Text integral · Pasaje · 32
Iʿtikāf — retragerea pentru adorare
Legiferarea sa
**1.** Iʿtikāf este Sunnah în Ramadan și în celelalte zile ale anului. Temeiul se află în cuvintele Celui Preaînalt:
وَأَنتُمْ عَـٰكِفُونَ فِى ٱلْمَسَـٰجِدِ
„în vreme ce vă aflați în retragere în moschei”
Coran · Al-Baqarah, 2:187
Alături de acestea se află numeroasele hadithuri autentice despre iʿtikāf-ul său ﷺ și numeroasele relatări despre această practică a înaintașilor, menționate în al-Muṣannaf de Ibn Abī Shaybah și de ʿAbd al-Razzāq.43
S-a stabilit că Profetul ﷺ a făcut iʿtikāf în ultimele zece zile ale lunii Shawwāl.44 De asemenea, ʿUmar i-a spus Profetului ﷺ: „În vremea neștiinței, făcusem un legământ să petrec o noapte în iʿtikāf în Moscheea cea Sfântă.” El a spus: „Împlinește-ți legământul!” Iar el a petrecut o noapte în iʿtikāf.45
**2.** Recomandarea sa este mai accentuată în Ramadan, potrivit hadithului lui Abū Hurayrah: „Trimisul lui Allah ﷺ făcea iʿtikāf zece zile în fiecare Ramadan. În anul în care a murit, a făcut iʿtikāf douăzeci de zile.”46
**3.** Cel mai bun este la sfârșitul Ramadanului, fiindcă Profetul ﷺ făcea iʿtikāf în ultimele zece zile ale Ramadanului, până când Allah Preaputernicul și Mărețul l-a luat la El.47
Condițiile sale
**1.** Nu este legiuit decât în moschei, potrivit cuvintelor Celui Preaînalt:
وَلَا تُبَـٰشِرُوهُنَّ وَأَنتُمْ عَـٰكِفُونَ فِى ٱلْمَسَـٰجِدِ
Coran · Al-Baqarah, 2:187
Doamna ʿĀʾishah a spus: „Sunnah pentru cel aflat în iʿtikāf este să nu iasă decât pentru nevoia de care nu se poate lipsi, să nu viziteze un bolnav, să nu-și atingă soția și să nu aibă relații intime cu ea. Nu există iʿtikāf decât într-o moschee în care se împlinește rugăciunea în adunare. Sunnah pentru cel care face iʿtikāf este să postească.”50
**2.** Trebuie să fie o moschee în care se împlinește rugăciunea de vineri, pentru ca omul să nu fie silit să iasă din ea pentru această rugăciune, căci ieșirea pentru ea îi este obligatorie. Într-o versiune a hadithului său, ʿĀʾishah a spus: „…Nu există iʿtikāf decât într-o moschee de vineri.”51
Apoi am găsit un hadith autentic și explicit care restrânge „moscheile” pomenite în verset la cele trei moschei: Moscheea cea Sfântă, Moscheea Profetului și Moscheea al-Aqṣā. Acesta este cuvântul său ﷺ: „Nu există iʿtikāf decât în cele trei moschei.”52
După cât am putut cerceta, dintre înaintași au susținut această părere Ḥudhayfah ibn al-Yamān, Saʿīd ibn al-Musayyab și ʿAṭāʾ, însă acesta din urmă nu a pomenit Moscheea al-Aqṣā. Alții au susținut că poate fi în orice moschee de vineri. Alții s-au deosebit de ei și au spus că se poate chiar în locul de rugăciune din casa omului.
Este limpede că trebuie urmată dintre aceste păreri cea care corespunde hadithului. Allah, Slăvitul și Preaînaltul, știe cel mai bine.
**3.** Sunnah pentru cel care face iʿtikāf este să postească, după cum s-a arătat mai înainte de la ʿĀʾishah — Allah să fie mulțumit de ea.53
Ce îi este îngăduit celui aflat în iʿtikāf
**1.** Îi este îngăduit să iasă pentru a-și face nevoile și să-și scoată capul din moschee ca să-i fie spălat și pieptănat. ʿĀʾishah — Allah să fie mulțumit de ea — a spus:
„Trimisul lui Allah ﷺ își întindea capul către mine, în timp ce era în iʿtikāf în moschee, iar eu mă aflam în odaia mea, și eu îl pieptănam.” Într-o versiune: „Îl spălam, deși între mine și el se afla pragul ușii, iar eu eram la menstruație. Când era în iʿtikāf, nu intra în casă decât pentru nevoia omenească.”54
**2.** Celui aflat în iʿtikāf, la fel ca și altcuiva, îi este îngăduit să facă abluțiunea în moschee, potrivit spuselor unui om care l-a slujit pe Profet ﷺ: „Profetul ﷺ a făcut în moschee o abluțiune ușoară.”55
Iʿtikāf-ul femeii și vizitarea soțului în moschee
**4.** Femeii îi este îngăduit să-și viziteze soțul în locul lui de iʿtikāf, iar el o poate conduce până la poarta moscheii. Ṣafiyyah — Allah să fie mulțumit de ea — a spus: „Profetul ﷺ era în iʿtikāf în moschee, în ultimele zece zile ale Ramadanului. Am venit noaptea să-l vizitez. Soțiile lui erau la el, apoi au plecat. Am stat de vorbă cu el un timp, după care m-am ridicat să mă întorc. A spus: «Nu te grăbi, până nu merg cu tine!» S-a ridicat să mă conducă.” Ea locuia în casa lui Usāmah ibn Zayd. „Când am ajuns la poarta moscheii, lângă ușa lui Umm Salamah, au trecut doi bărbați dintre Anṣār. Când l-au văzut pe Profet ﷺ, au grăbit pasul. Profetul ﷺ a spus: «Mai încet! Este Ṣafiyyah bint Ḥuyayy.» Ei au spus: «Slavă lui Allah, o, Trimis al lui Allah!» El a spus: «Satana circulă prin om precum sângele și m-am temut să nu arunce în inimile voastre vreun rău» — ori a spus: «ceva».”60
Mai mult, ea poate să facă iʿtikāf împreună cu soțul ei ori singură, potrivit spuselor ʿĀʾishei — Allah să fie mulțumit de ea: „Una dintre soțiile Trimisului lui Allah ﷺ a făcut iʿtikāf împreună cu el în timp ce avea sângerare neregulată.” Într-o versiune se spune că era Umm Salamah. „Vedea sânge roșu și gălbui și uneori îi puneam dedesubt un lighean, în timp ce se ruga.”61
Ea a spus și: „Profetul ﷺ făcea iʿtikāf în ultimele zece zile ale Ramadanului, până când Allah l-a luat la El. Apoi soțiile sale au făcut iʿtikāf după el.”62
Eu spun: aceasta este o dovadă că iʿtikāf-ul este îngăduit și femeilor. Fără îndoială, aceasta este condiționată de îngăduința ocrotitorilor lor și de siguranța față de ispită și de izolarea împreună cu bărbații, potrivit numeroaselor dovezi în această privință și regulii de jurisprudență: îndepărtarea relelor are întâietate față de aducerea folosurilor.
**5.** Relația sexuală îl anulează, potrivit cuvintelor Celui Preaînalt:
وَلَا تُبَـٰشِرُوهُنَّ وَأَنتُمْ عَـٰكِفُونَ فِى ٱلْمَسَـٰجِدِ
„Nu aveți relații cu ele în vreme ce vă aflați în retragere în moschei.”
Coran · Al-Baqarah, 2:187
Ibn ʿAbbās a spus: „Dacă cel aflat în iʿtikāf are relații sexuale, iʿtikāf-ul lui se anulează și îl începe din nou.”63
Nu îi revine o ispășire, fiindcă aceasta nu s-a relatat de la Profet ﷺ și de la companionii săi.
Slavă Ție, o, Allah, și Ție Îți aduc lauda! Mărturisesc că nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Tine. Îți cer iertare și mă căiesc către Tine.
Notele originale
În ediția anterioară se afla aici un hadith despre virtutea „celui care face iʿtikāf o zi…”. L-am eliminat, fiindcă mi s-a lămurit că este slab, după ce i-am analizat sursele și l-am discutat pe larg în „Silsilat al-aḥādīth al-ḍaʿīfah” (5347). Acolo am descoperit defectul care îmi scăpase mie și, înaintea mea, lui al-Haythamī!
Este o parte dintr-un hadith al ʿĀʾishei, relatat de cei doi șeici și de Ibn Khuzaymah în Ṣaḥīḥ-urile lor. Sursele sale sunt analizate în „Ṣaḥīḥ Abī Dāwūd” (2127).
Relatat de cei doi șeici și de Ibn Khuzaymah. Adăugirea este a lui al-Bukhārī, într-o versiune, după cum se află în „Mukhtaṣar”-ul său (995). Sursele sunt analizate și în „Ṣaḥīḥ Abī Dāwūd” (2136–2137).
Relatat de al-Bukhārī și de Ibn Khuzaymah în Ṣaḥīḥ-urile lor. Sursele sunt analizate în lucrarea precedentă (2126–2130).
Relatat de cei doi șeici și de Ibn Khuzaymah (2223). Sursele sunt analizate în „Al-Irwāʾ” (966) și „Ṣaḥīḥ Abī Dāwūd” (2125).
Adică: nu aveți relații sexuale cu ele. Ibn ʿAbbās a spus: „Mubāsharah, mulāmasah și mass înseamnă toate relație sexuală, însă Allah Preaputernicul și Mărețul folosește exprimarea indirectă pe care o voiește, după cum voiește.” Relatat de al-Bayhaqī (4/321), printr-un lanț ai cărui transmițători sunt demni de încredere.
Al-Baqarah, 2:187. Imamul al-Bukhārī a folosit acest verset ca dovadă pentru ceea ce am arătat. Al-Ḥāfiẓ a spus: „Felul în care versetul dovedește aceasta este următorul: dacă iʿtikāf-ul ar fi valabil în afara moscheii, interzicerea relațiilor intime nu ar fi fost legată anume de ea. Relația sexuală contrazice iʿtikāf-ul potrivit acordului învățaților. Din pomenirea moscheilor se înțelege, așadar, că sensul urmărit este că iʿtikāf-ul nu se face decât în ele.”
Relatat de al-Bayhaqī printr-un lanț autentic și de Abū Dāwūd printr-un lanț ḥasan. Versiunea următoare de la ʿĀʾishah îi aparține acestuia. Sursele sunt analizate în „Ṣaḥīḥ Abī Dāwūd” (2135) și „Al-Irwāʾ” (966).
Al-Bayhaqī a relatat de la Ibn ʿAbbās că a spus: „Lucrurile cele mai urâte înaintea lui Allah sunt inovațiile religioase. Dintre inovații face parte iʿtikāf-ul în locurile de rugăciune aflate în case.”
Relatat de al-Ṭaḥāwī, al-Ismāʿīlī și de al-Bayhaqī printr-un lanț autentic de la Ḥudhayfah ibn al-Yamān — Allah să fie mulțumit de el. Sursele sunt analizate în „Al-Ṣaḥīḥah”, nr.2786, împreună cu relatările care îl susțin, dintre cele pomenite mai sus. Toate sunt autentice.
Relatat de al-Bayhaqī printr-un lanț autentic și de Abū Dāwūd printr-un lanț ḥasan. Imamul Ibn al-Qayyim a spus în „Zād al-maʿād”: „Nu s-a transmis de la Profet ﷺ că ar fi făcut iʿtikāf fără să postească. Dimpotrivă, ʿĀʾishah a spus: «Nu există iʿtikāf decât cu post.» Allah, Slăvitul, nu a pomenit iʿtikāf-ul decât împreună cu postul, iar el ﷺ nu l-a făcut decât împreună cu postul. Prin urmare, părerea mai puternică din punctul de vedere al dovezii, pe care o susține majoritatea înaintașilor, este că postul reprezintă o condiție a iʿtikāf-ului. Aceasta era părerea căreia îi dădea întâietate șeicul Islamului, Abū al-ʿAbbās Ibn Taymiyyah.” Eu spun: de aici urmează că celui care vine la moschee pentru rugăciune ori pentru altceva nu îi este legiuit să intenționeze iʿtikāf pentru timpul în care rămâne acolo. Acest lucru a fost afirmat limpede de șeicul Islamului în „Al-Ikhtiyārāt”.
Relatat de cei doi șeici, de Ibn Abī Shaybah și de Aḥmad. Prima adăugire aparține celor doi șeici. Sursele sunt analizate în „Ṣaḥīḥ Abī Dāwūd” (2131–2132).
Relatat de al-Bayhaqī printr-un lanț bun și, pe scurt, de Aḥmad (5/364), printr-un lanț autentic.
Khibāʾ este un tip de adăpost al arabilor, făcut din păr de cămilă ori din lână, nu din păr de capră. Se sprijină pe doi sau trei stâlpi. „Al-Nihāyah”.
Relatat de cei doi șeici, din hadithul ʿĀʾishei. Fapta ei apare la al-Bukhārī, iar porunca la Muslim. Analiza surselor a fost indicată mai înainte, la nota despre iʿtikāf-ul din Shawwāl.
Adică un cort mic. Suddah este ca un acoperiș deasupra ușii, care o apără de ploaie. Sensul este că a pus o bucată de rogojină la intrarea cortului, pentru ca privirea nimănui să nu cadă înăuntru, după cum a spus al-Sindī. Mai potrivit este să se spună: pentru ca atenția celui aflat în iʿtikāf să nu fie ocupată de cei care pot trece prin fața lui, împlinind astfel scopul și spiritul iʿtikāf-ului. Imamul Ibn al-Qayyim a spus: „Spre deosebire de ceea ce fac cei neștiutori, care transformă locul de iʿtikāf într-un loc de socializare, atrăgând vizitatori și purtând între ei felurite discuții. Aceasta este una, iar iʿtikāf-ul profetic este altceva. Allah este Cel care dă izbândă.”
Este o parte dintr-un hadith al lui Abū Saʿīd al-Khudrī, relatat de Muslim și de Ibn Khuzaymah în Ṣaḥīḥ-urile lor. Sursele sunt analizate în „Ṣaḥīḥ Abī Dāwūd” (1251).
Relatat de cei doi șeici și de Abū Dāwūd. Ultima adăugire îi aparține acestuia. Sursele sunt analizate în „Ṣaḥīḥ Abī Dāwūd” (2133 și 2134).
Relatat de al-Bukhārī. Sursele sunt analizate în „Ṣaḥīḥ Abī Dāwūd” (2138). Cealaltă versiune este a lui Saʿīd ibn Manṣūr, după cum se arată în „Al-Fatḥ” (4/281). Al-Dārimī (1/22) a numit-o însă „Zaynab”. Allah știe cel mai bine.
Relatat de cei doi șeici și de alții. Analiza surselor a fost indicată mai înainte, la nota despre iʿtikāf-ul Profetului ﷺ în ultimele zece zile ale Ramadanului.
Relatat de Ibn Abī Shaybah (3/92) și de ʿAbd al-Razzāq (4/363), printr-un lanț autentic. Sensul cuvântului său „îl începe din nou” este că își reia iʿtikāf-ul.