hanafiților. Dintre savanții contemporani, aceasta a fost opinia savanților Comitetului Permanent pentru Emiterea Fatwas, a șeicului ‘Abd al-‘Azeez ibn Baaz și a șeicului al-Albaani (Allah să aibă milă de toți). 

Se spune în al-Mawsoo’ah al-Fiqhiyyah (18/250): 

Același lucru se aplică și celui care rostește iqāmah. Hanafiții, șafi’iții și hanbaliții au afirmat clar că este mustahabb să se spună în iqāmah ceea ce se spune în adhaan. Sfârșitul citatului. 

Se spune în al-Durr al-Mukhtaar (1/431) (hanafit): 

Repetarea iqāmah este recomandată potrivit consensului savanților, asemenea adhaan-ului. Prin urmare, când spune Qaad qaamat il-saalah (rugăciunea este pe cale să înceapă), trebuie spus Aqaamaha Allah wa adaamaha (fie ca Allah să o facă permanent instituită). S-a mai spus că nu trebuie repetată. Aceasta a fost opinia lui al-Shumunni. Sfârșitul citatului. 

Al-Shiraazi al-Shaafa’i (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Este mustahabb ca cel care aude iqāmah să repete ceea ce spune acesta. Sfârșitul citatului. 

Al-Nawawi (Allah să aibă milă de el) a comentat aceasta spunând: 

Însoțitorii noștri sunt unanim de acord că este mustahabb să se repete iqāmah, așa cum a spus al-Musannaf, cu excepția opiniei izolate menționate mai sus.  

Al-Majmoo’ (3/122, 123) 

Ibn Qudaamah (Allah să aibă milă de el) a spus (hanbalit): 

Este mustahabb să se spună în iqāmah ceea ce spune el (cel care o rostește). Sfârșitul citatului. 

Al-Mughni (1/474). 

Savanții Comitetului Permanent pentru Emiterea Fatwas au spus:

Sunnah este ca cel care ascultă iqāmah să spună ceea ce spune muezzinul, deoarece aceasta este o a doua adhaan. Prin urmare, trebuie să răspunzi așa cum se răspunde la adhaan. Când muezzinul spune Hayya ‘ala al-salaah, hayya ‘ala al-falaah (veniți la rugăciune, veniți la izbândă), ascultătorul trebuie să spună La hawla wa quwwata ila Billaah (nu există putere și forță decât prin Allah), iar când spune Qad qaamat il-salaah (Rugăciunea este pe cale să înceapă), trebuie să spună același lucru și nu trebuie să spună Aqaamaha Allaahu wa adaamaha (Fie ca Allah să o facă permanent instituită), deoarece hadeeth-ul referitor la aceasta este da’eef, iar într-un hadeeth saheeh este relatat că Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Când îl auziți pe muezzin, spuneți ceea ce spune el.” Aceasta îi include atât pe adhaan, cât și pe iqāmah, deoarece ambele pot fi numite adhaan. Apoi trebuie să trimită binecuvântări asupra Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) după ce muezzinul spune Laa ilaaha ill-Allah și trebuie să spună: „Allaahumma Rabba haadhihi’l-da’wat il-taammah wa’l-salaat il-qaa’imah, aati Muhammadan il waseelata wa’l-fadeelah, wab’athhu maqaaman mahmoodan illadhi wa’adtah (O, Allah, Stăpân al acestei chemări perfecte și al rugăciunii care urmează să fie împlinită, acordă-i lui Muhammad privilegiul (mijlocirii) și de asemenea excelența și înviază-l în poziția lăudată pe care i-ai promis-o),” așa cum spune după adhaan. Nu cunoaștem nicio dovadă saheeh care să sugereze că este mustahabb să se spună vreun alt du’aa între sfârșitul iqāmah și takbeer-ul de început al rugăciunii, în afară de ceea ce a fost menționat. Sfârșitul citatului. 

Șeicul ‘Abd al-‘Azeez Ibn Baaz, șeicul ‘Abd al-Razzaaq ‘Afeefi, șeicul ‘Abd-Allah ibn Qa’ood. 

Fataawa al-Lajnah al-Daa’imah (6/89, 90) 

Unii hanafiți sunt de părere că repetarea după muezzin, apoi trimiterea de binecuvântări asupra Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) și recitarea du’aa-ului trebuie făcute numai în cazul adhaan-ului și că nu este mustahabb să se facă aceasta în cazul iqāmah. Dintre savanții contemporani, această opinie a fost preferată de șeicul Muhammad ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el).  

Majoritatea savanților au citat drept dovadă pentru repetarea cuvintelor celui care rostește iqāmah cuvintele Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa): „Între fiecare două adhaan-uri există o rugăciune.” Convenit asupra lui. Ceea ce se înțelege prin aceasta este adhaan-ul și iqāmah. Ei au spus: Dacă iqāmah este numită adhaan, atunci ea este inclusă în cuvintele Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa): „Când îl auziți pe muezzin, spuneți ceea ce spune el.” Prin urmare, ea este inclusă în tot ceea ce include adhaan-ul, precum repetarea după el, trimiterea de binecuvântări asupra Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) și recitarea du’aa-ului după acesta. 

Dar se poate spune că iqāmah a fost numită adhaan printr-o figură de stil arabă în care un singur cuvânt este folosit pentru a se referi la două lucruri, la fel cum expresia al-aswadaan (cele două lucruri negre) se referă la curmale și apă, al-qamaraan (cei doi sori) se referă la soare și lună, iar al-‘Umaraan (cei doi ‘Umar) se referă la Abu Bakr și ‘Umar (Allah să fie mulțumit de amândoi). Aceasta se întâmplă atunci când două lucruri sau două persoane sunt indicate printr-un singur cuvânt. Când soarele și luna sunt puse împreună într-un singur cuvânt, spunem al-qamaraan (cei doi sori), dar dacă spunem al-qamar, aceasta nu se poate aplica soarelui. În mod similar, al-adhaanaan (două adhaan-uri) se aplică adhaan-ului și iqāmah, dar cuvântul adhaan folosit singur nu se poate aplica iqāmah. 

Ei au citat de asemenea drept dovadă hadeeth-ul relatat de Abu Dawood (528), care spune că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus ceea ce a spus Bilaal în iqāmah, cu excepția momentului în care acesta a spus Qaad qaamat il-salaaah (rugăciunea este pe cale să înceapă), când el a spus: Aqaamaha Allah wa adaamaha (fie ca Allah să o facă permanent instituită). 

Dar acesta este un hadeeth slab (da’eef), clasificat astfel de al-Nawawi, al-Haafiz Ibn Hajar, al-Albaani și alții. Aceasta a fost discutată în răspunsul la întrebarea nr. 111820. 

Există multe diferențe între adhaan și iqāmah, ceea ce înseamnă că nu putem compara iqāmah cu adhaan și aplica toate hotărârile adhaan-ului asupra ei. 

Șeicul Muhammad ibn Saalih al-‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a fost întrebat despre repetarea cuvintelor iqāmah și a spus: 

În ceea ce privește repetarea cuvintelor iqāmah, există un hadeeth despre aceasta, relatat de Abu Dawood, dar este da’eef și nu poate fi folosit drept dovadă. Opinia corectă este că aceste cuvinte nu trebuie repetate. Sfârșitul citatului. 

Majmoo’ Fataawa al-Shaykh al-‘Uthaymeen (12/question no. 129). 

El a fost întrebat de asemenea: Este relatat că există vreun dhikr care trebuie recitat după iqāmah pentru rugăciune, precum „Allaahumma Rabba hadhihi’l-da’wat il-taammah…” sau „Aqaamaha Allah wa adaamaha (fie ca Allah să o facă permanent instituită)” sau este mai bine să se rămână tăcut? 

El a răspuns: 

Răspunsul la această întrebare se bazează pe autenticitatea hadeeth-ului relatat cu privire la aceasta. Cei care au considerat hadeeth-ul saheeh au spus că trebuie repetat după cel care rostește iqāmah, așa cum se repetă după muezzin, că trebuie spus du’aa-ul, iar în timpul iqāmah trebuie spus Aqaamaha Allah wa adaamaha (fie ca Allah să o facă permanent instituită) și că trebuie spus același du’aa după încheierea iqāmah ca cel spus după încheierea adhaan-ului. Dar hadeeth-ul este slab, iar opinia mai corectă este că nu trebuie spus nimic, nu trebuie repetat după cel care rostește iqāmah și nu trebuie recitat du’aa-ul spus după adhaan. Sfârșitul citatului. 

Liqaa’aat al-Baab il-Maftooh (219/question no. 1). 

Oricare ar fi situația, aceasta este o chestiune supusă ijtihaad-ului, iar dovezile referitoare la ea pot fi interpretate în ambele moduri, astfel încât fiecare persoană trebuie să acționeze potrivit cunoașterii sale, deși preferăm opinia că repetarea după muezzin se aplică numai adhaan-ului. 

Și Allah știe cel mai bine.