Sistemul de economisire din Aramco și atitudinea față de diferitele fatwa-uri referitoare la acesta

În primul rând:

Schema de economisire utilizată în compania Aramco este un sistem haram. Este ribā (camătă, dobândă) evidentă, deoarece este un împrumut care aduce un beneficiu. Dacă o persoană plătește 100,000 de riyali pentru a-i primi înapoi după o perioadă de zece ani, sau șapte ani, sau oricât ar fi, împreună cu o plată suplimentară de 100,000 de riyali, sau 70,000, sau chiar un riyal, atunci ea s-a implicat în ribā evidentă, care este haram potrivit consensului savanților.

 Imamul Ibn Qudaamah (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: „Orice împrumut acordat cu condiția ca o sumă suplimentară să fie restituită este haram, fără nicio diferență de opinie (între savanți). Ibn al-Mundhir a spus: Există consens că, dacă împrumutătorul stipulează că împrumutatul trebuie să plătească în plus sau să-i ofere un cadou, iar banii sunt împrumutați pe această bază, atunci luarea sumei suplimentare reprezintă ribā. S-a relatat că Ubayy ibn Ka’b, Ibn ‘Abbaas și Ibn Mas’ood au interzis împrumuturile care aduc un beneficiu. 

Al-Mughni, 6/436. 

Nu contează faptul că societatea numește această tranzacție plan de economisire, schemă de investiții sau mudaarabah (parteneriat pasiv), deoarece orice investiție care garantează capitalul cuiva este un împrumut, chiar dacă oamenii îi spun altfel. Ceea ce contează este natura reală a unui lucru, nu denumirea lui. 

În ceea ce privește tipurile de investiții sau economii acceptabile în Islam, acestea se bazează pe anumite condiții, dintre care cele mai importante sunt următoarele: 

1 – Banii trebuie să provină de la tine, iar munca sau activitatea trebuie să provină de la cealaltă parte; nu este nimic greșit ca cealaltă parte să contribuie atât cu bani, cât și cu muncă. 

2 – Domeniul investiției trebuie definit clar, deoarece majoritatea acestor companii investesc banii depunându-i în bănci bazate pe ribā sau în proiecte care nu sunt permise. 

3 – Ambele părți trebuie să convină asupra procentului de profit alocat fiecăreia, care nu trebuie să provină din capital; de exemplu, să primești 50% sau 10% din profit.

 4 – Persoana care desfășoară activități comerciale în numele tău nu trebuie să-ți garanteze capitalul. În caz de pierdere – atât timp cât aceasta nu este cauzată de neglijență – tu îți vei pierde capitalul, iar ea își va pierde munca. 

Dacă capitalul este garantat, atunci această tranzacție este un împrumut care trebuie restituit fără adăugarea vreunei sume suplimentare. Dacă se stipulează o sumă suplimentară, atunci aceasta este ribā.
Îl rugăm pe Allah să ne păzească de ribā și de răul și pericolele ei și să ne facă independenți prin ceea ce El a permis, astfel încât să nu simțim nevoia de ceea ce El a interzis. 

Ideea este că schema de economisire Aramco este haram, deoarece garantează capitalul, iar profitul este un procent fix din capital. Prin urmare, este un împrumut cu dobândă, pe lângă faptul că investitorul nu știe unde vor fi investiți banii săi. 

Comitetul Permanent a arătat că afirmația potrivit căreia ceea ce i se oferă angajatului este o recompensă sau un bonus din partea companiei este falsă, deoarece acesta este oferit numai celor care economisesc prin intermediul acestui plan. Dacă ar fi într-adevăr o recompensă sau un bonus, ar fi oferit tuturor angajaților. 

Așa cum a menționat întrebătorul, Comitetului Permanent pentru Emiterea Fatwa-urilor – sub conducerea șeicului ‘Abd al-‘Azeez ibn Baaz (fie ca Allah să aibă milă de el), alături de care se aflau șeicul ‘Abd al-Razzaaq ‘Afeefi, șeicul ‘Abd-Allah ibn Ghadyaan și șeicul ‘Abd-Allah ibn Qa’ood, toți savanți de seamă – i s-a cerut o opinie despre planul de economisire din compania Aramco. Ei au răspuns după cum urmează: „Participarea la planul de economisire Aramco este haram, deoarece implică două tipuri de ribā (riba al-fadl și riba al-nasa’); definește rata dobânzii, care poate fi între cinci și o sută la sută din banii economisiți de angajatul saudit, pe lângă recompensele oferite angajatului, cu excluderea celorlalți angajați care nu investesc, după cum se menționează în planul de economisire. 

Fataawa al-Lajnah al-Daa’imah, 13/510-515 

În mod similar, șeicul Muhammad ibn Saalih al-‘Uthaymeen și alți savanți au emis, de asemenea, fatwa-uri care afirmă că planul de economisire Aramco este haram. 

În al doilea rând: 

Dacă savanții diferă cu privire la o hotărâre shar’i, persoana care caută fatwa trebuie să încerce să afle care este opinia corectă, examinând dovezile citate de ambele părți și urmând ceea ce consideră mai corect. Acest lucru se aplică dacă persoana care caută fatwa este un căutător de cunoaștere (taalib ‘ilm), capabil să determine care opinie este mai corectă. 

Dacă nu este capabilă să determine care opinie este mai corectă, deoarece nu are cunoștințe specializate de sharee’ah, atunci trebuie să urmeze opinia celui pe care îl consideră mai cunoscător și mai demn de încredere; nu are dreptul să aleagă orice opinie dorește. 

În ceea ce privește problema de față, savanții majori au afirmat clar că aceasta este haram și sunt mai cunoscători și mai demni de încredere decât cei care au emis o opinie diferită – fără intenția de a minimaliza cealaltă parte – așadar trebuie să evitați acest plan de economisire, din motivele menționate mai sus. 

Șeicul Muhammad ibn ‘Uthaymeen (fie ca Allah să aibă milă de el) a fost întrebat care ar trebui să fie atitudinea musulmanului față de diferențele dintre savanți. El a răspuns: „Dacă musulmanul are suficiente cunoștințe pentru a compara opiniile savanților și dovezile lor și pentru a decide care este mai corectă, atunci trebuie să facă acest lucru, deoarece Allah ne-a poruncit să supunem chestiunile disputate Coranului și Sunnah, după cum spune El (interpretarea sensului): 

‘(Și) dacă vă certați în legătură cu ceva între voi, supuneți-l lui Allah și Trimisului Său, dacă voi credeți în Allah și în Ziua de Apoi’

[al-Nisa’ 4:59]

Așadar, trebuie să supună chestiunea disputată Coranului și Sunnah, iar ceea ce i se pare mai corect pe baza dovezilor trebuie să urmeze, deoarece ceea ce este necesar este urmarea dovezilor, iar opiniile savanților pot fi folosite pentru a ajuta la înțelegerea dovezilor. 

Dar dacă musulmanul nu are suficiente cunoștințe pentru a decide care opinie a savanților este mai corectă, atunci trebuie să-i întrebe pe savanții în a căror cunoaștere și religiozitate are încredere și să urmeze fatwa-urile pe care aceștia i le emit. Allah spune (interpretarea sensului): 

“Întrebați-i pe oamenii Îndemnului, dacă nu știți”

[al-Anbiya’ 21:43]

Savanții au afirmat că madhhab-ul musulmanului obișnuit este madhhab-ul muftiului său (savantul pe care îl întreabă pentru o fatwa). 

Dacă opiniile savanților diferă, atunci trebuie să-l urmeze pe cel mai demn de încredere și mai cunoscător. Este asemenea situației în care o persoană se îmbolnăvește și caută medicul cel mai demn de încredere și mai cunoscător, deoarece este mai probabil decât ceilalți să aibă dreptate. Este mai important să fii precaut în chestiunile religiei decât în chestiunile lumești. 

Nu este permis ca un musulman să aleagă opinia savantului care corespunde propriilor capricii și dorințe, dacă aceasta contrazice dovezile, sau să caute hotărâri la cei despre care crede că vor fi indulgenți în emiterea fatwa-urilor. 

Dimpotrivă, trebuie să încerce să fie precaut în privința religiei sale și să-i întrebe pe savanții mai cunoscători și care se tem mai mult de Allah. 

Din Ikhtilaaf al-‘Ulama’ Asbaabuhu wa Mawqifuna minhu, p. 23. A se vedea și întrebarea nr. 22652. 

Musulmanul trebuie să se ferească să caute fatwa-uri la cei cunoscuți pentru indulgența lor și pentru faptul că se opun savanților demni de încredere și mai cunoscători. Musulmanul trebuie să se ferească să-și urmeze capriciile și dorințele și să urmeze numai acele fatwa-uri care corespund propriilor dorințe și capricii, deoarece musulmanului i se cere să se opună dorințelor și capriciilor propriului eu. Allah spune (interpretarea sensului): 

“Dar cel care s-a temut că va sta înaintea Domnului său și și-a oprit sufletul de la dorințele și poftele rele și nelegiuite.

Cu adevărat, Paradisul îi va fi sălașul”

[al-Naazi’aat 79:40]

Și Allah știe cel mai bine.