A pronunțat un divorț condiționat într-o stare de furie extremă, în care aproape că și-a pierdut mințile
Întrebare
„soția mea a plecat în Kuwait în septembrie 2011, din Pakistan, pentru a-și întâlni părinții, cu consimțământul meu. După un timp am aflat că era însărcinată. Între timp, m-am certat cu soția mea, așa că i-am cerut să se întoarcă acasă. În aceeași perioadă, Nikkah-ul surorii mele a avut loc la 15 decembrie 2011. (Găsisem un partener potrivit pentru ea și căutam cu disperare unul.) Băiatul venise din Franța, iar zborul său de întoarcere era pe 16 decembrie 2011. Am vrut ca soția mea să participe la ceremonia nikkah-ului surorii mele, dar ea a spus că nu poate veni deoarece avea unele probleme cu autoritățile (socrii mei din Kuwait fuseseră trecuți pe lista neagră din cauza expirării, de mult timp, a permisului de ședere al cumnatului meu). Soția mea m-a informat despre acest lucru, dar nu am crezut-o în acele împrejurări și m-am înfuriat foarte tare, crezând că inventează o scuză. Furia mea a fost ieșită din comun și am un istoric de a-mi pierde mințile din cauza furiei. Situația a fost că, în fața membrilor familiei mele care încercau să mă calmeze, am rostit cuvintele „dacă nu vine la nikkah, divorț” (de 3 ori). Eram atât de înfuriat, încât în acel moment nu știam ce cuvinte îmi ieșeau din gură și nici nu-mi aminteam ce spuneam, din cauza furiei extreme, fără să cunosc sensurile și efectele lor; am rostit cuvintele de mai sus. După ce oamenii din jurul meu au realizat ce rostisem și m-au făcut conștient de situație, fratele meu mai mare a sunat un mufti sahib, iar atunci Mufti sahib a spus că este talaq e bain. Avusese loc un divorț. Am fost șocat, deoarece nu asta intenționasem; divorțul era departe de gândurile mele, aveam o viață fericită cu ea și voiam doar să-mi exprim furia. I-am sunat și i-am informat pe socrii mei despre situație. Și ei au fost șocați și au încercat să-mi trimită soția înapoi în această perioadă, dar ea nu a putut ieși, deoarece întreaga ei familie ar fi trebuit să plece definitiv împreună cu ea; în plus, ar fi arestat-o și apoi deportat-o. Au făcut tot posibilul pentru a face acest lucru posibil, dar existau anumiți ofițeri responsabili care nu lucrau din cauza lui Muharram, ceea ce a întârziat procesul. Între timp, unul dintre mufti sahib ne-a informat că cele trei divorțuri au intrat în vigoare. Am fost șocați să aflăm acest lucru. Au încercat mult, și-au folosit toate relațiile și resursele, dar nu au obținut ieșirea până la Nikkah (nu puteam amâna nikkah-ul sau să-l transformăm într-o logodnă, deoarece eram presați de familia băiatului). Am dovada că socrul meu a obținut viza pe 25 decembrie 2011, iar soția mea a obținut viza pe 27 decembrie 2011. Întrebarea mea este: vă rog să răspundeți: 1. Am divorțat într-o furie extremă, fără să știu cuvintele care îmi ieșeau din gură și sunt gata să jur pe acest lucru. 2. Socrii mei au încercat să-mi trimită soția, dar ea nu a putut ajunge la timp. 3. Am crezut că mă mințea, deși ea îmi spunea adevărul."
Răspuns
Dacă situația este așa cum o descrii, și când ai rostit cuvântul divorțului nu erai cu adevărat conștient de ceea ce spuneai din cauza furiei severe, până într-atât încât nu ți-ai amintit ce spuseseși decât după ce cei prezenți ți-au spus, atunci acest divorț nu se consideră valabil. Shaykh Ibn Baaz (Allah să aibă milă de el) a spus: Divorțul pronunțat într-o stare de furie severă nu se consideră valabil, fie că este triplu sau un singur talaaq, potrivit opiniei mai corecte dintre cele două opinii ale învățaților, dacă există dovezi care susțin afirmația că persoana se afla în acea stare în momentul respectiv. Dar dacă furia sa a fost atât de intensă încât nu știa ce spune sau ce face, atunci divorțul său nu se consideră valabil potrivit consensului învățaților, asemenea celui care este nebun sau într-o stare de intoxicare în care nu există săvârșirea intenționată a păcatului.
Sfârșitul citatului din Majmoo‘ Fataawa Ibn Baaz, 21/275
Am discutat anterior hotărârea privind divorțul pronunțat de o persoană furioasă; vezi fatwa nr. 45174
Un caz similar este cel al unui bărbat care își divorțează soția din cauza unui lucru și, dacă acel lucru nu ar fi existat, nu ar fi divorțat-o, apoi află că acel lucru nu era adevărat, cum ar fi să divorțeze de ea crezând că are o relație cu un alt bărbat, apoi să afle că este nevinovată. În acest caz, divorțul nu se consideră valabil.
Vezi răspunsul la întrebarea nr. 36835
Pe scurt: dacă situația este așa cum ai descris-o, divorțul tău nu se consideră valabil.
Și Allah știe cel mai bine.
Conținutul de pe tawhid.ro este compilat și tradus de studenți ai cunoașterii islamice (ṭullāb al-ʿilm) din surse savanțe de încredere. Nu emitem fatwa independente și nu înlocuim consultarea directă cu un savant calificat (ʿālim).
Pentru cazuri personale sau întrebări specifice, vă recomandăm să consultați un imam sau un savant recunoscut din comunitatea dumneavoastră.