Rugăciunea de noapte în Ramadan și iʿtikāf

Virtutea rugăciunii în nopțile Ramadanului

**1.** Cu privire la ea s-au relatat două hadithuri.

Primul este de la Abū Hurayrah — Allah să fie mulțumit de el — care a spus: „Trimisul lui Allah ﷺ îi îndemna la rugăciunea de noapte în Ramadan, fără să le-o poruncească drept obligație. Apoi spunea: «Cel care se roagă noaptea în Ramadan, cu credință și căutând răsplata, va avea iertate păcatele săvârșite mai înainte.» Trimisul lui Allah ﷺ a murit, iar lucrurile erau în această stare.⁶ Așa au rămas în timpul conducerii lui Abū Bakr — Allah să fie mulțumit de el — și la începutul conducerii lui ʿUmar.”⁷

Celălalt este hadithul lui ʿAmr ibn Murrah al-Juhanī, care a spus: „La Trimisul lui Allah ﷺ a venit un om din Quḍāʿah și a spus: «O, Trimis al lui Allah, spune-mi: dacă mărturisesc că nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah și că tu ești Trimisul lui Allah, împlinesc cele cinci rugăciuni, postesc luna, mă rog noaptea în Ramadan și dau zakāt?» Profetul ﷺ a spus: «Cel care moare în această stare va fi dintre cei cu desăvârșită sinceritate și dintre martiri.»”⁸

Noaptea al-Qadr și stabilirea ei

**2.** Cea mai bună dintre nopțile ei este Noaptea al-Qadr, potrivit cuvintelor sale ﷺ: „Cel care se roagă în Noaptea al-Qadr și o nimerește, cu credință și căutând răsplata, va avea iertate păcatele săvârșite mai înainte.”⁹

**3.** Potrivit părerii mai puternice, ea este noaptea de douăzeci și șapte a Ramadanului; către aceasta arată cele mai multe hadithuri. Printre ele se află hadithul lui Zirr ibn Ḥubaysh, care a spus: „L-am auzit pe Ubayy ibn Kaʿb spunând — după ce i se spusese că ʿAbd Allāh ibn Masʿūd spune: «Cine se roagă noaptea tot anul va nimeri Noaptea al-Qadr!» —: «Allah să aibă milă de el! A vrut ca oamenii să nu se lase numai pe aceasta. Pe Cel în afară de care nu există nicio divinitate demnă de adorare, ea este în Ramadan!» Jura fără să spună vreo excepție. «Pe Allah, știu care noapte este: este noaptea în care Trimisul lui Allah ﷺ ne-a poruncit să ne rugăm, noaptea a cărei dimineață este cea de douăzeci și șapte. Semnul ei este că soarele răsare în dimineața ei alb, fără raze.»” Într-o versiune, el a atribuit aceasta Profetului ﷺ.¹⁰

Împlinirea rugăciunii de noapte în adunare

**4.** Este legiuită împlinirea în adunare a rugăciunii de noapte din Ramadan; ea este chiar mai bună decât împlinirea de unul singur. Profetul ﷺ a împlinit-o el însuși astfel și i-a arătat virtutea prin cuvintele sale. În hadithul lui Abū Dharr — Allah să fie mulțumit de el — se spune: „Am postit Ramadanul împreună cu Trimisul lui Allah ﷺ. Nu ne-a condus la rugăciunea de noapte în nicio parte a lunii până când au mai rămas șapte nopți. Atunci ne-a condus până a trecut o treime din noapte. Când au mai rămas șase, nu ne-a condus. Când au mai rămas cinci, ne-a condus până a trecut jumătate din noapte. Am spus: «O, Trimis al lui Allah, de ai continua rugăciunea cu noi în această noapte!» El a spus: «Când omul se roagă cu imamul până când acesta încheie, i se socotește rugăciunea unei nopți întregi.»

Când au mai rămas patru nopți, nu ne-a condus. Când au mai rămas trei,¹¹ și-a adunat familia, soțiile și oamenii și ne-a condus la rugăciune până ne-am temut că vom pierde al-falāḥ.” Relatatorul a spus: „Am întrebat: «Ce este al-falāḥ?» El a răspuns: «Masa dinaintea zorilor.» Apoi nu ne-a mai condus în restul lunii.”¹²

De ce Profetul ﷺ nu a continuat rugăciunea în adunare

**5.** El — binecuvântarea și pacea fie asupra sa — nu i-a mai condus în restul lunii numai de teamă ca rugăciunea de noapte în Ramadan să nu le fie impusă și ei să nu o poată împlini. Aceasta se află în hadithul ʿĀʾishei din cele două Ṣaḥīḥ-uri și din alte lucrări.¹³ Această temere a încetat odată cu moartea sa ﷺ, după ce Allah a desăvârșit Legea. Astfel a încetat și consecința ei — părăsirea adunării la rugăciunea de noapte din Ramadan — și a rămas rânduiala de mai înainte, adică împlinirea ei în adunare. De aceea, ʿUmar — Allah să fie mulțumit de el — a reînviat-o, după cum se află în Ṣaḥīḥ al-Bukhārī și în alte lucrări.¹⁴

Împlinirea în adunare și pentru femei

**6.** Este legiuit ca femeile să participe la ea, după cum arată hadithul de mai înainte al lui Abū Dharr. Mai mult, este îngăduit să li se rânduiască un imam numai pentru ele, diferit de imamul bărbaților. S-a stabilit că ʿUmar — Allah să fie mulțumit de el —, atunci când i-a adunat pe oameni pentru rugăciunea de noapte, l-a rânduit pentru bărbați pe Ubayy ibn Kaʿb și pentru femei pe Sulaymān ibn Abī Ḥathmah. De la ʿArfajah al-Thaqafī s-a relatat:

„ʿAlī ibn Abī Ṭālib — Allah să fie mulțumit de el — le poruncea oamenilor să se roage noaptea în luna Ramadan și rânduia pentru bărbați un imam, iar pentru femei un imam.” El a spus: „Eu eram imamul femeilor.”¹⁵

Eu spun: după părerea mea, aceasta se aplică atunci când moscheea este încăpătoare, pentru ca cele două grupuri să nu se tulbure unul pe altul.

Numărul unităților rugăciunii de noapte

**7.** Ea are unsprezece unități. Alegem să nu se adauge la ele, urmându-l pe Trimisul lui Allah ﷺ, căci el nu a adăugat la ele până când a părăsit această lume. ʿĀʾishah — Allah să fie mulțumit de ea — a fost întrebată despre rugăciunea sa ﷺ în Ramadan și a spus: „Trimisul lui Allah ﷺ nu adăuga, nici în Ramadan, nici în afara lui, la unsprezece unități. Se ruga patru — nu întreba cât erau de frumoase și de lungi! Apoi se ruga patru — nu întreba cât erau de frumoase și de lungi! Apoi se ruga trei.”¹⁶

**8.** Se poate împlini și un număr mai mic, chiar și numai unitatea de Witr, potrivit faptei și cuvintelor sale ﷺ. Cât privește fapta, ʿĀʾishah — Allah să fie mulțumit de ea — a fost întrebată: „Cu câte unități împlinea Trimisul lui Allah ﷺ Witr?” Ea a spus: „Împlinea patru¹⁷ și trei, șase și trei, zece și trei. Nu împlinea mai puțin de șapte și nici mai mult de treisprezece.”¹⁸

Cât privește cuvintele sale ﷺ: „Witr este un drept. Cine dorește să-l împlinească în cinci, cine dorește să-l împlinească în trei, iar cine dorește să-l împlinească într-una.”¹⁹

Recitarea în rugăciunea de noapte

**9.** În privința recitării în rugăciunea de noapte, în Ramadan sau în afara lui, Profetul ﷺ nu a stabilit o limită care să nu poată fi depășită în plus sau în minus. Recitarea sa ﷺ varia în lungime: uneori recita în fiecare unitate cât „Yā ayyuhā al-muzzammil”, care are douăzeci de versete, iar alteori cât cincizeci de versete. El spunea: „Cel care se roagă într-o noapte cu o sută de versete nu este scris printre cei nepăsători.” Într-un alt hadith: „…cu două sute de versete, este scris printre cei ascultători și sinceri.”

Într-o noapte în care era bolnav, el ﷺ a recitat cele șapte sure lungi: Al-Baqarah, Āl ʿImrān, Al-Nisāʾ, Al-Māʾidah, Al-Anʿām, Al-Aʿrāf și Al-Tawbah.

În relatarea despre rugăciunea lui Ḥudhayfah ibn al-Yamān în spatele Profetului — binecuvântarea și pacea fie asupra sa — se spune că el ﷺ a recitat într-o singură unitate Al-Baqarah, apoi Al-Nisāʾ, apoi Āl ʿImrān. Le recita domol, fără grabă.²⁰

S-a stabilit printr-un lanț de transmitere de cea mai mare autenticitate că, atunci când ʿUmar — Allah să fie mulțumit de el — i-a poruncit lui Ubayy ibn Kaʿb să-i conducă pe oameni la rugăciune în unsprezece unități în Ramadan, Ubayy — Allah să fie mulțumit de el — recita sute de versete. Cei din spatele lui ajungeau să se sprijine în toiege din pricina lungimii statului în picioare și nu încheiau decât la începutul zorilor.²¹

S-a relatat autentic și de la ʿUmar că i-a chemat pe recitatori în Ramadan și i-a poruncit celui care citea cel mai repede să recite treizeci de versete, celui cu ritm mijlociu douăzeci și cinci și celui lent douăzeci.²²

Prin urmare, cel care se roagă de unul singur poate să prelungească atât cât dorește. La fel și dacă are alături oameni care sunt de acord cu el. Cu cât prelungește mai mult, cu atât este mai bine. Să nu exagereze însă până la a petrece întreaga noapte în rugăciune decât arareori, urmându-l pe Profet ﷺ, care a spus: „Cea mai bună călăuzire este călăuzirea lui Muḥammad.”²³

Dacă se roagă însă ca imam, să prelungească atât cât nu le este greu celor din spatele lui, potrivit cuvintelor sale ﷺ: „Când unul dintre voi îi conduce pe oameni, să ușureze rugăciunea, fiindcă printre ei se află cel mic și cel vârstnic, cel slab, bolnavul și cel care are o nevoie. Iar când se roagă singur, să-și prelungească rugăciunea cât dorește.”²⁴

Timpul rugăciunii de noapte

**10.** Timpul rugăciunii de noapte este de după rugăciunea ʿIshāʾ până la ivirea zorilor, potrivit cuvintelor sale ﷺ: „Allah v-a adăugat o rugăciune, Witr.²⁵ Împliniți-o între rugăciunea ʿIshāʾ și rugăciunea Fajr.”²⁶

**11.** Rugăciunea în ultima parte a nopții este mai bună pentru cel căruia îi este cu putință, potrivit cuvintelor sale ﷺ: „Cel care se teme că nu se va ridica în ultima parte a nopții să împlinească Witr la începutul ei. Iar cel care nădăjduiește să se ridice la sfârșitul ei să împlinească Witr în ultima parte a nopții, căci la rugăciunea de la sfârșitul nopții se află martori, iar aceasta este mai bine.”²⁷

**12.** Dacă alegerea este între rugăciunea la începutul nopții în adunare și rugăciunea la sfârșitul nopții de unul singur, rugăciunea în adunare este mai bună, deoarece i se socotește omului rugăciunea unei nopți întregi, după cum s-a arătat la punctul 4, în relatarea atribuită Profetului ﷺ.

Așa au făcut companionii în vremea lui ʿUmar — Allah să fie mulțumit de el. ʿAbd al-Raḥmān ibn ʿAbd al-Qārī a spus: „Am ieșit împreună cu ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb într-o noapte din Ramadan la moschee. Oamenii erau împrăștiați în grupuri: un om se ruga singur, iar un altul se ruga și câțiva se rugau după el. ʿUmar a spus: «Pe Allah, socotesc că, dacă i-aș aduna pe aceștia în urma unui singur recitator, ar fi mai bine.» Apoi a hotărât și i-a adunat în urma lui Ubayy ibn Kaʿb. Am ieșit din nou cu el într-o altă noapte, iar oamenii se rugau după recitatorul lor. ʿUmar a spus: «Ce lucru nou bun este acesta! Dar partea nopții în care dorm este mai bună decât aceea în care se roagă.» Se referea la sfârșitul nopții; oamenii se rugau la începutul ei.”²⁸

Zayd ibn Wahb a spus: „ʿAbd Allāh ne conducea la rugăciune în luna Ramadan și încheia în timpul nopții.”²⁹

Felurile în care se împlinește rugăciunea de noapte

**13.** Am discutat pe larg acestea în „Ṣalāt al-tarāwīḥ”, pp. 101–115. Socotesc potrivit să le redau aici pe scurt, pentru ușurința cititorului și ca aducere-aminte:

**Prima formă:** treisprezece unități. Le începe cu două unități ușoare, care, potrivit părerii mai puternice, sunt Sunnah de după ʿIshāʾ ori două unități anume cu care începe rugăciunea de noapte, după cum s-a arătat. Apoi se roagă două unități foarte lungi; apoi două mai scurte decât ele; apoi două mai scurte decât cele de dinainte; apoi două mai scurte decât acestea; apoi încă două mai scurte; după care împlinește Witr într-o singură unitate.

**A doua formă:** se roagă treisprezece unități; dintre ele, opt cu salutul de încheiere după fiecare două. Apoi împlinește Witr în cinci, fără să se așeze și fără să rostească salutul de încheiere decât în a cincea.

**A treia formă:** unsprezece unități, rostind salutul de încheiere după fiecare două, apoi împlinește Witr într-una.

**A patra formă:** unsprezece unități; dintre ele, patru cu un singur salut de încheiere, apoi alte patru la fel, apoi trei.

Se așeza între fiecare două unități din cele patru și din cele trei? Nu am găsit un răspuns deplin lămuritor în această privință. Totuși, așezarea în interiorul celor trei nu este legiuită!

**A cincea formă:** se roagă unsprezece unități, dintre care opt în care nu se așază decât în a opta. Rostește tashahhud-ul și cere binecuvântarea asupra Profetului ﷺ, apoi se ridică fără să rostească salutul de încheiere. Apoi împlinește Witr într-o unitate și rostește salutul de încheiere. Acestea sunt nouă. După ele se roagă două unități stând așezat.

**A șasea formă:** se roagă nouă unități, dintre care șase fără să se așeze decât în a șasea. Apoi rostește tashahhud-ul și cere binecuvântarea asupra Profetului ﷺ, după care continuă potrivit celor arătate la forma de mai înainte.

Acestea sunt formele stabilite prin relatări explicite de la Profet ﷺ. Li se pot adăuga alte forme prin scăderea din fiecare a numărului de unități pe care îl dorește omul, până la a se limita la una singură, punând în practică spusele sale ﷺ pomenite mai înainte: „…Cine dorește să împlinească Witr în cinci, cine dorește să-l împlinească în trei, iar cine dorește să-l împlinească într-una.”³⁰

Aceste cinci ori trei unități le poate împlini, dacă dorește, cu o singură așezare și cu un singur salut de încheiere, ca în forma a doua. Dacă dorește, poate rosti salutul după fiecare două, ca în forma a treia și în altele; aceasta este mai bine.³¹

Cât despre împlinirea celor cinci și a celor trei cu așezare după fiecare două, însă fără salutul de încheiere, nu am găsit-o stabilită de la el ﷺ. Regula de bază este îngăduința. Totuși, fiindcă Profetul ﷺ a oprit împlinirea Witr în trei, explicând prin cuvintele: „Nu o asemănați cu rugăciunea Maghrib”,³² cel care împlinește Witr în trei trebuie să evite această asemănare. Aceasta se poate face în două feluri:

**Primul:** rostirea salutului de încheiere între cele două unități pare și unitatea impară; aceasta este varianta mai puternică și mai bună.

**Al doilea:** să nu se așeze între cele două unități pare și unitatea impară. Allah Preaînaltul știe cel mai bine.

Recitarea în cele trei unități de Witr

**14.** Din Sunnah este ca în prima dintre cele trei unități de Witr să recite „Sabbiḥ isma rabbika al-aʿlā”, în a doua „Qul yā ayyuhā al-kāfirūn”, iar în a treia „Qul huwa Allāhu aḥad”. Uneori le adaugă pe „Qul aʿūdhu bi-rabbi al-falaq” și „Qul aʿūdhu bi-rabbi al-nās”.

Slăvește numele Domnului tău, Cel Preaînalt!

Spune: „O, voi, necredincioșilor!”

Spune: „El este Allah, Unul!”

Spune: „Caut adăpost la Domnul revărsatului zorilor.”

Spune: „Caut adăpost la Domnul oamenilor.”

S-a relatat autentic de la el ﷺ că, o dată, a recitat în unitatea de Witr o sută de versete din Al-Nisāʾ.³³

Ruga Qunūt și locul ei

**15.** După încheierea recitării și înainte de înclinare, rostește uneori ruga Qunūt pe care Profetul ﷺ l-a învățat pe nepotul său, al-Ḥasan ibn ʿAlī — Allah să fie mulțumit de amândoi:

„O, Allah, călăuzește-mă alături de cei pe care i-ai călăuzit, dă-mi sănătate și ocrotire alături de cei cărora le-ai dat sănătate și ocrotire, ia-mă sub ocrotirea Ta alături de cei pe care i-ai luat sub ocrotirea Ta, binecuvântează-mi ceea ce mi-ai dăruit și ferește-mă de răul a ceea ce ai hotărât! Căci Tu hotărăști și nimeni nu hotărăște asupra Ta. Cel pe care Tu îl ocrotești nu va fi înjosit, iar cel căruia îi ești potrivnic nu va avea cinste. Binecuvântat ești, Domnul nostru, și Preaînalt! Nu există scăpare de Tine decât la Tine.”³⁴

Uneori cere binecuvântarea asupra Profetului ﷺ, potrivit celor ce vor urma.³⁵

**16.** Nu este nimic rău să așeze Qunūt după înclinare și să adauge în a doua jumătate a Ramadanului blestemarea necredincioșilor, cererea binecuvântării asupra Profetului ﷺ și ruga pentru musulmani. Acestea sunt stabilite de la imami în vremea lui ʿUmar — Allah să fie mulțumit de el. În încheierea hadithului de mai înainte al lui ʿAbd al-Raḥmān ibn ʿAbd al-Qārī se spune:

„În a doua jumătate îi blestemau pe necredincioși: «O, Allah, luptă împotriva necredincioșilor care îi opresc pe oameni de la calea Ta, îi socotesc mincinoși pe trimișii Tăi și nu cred în făgăduința Ta! Dezbină-le cuvântul, aruncă spaima în inimile lor și trimite asupra lor mânia și pedeapsa Ta, o, Dumnezeule al adevărului!» Apoi cerea binecuvântarea asupra Profetului ﷺ, se ruga pentru musulmani pentru tot binele pe care îl putea cere și după aceea cerea iertare pentru credincioși.”

Relatatorul a spus: „După ce încheia blestemarea necredincioșilor, cererea binecuvântării asupra Profetului, cererea iertării pentru credincioși și rugile, spunea: «O, Allah, numai pe Tine Te adorăm, pentru Tine ne rugăm și ne prosternăm; către Tine ne străduim și ne grăbim.³⁶ Nădăjduim milostivirea Ta, Domnul nostru, și ne temem de pedeapsa Ta cea adevărată. Pedeapsa Ta îi va ajunge pe cei cărora le ești potrivnic.» Apoi rostea takbīr-ul și se lăsa în prosternare.”³⁷

Ce se spune la sfârșitul rugăciunii Witr

**17.** Din Sunnah este ca la sfârșitul Witr-ului său, înainte ori după salutul de încheiere, să spună: „O, Allah, caut adăpost în mulțumirea Ta de mânia Ta și în ocrotirea Ta de pedeapsa Ta. Caut adăpost la Tine de Tine. Nu pot cuprinde lauda ce Ți se cuvine; Tu ești așa cum Te-ai lăudat pe Tine Însuți.”³⁸

**18.** După salutul de încheiere al Witr-ului spune de trei ori: „Slavă Împăratului, Celui Preasfânt!” Își prelungește glasul și îl ridică la a treia rostire.³⁹

Cele două unități de după Witr

**19.** Poate să se roage două unități după el, fiindcă acestea sunt stabilite prin fapta Profetului ﷺ.⁴⁰ Mai mult, el le-a poruncit comunității sale, spunând: „Această călătorie este obositoare și grea. Când unul dintre voi a împlinit Witr, să se roage două unități. Dacă se trezește, bine; iar dacă nu, acestea îi rămân.”⁴¹

**20.** Din Sunnah este să recite în ele „Idhā zulzilati al-arḍ” și „Qul yā ayyuhā al-kāfirūn”.⁴²

„Când pământul va fi cutremurat de cutremurul său.”