Citirea Coranului împreună, oferirea faptelor bune celor morți și al-Mawlid al-Nabawi (celebrarea zilei de naștere a Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa))
Întrebare
„În fiecare ultimă duminică a lunii, ne întâlnim cu un grup de 30 sau mai multe surori și fiecare dintre noi citește două sau trei hizb (părți din Coran), până când terminăm Coranul cel Sfânt într-o oră și jumătate sau două ore. Ni s-a spus că acest lucru va conta – in sha Allah – ca o khatmah a Coranului pentru fiecare dintre noi. Este corect? După aceea facem du`a și Îi cerem lui Allah să ofere răsplata citirii noastre celorlalți credincioși, celor vii și celor morți. Va ajunge răsplata la cei morți? Ca dovadă pentru aceasta, ele citează cuvintele stăpânului nostru Muhammad (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa): „Când omul moare, toate faptele sale bune încetează, cu excepția a trei: caritatea continuă, cunoașterea folositoare sau un fiu drept care se va ruga pentru el.” Cu ocazia sărbătorii zilei de naștere a Profetului (al-mawlid al-nabawi), ele organizează un ribaat (veghe) care începe la ora 10 dimineața și durează până la ora 3 după-amiaza. Încep cu rugăciuni pentru iertare, lauda lui Allah, tasbeeh și takbeer și trimiterea de binecuvântări asupra stăpânului nostru Muhammad (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) în tăcere, apoi citesc Coranul, iar unele surori postesc în acea zi. Este considerată o inovație (bid’ah) alegerea acestei zile pentru toate aceste acte de adorare? Avem, de asemenea, o du`a lungă pentru cererea binecuvântării, pe care o rostim la momentul suhoor, pentru cele care sunt capabile să o rostească. Se numește du`a al-raabitah. Începe prin trimiterea de binecuvântări și salaam asupra stăpânului nostru Muhammad, a familiei sale și a celorlalți Profeți, a Mamelor Credincioșilor, a companionelor Profetului, a Califulor Călăuziți, a Taabi’een și a apropiaților evlavioși (awliya’) ai lui Allah, menționându-i pe fiecare pe nume. Este corect că menționarea tuturor acestor nume îi va face pe cei cărora le aparțin să ne recunoască și să ne cheme în Paradis? Este această du`a o inovație? Simt că este, însă majoritatea surorilor nu sunt de acord cu mine. Voi fi pedepsită de Allah dacă greșesc? Cum le pot convinge dacă am dreptate? Această chestiune mă face să-mi pierd somnul și, de fiecare dată când îmi amintesc hadeeth-ul Mesagerului lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), care spune că orice chestiune nou introdusă este o inovație, orice inovație este o rătăcire și orice rătăcire va fi în Foc, îngrijorarea și tristețea mea devin și mai mari."
Răspuns
În primul rând:
În Sunnah autentică există numeroase relatări despre virtuțile adunării pentru citirea Cărții lui Allah, însă, pentru ca musulmanul să dobândească aceste răsplăți, trebuie să se asigure că adunarea este conformă cu sharee’ah. Una dintre modalitățile prescrise prin care oamenii se pot aduna pentru a citi Coranul este ca cei adunați să citească împreună în scopul studierii, al învățării sensurilor și al recitării corecte. Un alt tip de adunare prescris este ca fiecare dintre ei să citească, iar ceilalți să asculte, pentru a putea reflecta asupra sensurilor versetelor. Ambele sunt menționate în Sunnah Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa).
Pentru mai multe informații, consultați întrebarea nr. 22722, care explică hotărârea privind adunarea pentru citirea Coranului.
În ceea ce privește faptul că ceea ce citește fiecare persoană este considerat o khatmah (citire completă a Coranului) pentru fiecare dintre ele, acest lucru nu este corect, deoarece niciuna dintre ele nu a citit întregul Coran și nici măcar nu l-a ascultat, ci fiecare a citit o parte din el; prin urmare, vor fi răsplătite doar pentru ceea ce au citit din Coran.
Învățații Comitetului Permanent au spus:
Împărțirea ajza’ sau a unor părți din Coran între cei prezenți, astfel încât fiecare dintre ei să citească un hizb din Coran, nu este considerată în mod necesar o khatmah sau o citire completă a Coranului din partea fiecăruia dintre ei." (Fatawa al-Lajnah al-Daa’imah, 2/480)
În al doilea rând:
Nu este prescris să se spună du`a împreună după citirea Coranului și nu este permis să te rogi ca răsplata citirii să ajungă la vreunul dintre cei morți sau dintre cei vii. Profetul nostru (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) nu a făcut acest lucru și niciunul dintre companionii săi (fie ca Allah să fie mulțumit de ei) nu l-a făcut.
Șeicul ‘Abd al-‘Azeez ibn Baz (fie ca Allah să aibă milă de el) a fost întrebat:
Îmi este permis să citesc întregul Coran pentru părinții mei, știind că sunt analfabeți și nu pot citi sau scrie? Îmi este permis să citesc întregul Coran pentru o persoană care știe să citească și să scrie, dar căreia vreau să-i ofer această khatmah? Îmi este permis să citesc întregul Coran pentru mai mult de o persoană?
El a răspuns:
Nu există nicio relatare în Coranul cel Sfânt, în Sunnah Mesagerului lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) sau de la companionii săi (fie ca Allah să fie mulțumit de ei) care să indice că este prescris să oferi citirea Coranului de către tine (sau răsplata acesteia) părinților tăi sau oricui altcuiva. Dimpotrivă, Allah a poruncit citirea Coranului pentru ca omul să beneficieze de el, să învețe din el, să reflecteze asupra sensurilor sale și să acționeze conform lui. Allah spune (interpretarea sensului):
„(Aceasta este) o Carte (Coranul) pe care Noi ți-am trimis-o, binecuvântată, pentru ca ei să cugete asupra versetelor ei și pentru ca oamenii pricepuți să-și amintească” [Saad 38:29]
„Cu adevărat, acest Coran îi călăuzește către ceea ce este cel mai drept și corect” [Al-Isra’ 17:90]
„Spune: Pentru cei care cred, el este călăuzire și vindecare” [Fussilat 41:44]
Profetul nostru (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Citiți Coranul, căci el va veni ca mijlocitor pentru companionii săi.” Și el (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Coranul va fi adus în Ziua Învierii împreună cu oamenii săi care obișnuiau să acționeze conform lui, precedat de Soorat al-Baqarah și Aal ‘Imraan, asemenea a doi nori sau a două stoluri de păsări, cu aripile întinse, pledând în favoarea companionilor lor (adică a celor care obișnuiau să le citească).”
Ideea este că el a fost revelat pentru a se acționa conform lui și pentru a se reflecta asupra lui, pentru a fi citit ca act de adorare și citit mult, nu pentru a fi oferit celor morți sau oricui altcuiva. Nu cunosc nicio bază sigură pentru a-l oferi părinților sau oricui altcuiva. Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Oricine face o faptă care nu este conformă cu această chestiune a noastră va avea acea faptă respinsă.” Unii dintre învățați sunt de părere că acest lucru este permis și au spus: Nu există niciun motiv pentru care răsplata citirii Coranului și a altor fapte drepte să nu poată fi oferită altora; ei compară aceasta cu cazul carității și al du`a pentru cel decedat și pentru alții. Însă opinia corectă este prima, din cauza hadeeth-ului citat mai sus și a altor relatări similare. Dacă oferirea răsplății citirii altcuiva ar fi fost permisă sau prescrisă, salafii drepți ar fi făcut acest lucru. Nu este permis să faci analogii în privința actelor de adorare, deoarece acestea pot fi dovedite numai printr-un text din Cartea lui Allah, binecuvântat și înălțat fie El, sau din Sunnah Profetului Său, din cauza hadeeth-ului citat mai sus și a altor relatări similare." (Majmoo’ Fatawa al-Shaykh Ibn Baz, 8/360, 361)
În ceea ce privește citarea de către ele a hadeeth-ului „Când fiul lui Adam moare, toate faptele sale bune încetează...”, aceasta nu este corectă; dimpotrivă, dacă reflectezi asupra lui, vei vedea că hadeeth-ul indică faptul că nu este prescris să oferi răsplata citirii Coranului celor morți, deoarece Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Un fiu care se va ruga pentru el”, nu „care va citi Coranul pentru el”.
În al treilea rând:
Nu ar trebui să scriem litera (S) sau abrevieri pentru binecuvântarea asupra Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). Dacă o persoană poate scrie o întrebare atât de lungă, nu este incapabilă să scrie în întregime binecuvântarea asupra Profetului. Am discutat deja hotărârea privind scrierea unor astfel de abrevieri în răspunsul la întrebarea nr. 47976.
În al patrulea rând:
Celebrarea zilei de naștere a Profetului (al-mawlid) este o inovație, iar îndeplinirea unor acte speciale de adorare în această zi, precum rostirea de tasbeeh și tahmeed, efectuarea i’tikaaf, citirea Coranului și postul, este o inovație pentru care persoana nu va primi nicio răsplată, deoarece toate acestea sunt respinse.
S-a relatat de la ‘Aa’ishah (fie ca Allah să fie mulțumit de ea) că Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Oricine introduce în această chestiune a noastră ceva ce nu îi aparține va avea acel lucru respins.” Relatat de al-Bukhari, 2550; Muslim, 1718.
Potrivit unei versiuni relatate de Muslim (1718), el a spus: „Oricine face o faptă care nu este conformă cu această chestiune a noastră va avea acea faptă respinsă.”
Al-Faakihaani (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:
Nu cunosc nicio bază pentru acest mawlid în Coran sau Sunnah și nu există nicio relatare că vreunul dintre învățații acestei ummah, care sunt exemple în chestiunile religiei și urmează calea celor care au venit înainte, ar fi făcut acest lucru. Dimpotrivă, este o inovație (bid’ah) introdusă de cei care nu au nimic mai bun de făcut și este un mijloc prin care se distrează și mănâncă mult.
Al-Mawrid fi ‘Aml al-Mawlid, citat în Rasaa’il fi Hukm al-Ihtifaal bi’l-Mawlid al-Nabawi, 1/8, 9
Șeicul ‘Abd al-‘Azeez ibn Baz (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:
Dacă celebrarea zilei de naștere a Profetului ar fi fost prescrisă, atunci Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) și-ar fi informat ummah despre aceasta, deoarece el este cel mai sincer dintre oameni și nu există niciun Profet după el care să explice ceva despre care el nu a vorbit. El (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) este Pecetea Profeților și le-a explicat oamenilor ceea ce trebuia să le explice din adevăr, precum iubirea față de el și urmarea sharee’ah sale, trimiterea de binecuvântări și salaam asupra lui și celelalte drepturi ale sale explicate în Coran și Sunnah. El nu și-a informat ummah că celebrarea zilei nașterii sale era un lucru prescris, pentru ca ei să o facă. Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) nu a făcut acest lucru în timpul vieții sale, iar companionii săi (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), care îi erau cei mai dragi oameni și cei mai cunoscători în privința drepturilor sale, nu au celebrat această zi; nici Califii Călăuziți și nici alții nu au celebrat-o. Apoi nici cei care i-au urmat cu adevărat în primele trei generații, cele mai bune, nu au celebrat această zi.
Crezi că toți acești oameni nu cunoșteau drepturile sale sau au fost neglijenți față de ele, până când generațiile ulterioare au venit să compenseze această lipsă și să desăvârșească adevărul? Nu, pe Allah. Niciun om înțelept care înțelege natura Sahaabah și modul în care au urmat adevărul nu ar spune acest lucru. Dacă înțelegi că celebrarea zilei de naștere a Profetului era necunoscută în timpul Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), în timpul companionilor săi și în timpul primilor lor urmași, îți vei da seama că este o inovație introdusă în credință și că nu este permis să o faci, să o aprobi sau să o susții; mai degrabă, trebuie să o denunțăm și să-i avertizăm pe oameni cu privire la ea." (Majmoo’ Fatawa al-Shaykh Ibn Baz, 6/318, 319)
În al cincilea rând:
Nu este permis nimănui să inventeze o du`a sau un dhikhr și să-l răspândească printre oameni. Du`a numită du`a al-raabitah este o du`a inovatoare, iar gândirea la cei pentru care se face rugăciunea și credința că ei îl vor recunoaște pe cel care se roagă pentru ei și îl vor chema în Paradis – toate acestea sunt mituri și povești sufite care nu au nicio bază în religia lui Allah. Îndrumările islamice prin care o persoană poate deosebi între Sunnah și bid’ah, între drept și greșit, sunt clare. Principiul de bază cu privire la actele de adorare este că nimic nu este permis dacă nu există o dovadă. Nu ne putem apropia de Allah printr-un act de adorare decât dacă există o dovadă din Coran sau din Sunnah autentică că acesta este prescris. Principiul de bază pentru musulman este să urmeze și să nu inoveze, iar inovațiile vor fi respinse. Allah a desăvârșit această sharee’ah pentru noi și Și-a desăvârșit binecuvântarea asupra noastră, așadar ce nevoie avem ca asemenea inovații să facă parte din viețile noastre într-un moment în care rămânem atât de mult în urmă față de ceea ce este dovedit în sharee’ah?
Pentru mai multe informații, consultați răspunsurile la întrebările nr. 27237 și 6745
Sperăm că ceea ce am menționat este suficient pentru a le face pe aceste surori să renunțe la inovația lor. Le sfătuim să se teamă de Allah și să urmeze Sunnah. Ele trebuie să-și amintească faptul că Allah nu acceptă niciun act de adorare inovator, indiferent de eforturile și bogăția cheltuite pentru el. Moderația în urmarea Sunnah este mai bună decât strădania intensă în urmarea inovației, după cum a spus marele Sahaabi ‘Abd-Allah ibn Mas’ood (fie ca Allah să fie mulțumit de el).
Îi cerem lui Allah să le călăuzească pe acele surori către ceea ce Îi place și te sfătuim să transmiți acest mesaj în mod corespunzător și să nu participi împreună cu ele la acel lucru, ci să ai răbdare cu orice probleme care pot rezulta din aceasta.
Și Allah știe cel mai bine.
Conținutul de pe tawhid.ro este compilat și tradus de studenți ai cunoașterii islamice (ṭullāb al-ʿilm) din surse savanțe de încredere. Nu emitem fatwa independente și nu înlocuim consultarea directă cu un savant calificat (ʿālim).
Pentru cazuri personale sau întrebări specifice, vă recomandăm să consultați un imam sau un savant recunoscut din comunitatea dumneavoastră.