Divorțul nu are loc pe baza unei decizii sau intenții decât dacă cuvintele sunt rostite
Întrebare
„O femeie s-a răzvrătit împotriva soțului ei după multe probleme și lipsă de înțelegere într-o căsnicie scurtă, care nu a durat mai mult de patru luni. Ea a născut la casa familiei sale o fiică a acestui soț. Toate încercările de a-i face să se întoarcă unul la celălalt au eșuat. Astfel, soțul a intentat un proces împotriva ei pentru a o obliga să se întoarcă la el, iar instanța a pronunțat hotărârea în favoarea lui. Soția a făcut apel împotriva acestei hotărâri și s-a plâns la poliție că el a agresat-o și, ca urmare a acestui rău, a cerut divorțul de la instanță. De asemenea, a cerut despăgubiri financiare și morale și obligarea lui să-i acorde toate drepturile. De doi ani, acest caz nu a ajuns la o concluzie. Soțul nu dorește ca ea să se întoarcă sau să-i fie soție după ce a văzut cât de rea și nedreaptă este ea și familia ei față de el. Însă nu vrea să divorțeze de ea înainte ca instanța să-și spună cuvântul în această privință, deoarece speră că instanța va fi mai dreaptă față de el; el consideră că este partea nedreptățită, nu asupritorul, așa cum susțin ei. Întrebarea este: Este acest talaaq valabil prin faptul că el intenționează în inima sa să divorțeze de ea, în ciuda faptului că așteaptă tot acest timp hotărârea instanței? Este considerat păcătos, știind că îi plătește lunar nafaqah (banii necesari pentru ea și fiica lor)? Mai există și alte obligații pe care le are față de soția sa și fiica sa în vârstă de doi ani?."
Răspuns
Îi cerem lui Allah să te răsplătească din belșug pentru grija ta de a-ți îndeplini toate obligațiile în mod desăvârșit și Îi cerem să rezolve problemele dintre tine și soția ta în modul care este cel mai bun pentru tine în această lume și în Viața de Apoi.
În ceea ce privește divorțul, acesta nu are loc pe baza unei simple decizii sau intenții; este necesar, mai degrabă, ca acele cuvinte să fie rostite.
Al-Haafiz Badr al-Deen al-‘Ayni (Allah să aibă milă de el) a spus:
Niciunul dintre savanți nu contestă opinia potrivit căreia, dacă o persoană intenționează divorțul în inima sa, dar nu rostește cuvintele, atunci nu trebuie să facă nimic, cu excepția celor relatate de al-Khattaabi de la al-Zuhri și Maalik, potrivit cărora divorțul are loc odată ce cineva ia decizia în acest sens. Însă este foarte puțin probabil ca aceasta să fie corect, iar al-Khattaabi a respins această opinie în discuția sa despre zihaar (o formă de divorț jahili și invalidă) și despre alte forme de divorț. Astfel, ei au fost de acord că, dacă o persoană decide să-și divorțeze soția prin zihaar, acesta nu devine obligatoriu decât dacă ea rostește cuvintele; iar dacă se gândește să calomnieze, nu este un calomniator; și dacă în timpul rugăciunii îi trec prin minte gânduri sub forma unor cuvinte, nu trebuie să repete rugăciunea. Allah a interzis vorbirea în timpul rugăciunii; dacă gândurile ar fi avut asupra rugăciunii același efect ca vorbirea, rugăciunea sa ar fi fost invalidată.
Printre cei care au spus că gândirea la divorț nu are niciun efect s-au numărat ‘Ata’ ibn Abi Rabaah, Ibn Sireen, al-Hasan, Sa’eed ibn Jubayr, al-Sha’bi, Jaabir ibn Zayd, Qataadah, al-Thawri, Abu Haneefah, însoțitorii lui al-Shaafa’i, Ahmad și Ishaaq. Sfârșitul citatului.
‘Umdat al-Qaari Sharh al-Bukhaari (20/256).
În al-Mawsoo’ah al-Fiqhiyyah (29/23) se spune:
Dacă intenționează să rostească cuvintele divorțului, dar apoi nu le rostește, atunci, potrivit consensului savanților, nu are loc niciun divorț, deoarece cuvintele nu au fost rostite deloc. Al-Zuhri a avut o opinie diferită și a spus că divorțul celui care intenționează să divorțeze are loc chiar dacă nu îl rostește.
Dovada majorității este cuvântul Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui): „Allah a iertat comunității mele ceea ce își gândesc în sinea lor, atât timp cât nu acționează pe baza acelui lucru sau nu îl rostesc.” Sfârșitul citatului.
În Fataawa al-Lajnah al-Daa’imah (20/27) se spune:
Dacă nu ai spus nimic în afară de „Vrem să divorțăm”, atunci aceste cuvinte nu constituie divorț, ci sunt doar o promisiune de a divorța. Sfârșitul citatului.
În Fataawa al-Shaykh Muhammad ibn Ibraaheem (11/70) se spune:
Divorțul nu are loc decât dacă este rostit sau exprimat într-un mod care ține locul vorbirii, fie direct, fie indirect. Sfârșitul citatului.
Am discutat anterior această problemă pe site-ul nostru în răspunsurile la întrebările nr. 20660 și 34164.
În ceea ce privește obligațiile tale actuale față de soție și copil, atât timp cât cheltuiești lunar pentru ele, ești absolvit de păcat și nedreptate, in sha Allah, până când judecătorii sharee’ah vor hotărî între voi; atunci va trebui să faci tot ceea ce îți vor spune să faci în acel moment.
Și Allah știe cel mai bine.
Conținutul de pe tawhid.ro este compilat și tradus de studenți ai cunoașterii islamice (ṭullāb al-ʿilm) din surse savanțe de încredere. Nu emitem fatwa independente și nu înlocuim consultarea directă cu un savant calificat (ʿālim).
Pentru cazuri personale sau întrebări specifice, vă recomandăm să consultați un imam sau un savant recunoscut din comunitatea dumneavoastră.