Hotărârea privind acceptarea unui cadou de către creditor de la debitor

Dacă persoana care a împrumutat de la tine obișnuia să îți ofere cadouri înainte de împrumut, de exemplu dacă era prietenul sau ruda ta etc., atunci nu este nimic greșit în a accepta cadoul în acest caz, deoarece nu avea legătură cu împrumutul. 

Dar dacă această persoană nu obișnuia să ofere cadouri, nu îți este permis să îl accepți, deoarece s-ar putea să fie din cauza împrumutului, iar dacă îl accepți ai putea cădea în riba (camătă), deoarece principiul de bază cu privire la împrumuturi este că „Orice împrumut care aduce un beneficiu este riba”, iar acest împrumut ți-ar fi adus un beneficiu. Vezi întrebările nr. 30842 și 39505. 

De asemenea: s-ar putea să ți-l ofere pentru a te face să accepți amânarea solicitării rambursării, ceea ce este, de asemenea, un fel de riba. 

Aceasta este indicată de relatarea narată de Ibn Maajah (2432) de la Yahya ibn Abi Ishaaq, care a spus: L-am întrebat pe Anas ibn Maalik: Ce se întâmplă dacă un om îi oferă fratelui său un împrumut, iar apoi (împrumutatul) îi oferă un cadou? Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Dacă unul dintre voi împrumută ceva, apoi îi oferă (creditorului) un cadou sau îi oferă o plimbare pe animalul său de călărie, nu ar trebui să accepte cadoul sau plimbarea, cu excepția cazului în care obișnuiau să se trateze astfel înainte.” Clasificat drept hasan de Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah în al-Fatawa al-Kubra, 6/159. 

Ibn Sireen a relatat că ‘Umar (Allah să fie mulțumit de el) i-a împrumutat lui Ubayy ibn Ka’b (Allah să fie mulțumit de el) zece mii de dirhami, iar Ubayy ibn Ka’b i-a oferit un cadou constând în fructe de pe pământul său, însă el i le-a returnat și nu le-a acceptat. Ubayy a venit la el și a spus: „Locuitorii din Madeenah știu că eu cultiv unele dintre cele mai bune fructe și nu am nevoie de ele, așadar de ce ai refuzat cadoul meu?” Apoi, mai târziu, i-a trimis (niște fructe), iar el le-a acceptat. Ibn al-Qayyim a spus: ‘Umar le-a refuzat deoarece a crezut că darul era din cauza împrumutului. Când și-a dat seama că nu era din cauza împrumutului, l-a acceptat. Acesta este răspunsul decisiv cu privire la problema acceptării unui cadou de la un debitor. 

Al-Bukhaari a relatat în Saheeh-ul său (3814) că Abu Burdah a spus: Am venit la Madeenah și l-am întâlnit pe ‘Abd-Allah ibn Salaam (Allah să fie mulțumit de el). El mi-a spus: „Te afli într-o țară în care practica riba este răspândită; așadar, dacă cineva îți datorează ceva și îți trimite în dar o încărcătură de paie tocate sau o încărcătură de orz sau o încărcătură de furaje, nu o lua, deoarece aceasta este riba.” 

Această opinie a fost relatată de la mai mulți dintre Sahaabah. Ibn al-Qayyim a spus în I’laam al-Muwaqqi’een (3/136): S-a relatat de la mai mult de unul dintre ei (adică de la Sahaabah) – precum Ubayy ibn Ka’b, Ibn Mas’ood, ‘Abd-Allah ibn Salaam, Ibn ‘Umar și Ibn ‘Abbaas – că i-au interzis creditorului să accepte un cadou de la împrumutat și au considerat acceptarea acestuia drept riba.

 Al-Shawkaani a spus în Nayl al-Awtaar (6/257): 

Ideea este că, dacă darurile, împrumuturile etc. sunt oferite pentru a amâna plata împrumutului, ca mită pentru cel care a acordat împrumutul sau pentru ca cel care a acordat împrumutul să beneficieze ca urmare a împrumutului său, atunci aceasta este haram, deoarece este un fel de riba sau mită. Dar dacă aceasta se întâmplă deoarece creditorul și împrumutatul obișnuiau să procedeze astfel înainte de acest împrumut, atunci nu este nimic greșit în aceasta. Dacă nu este făcută cu vreun scop evident, atunci se pare că interdicția generală ar trebui să se aplice în acest caz.  

Unii savanți sunt de părere că este permis ca creditorul să accepte un cadou de la împrumutat, însă este mai bine să nu facă acest lucru, ca măsură de precauție. Ibn al-Qayyim a spus în I’laam al-Muwaqqi’een (3/136): Sunnah Mesagerului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) și calea companionilor săi merită mai mult să fie urmate. 

Eu spun: 

Există vreo altă soluție în afară de refuzarea cadoului sau căderea în riba? 

Răspunsul este: Da. Dacă insiști să accepți cadoul, ai două opțiuni: poți răspunde în același fel, oferind ceva de valoare egală sau mai mare, sau îl poți considera parte din datorie și poți scădea valoarea cadoului din suma datorată.

Sa’eed ibn Mansoor a relatat în Sunan-ul său de la ‘Abd-Allah ibn ‘Umar că un om a venit la el și a spus: I-am împrumutat bani unui om pe care nu îl cunosc și el mi-a oferit un cadou valoros. El a spus: Returnează-i cadoul sau socotește-l ca parte a rambursării. 

Sa’eed ibn Mansoor a relatat, de asemenea, că Saalim ibn Abi’l-Ja’d a spus: Un om a venit la Ibn ‘Abbaas și a spus: I-am împrumutat douăzeci de dirhami unui om care vinde pește, iar el mi-a oferit un pește pe care l-am estimat la o valoare de treisprezece dirhami. El a spus: Ia șapte dirhami de la el. 

Vezi al-Fatawa al-Kubra de Ibn al-Qayyim, 6/159. 

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen a spus în al-Sharh al-Mumti’ (9/61): 

Dacă cineva ar spune: Atât timp cât aceasta este haram, de ce să nu i-l dea pur și simplu înapoi de la început? 

Spunem: deoarece s-ar putea să îi fie prea rușine sau să se simtă prea stânjenit să îl returneze sau l-ar putea răni profund pe tovarășul său dacă i-l dă înapoi. Așadar spunem: Ia-l și plănuiește să îi răsplătești cadoul cu unul de valoare egală sau mai mare sau să îi deduci valoarea din împrumut. Nu este nimic greșit în aceasta. 

Ceea ce am menționat mai sus despre faptul că este haram se aplică dacă darul este oferit înainte ca împrumutul să fie achitat. Dacă este oferit după achitarea împrumutului, atunci nu este nimic greșit în a-l accepta. 

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen a spus în al-Sharh al-Mumti’ (9/59): 

Dacă i se oferă un cadou la scurt timp după achitarea împrumutului sau mult timp după aceea, este permis. 

Vezi al-Mughni, 6/437; al-Sharh al-Mumti’, 9/59-61.