Relațiile cu nemusulmanii

Lauda Îi aparține lui Allah, Stăpânul lumilor, iar sfârșitul cel bun este al celor evlavioși. Binecuvântarea și pacea fie asupra Profetului nostru Muḥammad, asupra familiei și companionilor săi și asupra celor care îi urmează în bine. În cele ce urmează:¹

Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, a creat făpturile pentru a-L adora, după cum a spus Cel Preaînalt:

Nu i-am creat pe djinni și pe oameni decât pentru a Mă adora. Nu voiesc de la ei niciun mijloc de trai și nici nu voiesc să Mă hrănească.

Allah, Cel Măreț și Preaînalt, a creat făpturile pentru a-L adora, fără să aibă nevoie de ele sau de adorarea lor, fiindcă El nu are nevoie de ele. Ele sunt însă cele care au nevoie de Allah. Prin adorarea Lui, ele se apropie de Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, iar El le cinstește și le dăruiește binefaceri în această lume și în Viața de Apoi. Adorarea lor este, așadar, spre propriul lor bine. În ceea ce-L privește pe Allah, Cel Măreț și Preaînalt, El nu are nevoie de ele:

Dacă voi și toți cei de pe pământ ați fi nerecunoscători, Allah este cu adevărat Cel Lipsit de orice nevoie, Cel Vrednic de laudă.

El a creat făpturile pentru a-L adora și le-a sădit în fire această înclinație. Fiecare făptură se îndreaptă, prin firea sa înnăscută, către Allah, Creatorul său. Cel Preaînalt a spus:

Îndreaptă-ți fața către religie, ca dreptcredincios, potrivit firii pe care Allah a sădit-o în oameni. Nu este schimbare în creația lui Allah. Aceasta este religia dreaptă, dar cei mai mulți oameni nu știu. Întoarceți-vă la El, temeți-vă de El, împliniți rugăciunea și nu fiți dintre politeiști, dintre cei care și-au dezbinat religia și s-au împărțit în grupări, fiecare grupare bucurându-se de ceea ce are.

Profetul ﷺ a spus: «Fiecare copil se naște cu firea înnăscută; apoi părinții săi îl fac evreu, creștin ori zoroastrian».⁵

Într-un hadith qudsī, Allah, Cel Măreț și Preaînalt, a spus: «I-am creat pe robii Mei dreptcredincioși cu toții, însă diavolii au venit la ei și i-au abătut de la religia lor».⁶

Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, a creat făpturile pentru a-L adora și le-a sădit în fire această înclinație. Prin firea lor, ele se îndreaptă către Allah, Cel Măreț și Preaînalt. Diavolii dintre oameni și djinni strică însă această fire printr-o creștere rea, începând cu părinții: «Părinții săi îl fac evreu, creștin ori zoroastrian». Tot astfel, cei care cheamă la rătăcire strică firea care fusese bună și primitoare a binelui, prefăcând-o într-o fire rea și abătută.

Allah, Cel Măreț și Preaînalt, l-a creat pe Ādam, părintele omenirii, și l-a făcut profet căruia i-a vorbit. El Îl adora pe Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, recunoscând unicitatea Lui, dreptcredincios și închinându-I adorarea numai Lui. Fiii și urmașii săi l-au urmat, vreme de zece generații, în religia părintelui lor Ādam, după cum a amintit ʿAbd Allāh ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de ei amândoi. Ei urmau religia adevărată și Îl adorau numai pe Allah, fără să-I asocieze nimic. Cel Preaînalt a spus:

Oamenii erau o singură comunitate. Allah i-a trimis apoi pe profeți ca vestitori de bine și avertizori și a pogorât împreună cu ei Cartea cu adevărul, ca să judece între oameni în privința lucrurilor asupra cărora nu se înțelegeau.

Oamenii erau o singură comunitate, urmând religia adevărată. Între ei nu erau dezbinări sau neînțelegeri. Mai apoi însă s-au dezbinat, după cum se spune în celălalt verset:

Oamenii nu erau decât o singură comunitate, apoi s-au dezbinat.

Când s-a ivit această dezbinare? Ea s-a ivit în neamul lui Nūḥ. La început, ei urmau religia adevărată și aveau între ei învățați și oameni care chemau la Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul. Allah a hotărât însă ca niște bărbați drepți și învățați dintre ei să moară în același an. Oamenii le-au simțit lipsa și s-au întristat pentru ei. Diavolul a venit atunci, folosindu-se de acest prilej, și le-a spus: „Faceți chipuri ale acestor oameni drepți și așezați-le în locurile unde vă adunați, ca să vă amintiți de starea lor și să vă însuflețiți pentru adorare”. Acesta a fost sfatul diavolului pentru fiii lui Ādam. El le-a înfățișat frumos această faptă, spunând că prin ea își vor aminti de acei oameni drepți și le vor urma pilda atunci când le vor privi chipurile. Au făcut, așadar, chipurile lor și le-au așezat în acest scop. Încă aveau între ei învățați, iar diavolul nu a putut să meargă mai departe cu vicleșugul său. A așteptat până când învățații rămași au murit și a venit o nouă generație de neștiutori, fără învățați printre ei. Cunoașterea a fost ștearsă ori uitată. Diavolul a venit a doua oară și le-a spus: „Părinții voștri nu au așezat aceste chipuri decât ca să le adore și să ceară prin ele ploaia”. Le-a înfățișat frumos adorarea lor, iar ei le-au adorat în locul lui Allah, Preaputernicul și Mărețul. Atunci s-a ivit politeismul, religia lui Ādam a fost schimbată și asocierea altora cu Allah a apărut pe pământ. Allah l-a trimis pe profetul Său Nūḥ să-i cheme la El, la adorarea Lui pe care o urmau părinții și strămoșii lor. I-a chemat să se întoarcă la adorarea lui Allah. Politeismul prinsese însă rădăcini în inimile lor, iar ei au stăruit în adorarea acestor chipuri, spunând:

Au spus: „Nu-i părăsiți pe zeii voștri! Nu-i părăsiți nici pe Wadd, nici pe Suwāʿ, nici pe Yaghūth, nici pe Yaʿūq și nici pe Nasr!”. Ei i-au rătăcit pe mulți.

Aceasta este istoria ivirii politeismului printre fiii lui Ādam. Atunci oamenii s-au împărțit în credincioși și necredincioși. Cei care i-au urmat pe trimiși și au crezut în ei au rămas la credință, la recunoașterea unicității lui Allah și la urmarea trimișilor. Cei care nu i-au ascultat pe trimiși și li s-au împotrivit au trecut de partea politeismului și a necredinței. Din acel timp, oamenii s-au împărțit în credincioși și necredincioși. Din mila Sa, Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, nu i-a părăsit însă pe robii Săi, ci i-a trimis pe trimiși unul după altul, chemându-i pe oameni să recunoască unicitatea lui Allah și învățându-i religia Islamului. Allah a continuat să trimită mesageri la neamuri, până a venit vremea Profetului nostru Muḥammad ﷺ, pecetea profeților și înaintestătătorul trimișilor. Allah l-a trimis la toți oamenii. Profeții de dinaintea lui erau trimiși fiecare numai la neamul său, în timp ce Profetul nostru ﷺ a fost trimis la toți oamenii, ca vestitor de bine și avertizor:

Nu te-am trimis decât la toți oamenii, ca vestitor de bine și avertizor.

Nu te-am trimis decât ca milă pentru lumi.

Spune: „O, oameni! Eu sunt Trimisul lui Allah către voi toți”.

Bunătatea și harul lui Allah față de robii Săi nu au încetat. El nu i-a lăsat pradă diavolilor dintre oameni și djinni, ci i-a trimis pe mesageri și a pogorât Cărțile. Ultimul dintre trimiși a fost Muḥammad, Trimisul lui Allah și pecetea profeților. Islamul cu care a venit el este ultima dintre religiile revelate și religia tuturor oamenilor, până când Allah va moșteni pământul și pe cei aflați pe el. Atunci când oamenii s-au împărțit în credincioși și necredincioși, Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, i-a trimis pe mesageri ca să-i cheme să se întoarcă la adorarea Lui și să lase adorarea oricui altcuiva:

Nu am trimis înaintea ta niciun mesager fără să-i revelăm: „Nu există nicio divinitate în afară de Mine, așadar adorați-Mă!”.

Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, a statornicit rânduieli potrivit cărora musulmanul se poartă cu nemusulmanul. Aceste rânduieli rămân în vigoare până în Ziua Învierii. Primul lucru în relația musulmanului cu necredinciosul este chemarea la Allah: chemarea nemusulmanilor la Islam și la Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, spre binele și călăuzirea lor, ca să fie fericiți în această lume și în Viața de Apoi. Allah, Cel Măreț și Preaînalt, i-a spus Profetului nostru Muḥammad ﷺ:

Cheamă la calea Stăpânului tău cu înțelepciune și îndemn frumos și discută cu ei în felul cel mai bun. Stăpânul tău îi cunoaște cel mai bine pe cei care s-au abătut de la calea Sa și îi cunoaște cel mai bine pe cei călăuziți.

Preaslăvitul a spus:

O, Profetule! Noi te-am trimis ca martor, vestitor de bine și avertizor, ca unul care cheamă la Allah, cu îngăduința Sa, și ca făclie luminoasă.

Spune: „Aceasta este calea mea: chem la Allah întemeiat pe cunoaștere limpede, eu și cei care mă urmează. Preaslăvit fie Allah! Eu nu sunt dintre politeiști”.

El ﷺ a chemat, așadar, la Allah după cum i se poruncise. Au răspuns chemării cei pentru care Allah hotărâse fericirea, iar alții i s-au împotrivit. Allah a statornicit rânduieli pentru musulman și rânduieli pentru nemusulman. Prima dintre ele este chemarea la Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul. Nu-i lăsăm, așadar, pe nemusulmani în necredința și politeismul lor, ci avem datoria să-i chemăm la Allah, spre binele și călăuzirea lor. Îi chemăm la Allah, iar aceasta este o îndatorire care rămâne până în Ziua Învierii.

Chemarea la Allah se numără printre cele mai însemnate îndatoriri. Ea reprezintă o binefacere pentru omenire, fiindcă prin ea Allah îi scoate pe cei pe care îi voiește din întuneric la lumină:

Aceasta este o Carte pe care ți-am pogorât-o ca să-i scoți pe oameni din întuneric la lumină, cu îngăduința Stăpânului lor, pe calea Celui Atotputernic, Celui Vrednic de laudă: Allah, Căruia Îi aparține tot ce este în ceruri și pe pământ.