Rolul femeii în îndreptarea societății

Întrebarea 1: În colegiu există femei care le dau elevelor răspunsul juridic că mersul în mașină cu șoferul nu constituie izolare în doi, khalwa, că învățații au păreri diferite în această privință și că, presupunând că ar constitui khalwa, interdicția ar ține de închiderea căilor care duc la rău, iar lucrurile de acest fel intră sub cele amintite de Ibn al-Qayyim. Ce părere aveți despre aceasta, venerabile șeic?

Răspuns: În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător! Toată lauda I se cuvine lui Allah, Domnul lumilor. Allah să-l binecuvânteze pe Profetul nostru Muḥammad, familia și companionii săi și pe cei care îi urmează în bine până în Ziua Judecății și să le dăruiască pace.

S-a transmis în mod autentic de la Trimisul lui Allah că a spus: «Feriți-vă să intrați la femei!» Ei au întrebat: «O, Trimis al lui Allah! Dar ruda soțului?» El a răspuns: «Ruda soțului este moartea.»⁹ Adică trebuie să ne ferim de el așa cum ne ferim de moarte. Această expresie este una dintre cele mai puternice forme de mustrare și interdicție, fiindcă fuga de moarte ține de firea cunoscută a oamenilor, ba chiar și de firea animalelor. Dacă izolarea rudei soțului cu soția rudei sale este numită moarte, aceasta înseamnă că trebuie să fugim de ea.

S-a transmis tot în mod autentic că el a ținut o cuvântare și a spus: «Niciun bărbat să nu rămână singur cu o femeie decât în prezența unei rude maḥram»¹⁰, adică a unei rude cu care căsătoria îi este oprită pentru totdeauna.

Cât despre femeia care se află singură în mașină cu un șofer care nu îi este maḥram, chiar dacă unii învățați au spus că aceasta nu constituie khalwa, dacă nu este khalwa, este ceva și mai grav. Șoferul conduce mașina cum voiește. Am primit întrebări în această privință care arată primejdia situației. Oricât de cast ar fi omul, în această stare Satana circulă prin el precum sângele, îl ispitește și îi făgăduiește plăceri. Dacă ispita nu apare prima dată, poate apărea a doua ori a treia oară.

În privința răspunsului unor femei întemeiat pe dezacordul învățaților: dacă am vrea să facem din dezacordul lor un mijloc de a da răspunsuri care îngăduie ceea ce sensul vădit al textelor oprește, s-ar produce multe neajunsuri și am ajunge să vânăm îngăduințele. Învățații — Allah să aibă milă de ei! — au arătat că vânarea îngăduințelor este oprită și că omului nu îi este permis să urmărească înlesnirile învățaților. Dimpotrivă, el trebuie să urmeze ceea ce dovada stabilește ca obligație, interdicție sau îngăduință.

În privința afirmației celui care întreabă că interzicerea izolării în doi ține de închiderea căilor spre rău, îi spunem: care este dovada ta că ea ține de acest domeniu? Poate ține de scopurile urmărite în sine, nu de mijloace. Adică Profetul a oprit izolarea cu femeia în sine, pentru ea însăși, fără ca ea să fie doar un mijloc spre desfrâu; izolarea însăși poate fi un lucru pe care Legiuitorul a urmărit să-l oprească. Atunci nu se aplică vorbele lui Ibn al-Qayyim invocate în întrebare: ceea ce este oprit ca mijloc devine îngăduit când există o nevoie. El a dat exemplul schimbului curmalelor proaspete pe curmale uscate, care este oprit, dar este îngăduit la nevoie, în cazul numit ʿarāyā. Învățații au mai dat exemplul folosirii unui vas reparat cu puțin argint, când este nevoie să fie unită o spărtură: aceasta este îngăduită, deși băutul din vase de aur și argint, ori din vase care conțin ceva din ele, este oprit.

În orice caz, răspunsul nostru este următorul:

Mai întâi: cine a spus că aceasta ține de închiderea căilor spre rău și de interzicerea mijloacelor?

În al doilea rând: puterea pornirii sufletului spre ispita legată de femeie poate face ca izolarea în doi să fie ea însăși un lucru urmărit de lege spre a fi oprit, mai ales când bărbatul din mașină este tânăr, iar femeia este și ea tânără.

Întrebarea 2: Soțul unei femei nu este de acord ca ea să se acopere înaintea fraților lui. Îi este îngăduit să-și descopere fața, acoperindu-și tot restul trupului?

Răspuns: Nu. Ea trebuie să-și acopere fața, fie că soțul este de acord, fie că nu. Trebuie însă să-l convingă că descoperirea feței înaintea bărbaților care nu îi sunt maḥram este oprită, până când el se convinge de aceasta. Dacă nu se convinge, ea trebuie să caute mulțumirea lui Allah, chiar dacă oamenii se mânie. Căci celui care caută mulțumirea lui Allah chiar cu prețul mâniei oamenilor Allah îi este de ajuns împotriva greutăților pricinuite de oameni. Iar asupra celui care caută mulțumirea oamenilor cu prețul mâniei lui Allah, Allah Se mânie și îi face și pe oameni să se mânie.

Nici soției și nici altcuiva nu îi este îngăduit să încalce porunca lui Allah pentru mulțumirea soțului ori a altor oameni.

Întrebarea 3: În urma unei certe, un bărbat a divorțat de soția sa pe când ea era însărcinată. După o vreme, în urma altei certe, a pronunțat pentru a doua oară divorțul, de trei ori. Apoi a contactat-o din nou, adică a treia oară, prin telefon și i-a spus: «Ți-am dat divorțul de trei ori când eram mânios, iar acum ești divorțată de un milion de ori.» Întrebarea este: această femeie este divorțată de un milion de ori sau cum stau lucrurile?

Răspuns: Nu este divorțată de un milion de ori, căci limita divorțurilor stabilită de lege este de trei. Dar dacă se dovedește că pronunțarea din mijloc a avut loc într-o mânie atât de puternică încât omul nu se mai stăpânea, ea nu produce efect. Atunci pronunțările care produc efect sunt prima, când a divorțat de ea pe când era însărcinată, și ultima, când a pronunțat divorțul cu stăpânire de sine, dar a ales un milion în loc de unul. În această situație spunem: dacă au nelămuriri, să ia legătura cu noi pentru a stabili cele necesare formulării unui răspuns juridic.

Întrebarea 4: O femeie întreabă despre soțul ei, care nu se roagă împreună cu adunarea, ci se roagă acasă. Să rămână cu el ori să ceară desfacerea căsătoriei?

Răspunsul este:

Să nu ceară desfacerea căsătoriei, adică nu este obligată să o ceară și poate rămâne cu el. Dar trebuie să-l sfătuiască mereu, să-i amintească teama de Allah și să-i arate pedeapsa celui care lipsește de la rugăciunea în comun. Să-i arate și răsplata celui care se roagă împreună cu adunarea și că rugăciunea în comun este cu douăzeci și șapte de trepte mai bună decât rugăciunea făcută singur. Poate că Allah îl va călăuzi prin ea.

Întrebarea 5: Purtarea unei mantii ʿabāya brodate este considerată afișare a podoabelor?

Răspuns: Fără îndoială, purtarea unei mantii sau a unui văl brodat ține de afișarea podoabelor. Allah Preaînaltul le-a spus soțiilor Profetului:

Rămâneți în casele voastre și nu vă arătați podoabele cum se arătau în vremea de neștiință de odinioară!

Și a spus:

Să nu lovească pământul cu picioarele, pentru a se afla ce ascund din podoabele lor.

Dacă Allah le-a oprit pe soțiile Profetului să-și afișeze podoabele ca în vremea de neștiință de odinioară și le-a oprit pe femeile credincioase să lovească pământul cu picioarele pentru a se afla podoabele lor ascunse, aceasta arată că nu este îngăduit să fie arătat ori descoperit ceea ce constituie o podoabă, căci aceasta ține de afișarea podoabelor.

Să se știe că, pe cât îmbrăcămintea femeii este mai departe de a stârni ispita, pe atât este mai bună și mai potrivită pentru ea și o ajută mai mult să se teamă de Allah și să se lege de El.

Întrebarea 6: O femeie folosește pilule contraceptive pentru a-și încheia studiile sau pentru a amâna sarcina, fiindcă are un copil mic. Dar soțul nu dorește aceasta, ci dorește copii.

Răspuns: Femeii nu îi este îngăduit să folosească un mijloc care împiedică sarcina decât cu acordul soțului ei, oricare ar fi motivele. La fel, bărbatului nu îi este îngăduit să împiedice ceea ce duce la procreare decât cu acordul soției sale. De aceea, învățații au spus că retragerea înaintea ejaculării îi este oprită bărbatului fără încuviințarea soției.

Dar dacă soțul i-a îngăduit soției să folosească un mijloc care împiedică sarcina, care este hotărârea privind folosirea acestor pilule?

Părerea mea, întemeiată pe ceea ce am auzit de la medici, este că interzicerea folosirii lor este mai aproape de adevăr decât îngăduirea. Aceasta deoarece ele sunt foarte vătămătoare pentru uter, pentru sânge și pentru o sarcină viitoare. Printre cauzele multor sarcini din care se nasc copii cu malformații se află folosirea acestor pilule de către femeie, după cum ni s-a relatat.

Chiar presupunând că nu ar exista vătămare — o presupunere ipotetică, nu o realitate —, femeia nu ar trebui să folosească ceva care îi reduce numărul nașterilor. Profetul a îndemnat la căsătoria cu femeia iubitoare și roditoare, pentru a avea mulți copii. Cu cât comunitatea este mai numeroasă, cu atât îi sporesc puterea și capacitatea de a se susține singură, fără să depindă de alții. De aceea, Shuʿayb le-a amintit oamenilor săi această binefacere, spunând:

Amintiți-vă când erați puțini, iar El v-a înmulțit.

Allah le-a amintit și fiilor lui Israel această binefacere:

V-am făcut mai numeroși în oameni.

Popoarele de astăzi se mândresc cu numărul mare al membrilor lor, căci, după cum am spus, în mulțimea lor stau puterea, demnitatea și capacitatea comunității de a se susține singură, fără a depinde de alții.

Întrebarea 7: Ce spuneți despre soțul care refuză să plătească tratamentul soției, invocând faptul că ea are salariu?

Răspuns: Dacă este înstărit și are posibilitatea, soțul nu ar trebui să fie zgârcit cu soția sa în asemenea lucruri. Dar dacă starea lui materială este mijlocie, iar ea are destui bani pentru că lucrează, el are dreptul să refuze, mai ales dacă tratamentul cere mulți bani. În această chestiune există dezacord între juriștii legii islamice. Unii consideră că soțul nu este obligat în nicio situație să plătească medicamentele și tratamentul. Alții deosebesc între cheltuielile mici și cele mari, iar alții deosebesc după obiceiul locului. Dacă oamenii obișnuiesc ca soțul să plătească soției asemenea cheltuieli, aceasta îi revine ca obligație. Dacă nu este obiceiul lor, nu este obligat.

În orice caz, dacă există litigiu, hotărârea revine tribunalului. Dacă nu există litigiu, împăcarea le este la îndemână celor doi și se ajunge la o înțelegere între ei.

Întrebarea 8: Două surori au alăptat fiecare fiul celeilalte. Care este hotărârea privitoare la ceilalți frați?

Răspuns: Când femeia alăptează un copil, acesta devine copilul ei prin alăptare, iar copiii ei, băieți și fete, devin frați ai lui. Efectul privește doar acel copil. Nu se extinde la cei de același rang de rudenie cu el, cum sunt frații lui, și nici la cei de deasupra sa în ascendență, cum sunt tații și mamele.

Să presupunem că fiul uneia dintre cele două surori se numește Khālid, iar fiul celeilalte se numește Muḥammad. Dacă Muḥammad este alăptat de mama lui Khālid, devine fratele tuturor copiilor ei, băieți și fete. Dacă Khālid este alăptat de mama lui Muḥammad, devine fratele tuturor copiilor ei, băieți și fete. Dar între frații lui Khālid și frații lui Muḥammad nu se creează rudenie prin alăptare, și nici invers. Aceasta se întemeiază pe regula amintită: efectul alăptării se extinde la copilul alăptat și la descendenții săi, nu la tații și mamele sale, nici la frații și unchii săi paterni.

Întrebarea 9: Un bărbat a divorțat de soția sa de două ori, apoi a luat-o înapoi. După o vreme s-a aflat că ultimul divorț fusese al treilea, iar ea născuse copii după aceea. Care este hotărârea privitoare la copii?

Răspuns: Copiii sunt ai acelui bărbat despre care s-a aflat că divorțase de ea de trei ori, deoarece el nu știa sau uitase cele trei divorțuri. Copiii sunt legitimi, iar descendența lor față de tată este validă, căci au fost concepuți printr-un contact sexual întemeiat pe o presupunere de validitate, deși exista o eroare. Pentru ocrotirea descendenței, Legiuitorul a tratat contactul sexual întemeiat pe o asemenea eroare asemenea celui a cărui îngăduință este sigură.

Întrebarea 10: Un bărbat a divorțat de soția sa de două ori. Apoi ea i-a cerut al treilea divorț, dar el a refuzat. Ea a stăruit, iar el i-a spus: «Vei fi divorțată miercuri.» Aceasta s-a petrecut sâmbătă. Între sâmbătă și miercuri el și-a retras cuvintele. Este valabilă retragerea lui, astfel încât divorțul să nu se producă?

Răspuns: Dacă bărbatul leagă divorțul soției sale de un anumit moment și îi spune: «Când va fi miercuri, ești divorțată», ori: «Când începe luna Rabīʿ, ești divorțată», sau ceva asemănător, nu are puterea să revină asupra acestei declarații. Când sosește momentul de care a legat divorțul, acesta se produce. Prin urmare, spunem:

Dacă prin cuvintele «Când va veni miercuri, vei fi divorțată» soțul a intenționat să facă să se producă divorțul, atunci ea este divorțată când vine miercuri, chiar dacă el și-a retras cuvintele.

Dar dacă prin cuvintele «Vei fi divorțată» a intenționat: «Îți voi da divorțul miercuri și vei fi divorțată prin pronunțarea pe care o voi face miercuri», iar el nu a pronunțat divorțul miercuri, nu i se aplică nimic. În această a doua situație este vorba despre o promisiune, nu despre un divorț legat prin condiție de un moment.

Dacă spune: «Când va fi miercuri, voi divorța de tine», iar miercuri vine și el nu pronunță divorțul, nu se produce niciun divorț.

Întrebarea 11: Care este hotărârea privind sărutarea tatălui, a unchiului patern și a unchiului matern pe față? Adică, după cum se înțelege, femeia întreabă despre sărutarea de către bărbat a fiicei, surorii ori nepoatei sale de frate pe față.

Răspunsul este:

Regula de bază este îngăduința. Dar dacă există teama de ispită, aceasta nu este îngăduită, deoarece legea a închis căile care duc la ispită. De aceea, spunem:

Nu este nicio problemă ca bărbatul să-și sărute fiica pe obraz ori pe frunte, căci pericolul ispitei este îndepărtat. Cât despre nepotul de frate, vărul patern, unchiul matern și alții asemenea, poate exista ispită. De aceea, învățații au socotit nerecomandat ca bărbatul să-și sărute pe față nepoata de frate ori mătușa paternă. Dar în cazul tatălui și al fiului, pericolul este îndepărtat și nu este nicio opreliște.

Întrebarea 12: Este îngăduit să urmezi imamul prin televizor, adică să te rogi în urma unui imam urmărindu-l la televizor?

Răspuns: Aceasta nu este îngăduită, căci imamul trebuie să fie în același loc cu cel care îl urmează. Dacă nu sunt în același loc, șirurile de credincioși trebuie să fie continue între ei, pentru ca adunarea să existe cu adevărat atât în loc, cât și în fapte.

Este cunoscut că rugăciunea prin televizor nu îndeplinește această condiție. De aceea, omului nu îi este îngăduit să urmeze imamul prin televizor.

Întrebarea 13: Cum poate fi evitat răul unui vrăjitor, știind că vraja urmează să se producă în curând?

Răspuns: Dacă lucrul este stabilit prin indicii puternice și vădite, răul poate fi evitat prezentând dovezi împotriva acelui vrăjitor, pentru ca el să fie împiedicat să practice vrăjitoria. Dar cu acest prilej doresc să avertizez asupra închipuirilor care s-au răspândit astăzi printre oameni, până într-atât încât un om poate răci și spune că este vrăjit, deocheat sau altceva asemănător.

De aceea s-au înmulțit plângerile despre deochi și vrăjitorie, deși lucrul poate fi doar o închipuire, o iluzie fără realitate. Omul chibzuit trebuie să se bizuie pe Allah și să nu se supună acestor închipuiri și iluzii.

Întrebarea 14: În privința verighetei: purtarea ei constituie imitare a creștinilor?

Răspuns: S-a spus că verigheta provine din obiceiurile creștinilor. Dacă așa stau lucrurile, cel care imită un popor este dintre ei. Dar dacă intenția este ca bărbatul să-i dăruiască soției un inel de aur care nu indică o credință stricată — după cum se spune, unii îi dăruiesc soției un inel de aur pe care este scris numele lor și primesc de la ea un inel de aur ori de argint pe care este scris numele soției. Aceasta nu este îngăduită, fiindcă se întemeiază pe o credință stricată: cât timp numele soției este scris pe inel și soțul îl poartă, sau invers, legătura căsătoriei va dăinui între ei. Aceasta este ceva fals, fără temei. De asemenea, purtarea unui inel de aur de către bărbat este oprită în orice împrejurare, căci Profetul a oprit aurul bărbaților comunității sale și l-a îngăduit femeilor ei.

Întrebarea 15: Ce spuneți despre bărbatul care își lovește soția fără motiv?

Răspuns: A-și lovi soția fără motiv este oprit, căci aceasta constituie o agresiune împotriva ei. Allah a îngăduit lovirea soției numai pentru un motiv și a spus:

Pe cele de a căror nesupunere conjugală vă temeți, îndemnați-le, părăsiți-le în paturi și loviți-le.

În această situație ea are dreptul să-i ceară divorțul, din pricina agresiunii lui împotriva ei. Totuși, părerea mea este că, dacă problema nu poate fi rezolvată între ea și soț, să le ceară celor răspunzători de ea — tatălui, fratelui ori altora — să intervină pentru a îndrepta relația dintre ei.

Întrebarea 16: Care este hotărârea privitoare la o femeie care a fost neglijentă cu purificarea și, din această neglijență, a amânat rugăciunea dincolo de timpul ei?

Răspuns: Ea a săvârșit un păcat mare. Trebuie să se căiască înaintea lui Allah Preaslăvitul și Preaînaltul și să se străduiască de acum înainte să împlinească rugăciunea la timpul ei, în felul poruncit de Allah și de Trimisul Său. Îi cerem lui Allah să ne dăruiască nouă și ei căință sinceră și să ne facă dintre oamenii binelui, care împlinesc ceea ce Îl mulțumește. Allah dă izbândă.

Întrebarea 17: O femeie a venit la Jeddah să-și viziteze fiica, fără să intenționeze ʿumra. Apoi s-a hotărât să împlinească ʿumra. De unde intră în starea de iḥrām?

Răspuns: Ea intră în iḥrām din Jeddah, căci, atunci când Profetul a stabilit punctele de intrare în iḥrām, a spus: «Ele sunt pentru locuitorii acelor regiuni și pentru cei veniți din alte locuri care trec pe acolo și doresc pelerinajul sau ʿumra. Iar cel care se află dincoace de ele intră de unde pornește, până și oamenii din Mecca, din Mecca.»¹¹

Cuvintele «cel care se află dincoace de ele» înseamnă dincoace de punctele stabilite; «de unde pornește» înseamnă de unde i se naște intenția, până și oamenii din Mecca, din Mecca.

Întrebarea 18: Chemarea la Allah este o obligație pentru femeie și în ce domeniu să cheme?

Răspuns: Trebuie să cunoaștem o regulă: ceea ce este stabilit pentru bărbați este stabilit și pentru femei, în afară de cazul în care o dovadă arată o deosebire.

Un exemplu în care dovada arată o regulă specifică este că ʿĀʾisha — Allah să fie mulțumit de ea! — a întrebat: «O, Trimis al lui Allah! Femeilor le revine jihādul?» El a răspuns: «Lor le revine un jihād în care nu există luptă: pelerinajul și ʿumra.»¹²

Aceasta arată că jihādul, adică lupta împotriva dușmanilor, este o obligație pentru bărbați și nu este o obligație pentru femei.

Profetul — binecuvântările și pacea să fie asupra lui! — a mai spus: «Cele mai bune șiruri ale bărbaților sunt cele dintâi, iar cele mai puțin bune sunt cele din urmă. Cele mai bune șiruri ale femeilor sunt cele din urmă, iar cele mai puțin bune sunt cele dintâi.»¹³

Regula de bază este că poruncile și interdicțiile stabilite pentru bărbați sunt stabilite și pentru femei, iar cele stabilite pentru femei sunt stabilite și pentru bărbați. De aceea, celui care îl acuză pe un bărbat de desfrâu îi revine pedeapsa de optzeci de lovituri de bici, deși versetul vorbește despre cei care le acuză pe femeile caste, neștiutoare de asemenea lucruri. Allah Preaînaltul spune:

Pe cei care le acuză pe femeile caste și apoi nu aduc patru martori biciuiți-i cu optzeci de lovituri.

Apoi cercetăm chemarea la Allah: este ea numai pentru bărbați sau este o îndatorire comună și generală?

Din Cartea lui Allah și Sunna Trimisului Său se vede că ea este comună și generală. Dar domeniul în care femeia cheamă este diferit de cel al bărbatului. Femeia cheamă la Allah în mediul femeilor, nu în adunările bărbaților. Ea cheamă în domeniul în care poate face aceasta: în comunitatea femeilor, fie în școli, fie în moschei.

Întrebarea 19: Soțul meu îmi cere să-mi închei studiile pentru a deveni o persoană care cheamă la Allah printre femei. Eu însă doresc să mă îngrijesc de casă și de copii și să-mi las studiile. Ține de înțelepciune să-mi ascult soțul ori să renunț la studii?

Răspuns: Părerea mea este să cercetezi unde se află folosul. Casa are nevoie neapărat să rămâi în ea? De pildă, dacă sunt mulți copii mici care au nevoie de îngrijire, este mai bine pentru tine să rămâi acasă decât să ieși la studii, căci Profetul spune: «Începe cu tine însăți.»

Ție îți revine îndatorirea și răspunderea de a îngriji copiii și de a pune în bună rânduială casa. Aceasta este o obligație.

Chemarea la Allah este o obligație colectivă, pe care o pot împlini un număr suficient de femei. Dacă poți uni cele două lucruri, adică să chemi la Allah chiar și în afara unei școli, acesta este un lucru bun.

Cu acest prilej doresc să-i avertizez pe frații mei asupra aducerii slujnicelor, fie ele musulmane ori nemusulmane, căci aducerea lor are mai multe urmări rele:

Printre ele: multe vin fără un maḥram, iar femeii nu îi este îngăduit să călătorească fără maḥram. Aceasta s-a transmis în mod autentic în cele două colecții Ṣaḥīḥ, în hadithul lui Ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de amândoi! —, potrivit căruia Profetul a spus: «Femeia să nu călătorească decât însoțită de un maḥram.»¹⁴

Printre ele: slujnica află tainele casei și le cunoaște. Ea ar putea fi chiar o femeie angajată pentru a cerceta starea musulmanilor și a le afla lucrurile ascunse.

Printre ele: le obișnuiește pe femei cu lenea, comoditatea și lipsa de activitate. Aceasta le vatămă chiar și gândirea: femeia stă acasă fără lucru, mintea i se tocește și memoria îi slăbește.

Printre ele: unele dintre aceste slujnice sunt tinere și frumoase și astfel apare ispita, fie pentru bărbatul însuși, fie pentru fiii lui, dacă are fii. Despre stricăciunea produsă în asemenea împrejurări ne ajung multe vești.

Printre ele: multe asemenea slujnice se prezintă înaintea bărbaților din case cu fețele descoperite și cu mâinile, brațele, labele picioarelor și gambele la vedere. Toate acestea sunt oprite și nu sunt îngăduite.

Prin urmare, trebuie să ne ferim pe deplin de aducerea slujnicelor. Dacă necesitatea o cere, trebuie îndeplinite câteva condiții:

Prima condiție: femeia să fie însoțită de un maḥram.

A doua condiție: să existe siguranță față de ispită.

A treia condiție: să existe o necesitate reală care cere aducerea acestei slujnice.

Întrebarea 20: Cum să le cheme femeia pe celelalte femei la respectarea acestei religii? Este mai bine să se adune unele în casele altora sau la moschee?

Răspuns: Părerea mea este că femeile pot chema la Allah asemenea bărbaților. Totuși, fiindcă femeii nu îi este la fel de ușor să iasă cum îi este bărbatului, ea nu îl egalează în toate privințele. Dar aceste colegii care adună un număr mare de femei pot deveni un domeniu al chemării la Allah între femei.

Cât despre adunarea femeilor pentru învățătură într-o casă, în această privință mă abțin de la o hotărâre. Când compar avantajele folositoare cu vătămarea de care există teamă, spun:

Este mai bine ca femeia să rămână în casa ei, să studieze și să citească din cărți ceea ce îi este la îndemână. În afară, desigur, de cazul în care aceste femei locuiesc în case apropiate, ca vecinele din case lipite una de alta, de pildă; atunci lucrul este ușor.

Dar în privința mersului cu mașina ori a deplasării într-un loc îndepărtat pentru a se aduna în casa unei femei, mă abțin de la o hotărâre și Îi cer lui Allah să mă călăuzească înainte de a mă pronunța.

Ne oprim la întrebările care ne-au ajuns, căci a sosit vremea chemării la rugăciune. Îi cerem lui Allah să facă aceste răspunsuri folositoare și să ne apropie prin ele de El, Preaslăvitul și Preaînaltul.