Relațiile cu nemusulmanii

De asemenea, celui care le face bine musulmanilor, nu le face rău și nu îi vatămă, ori din partea căruia ei au primit o binefacere, i se răspunde cu binefacere, după cum a spus Allah Preaînaltul:

Allah nu vă oprește să fiți buni și drepți față de cei care nu au luptat împotriva voastră din pricina religiei și nu v-au alungat din casele voastre. Allah îi iubește pe cei drepți.

Nemusulmanilor care nu îi vatămă pe musulmani ori care le aduc un folos li se răspunde cu binefacere, deoarece Islamul este religia dreptății și a respectării angajamentelor. Prin porunca lui Allah, Preamăritul și Preaînaltul, musulmanii se poartă bine și drept cu ei. La fel, dacă părinții sunt necredincioși, copilul are datoria să se poarte bine cu ei, dar nu îi urmează în religia necredinței. Totuși, dreptul lor la bună purtare nu încetează să fie o datorie a copilului:

I-am poruncit omului să se poarte bine cu părinții săi. Mama lui l-a purtat, îndurând slăbiciune peste slăbiciune, iar înțărcarea lui este la doi ani. Fii recunoscător față de Mine și față de părinții tăi! La Mine este întoarcerea. Iar dacă ei se străduiesc să te facă să Îmi asociezi ceva despre care nu ai cunoaștere, nu le da ascultare! Însoțește-i însă în această lume cu bunăcuviință și urmează calea celui care se întoarce la Mine.

Așadar, copilul lor se poartă cu bunătate față de ei.

Mama Asmāʾei bint Abī Bakr aṣ-Ṣiddīq a venit la ea în Medina, fiind necredincioasă, și i-a cerut ajutor și sprijin. Asmāʾ, Allah să fie mulțumit de ea, nu a făcut nimic până când nu l-a întrebat pe Profet ﷺ: „Mama mea a venit la mine și dorește [ajutor]” — adică are nevoie — „să păstrez legătura cu ea?” El a răspuns: „Da, păstrează legătura cu mama ta!”³⁰

La fel, cine intră în țara noastră fiind adus pentru o anumită muncă se află sub ocrotirea și garanția noastră. Nu îl agresăm și nu lăsăm pe nimeni să îl agreseze ori să îl vatăme, până când se întoarce în țara sa, deoarece noi suntem cei care l-am adus și i-am acordat siguranță. Trebuie să îi respectăm acest drept, fiindcă Islamul nu este o religie a trădării sau a încălcării angajamentelor. Agresarea lui îi îndepărtează pe nemusulmani de intrarea în Islam. Dacă, în schimb, văd această bună purtare din partea musulmanilor, aceasta îi îndeamnă să intre în Islam și să cunoască dreptatea lui. Allah, Preamăritul și Preaînaltul, a interzis agresarea nemusulmanilor, spunând:

Să nu vă împingă ura față de un neam să fiți nedrepți! Fiți drepți: aceasta este mai aproape de evlavie.

Dacă un nemusulman și un musulman au un litigiu în fața judecătorului, judecătorul nu îl favorizează pe musulman. Dacă dreptatea este de partea nemusulmanului, el judecă în favoarea acestuia, împotriva musulmanului.

Să nu vă împingă…

Ce religie are asemenea însușiri și se poartă astfel cu oamenii? Este o religie măreață! Dacă adepții ei i-ar cunoaște rânduielile și le-ar pune în practică, această religie s-ar distinge printr-o mare superioritate, așa cum era în vremea Profetului ﷺ.

Îmi amintesc o întâmplare din vremea Profetului ﷺ, care arată purtarea lui față de nemusulmani. Thumāma ibn Uthāl, conducătorul oamenilor din al-Yamāma, a fost adus la el fiind necredincios. Un detașament al Trimisului lui Allah ﷺ îl luase prizonier pe când venea să împlinească ʿumra și îl adusese în Medina, în starea lui de necredință. Profetul ﷺ l-a legat de un stâlp al moscheii. Ori de câte ori trecea pe lângă el, Trimisul ﷺ îl întreba: „Ce ai de spus, Thumāma?” El răspundea: „De bine, Muḥammad! Dacă dorești avere, ia avere; iar dacă ierți, ierți un om recunoscător.” Ori de câte ori trecea pe lângă el, îl întreba din nou: „Ce ai de spus?”, iar el îi dădea același răspuns. În cele din urmă, Profetul ﷺ a spus: „Eliberați-l pe Thumāma!” L-au eliberat, iar Thumāma s-a dus la niște palmieri din apropierea moscheii, a făcut abluțiunea și s-a curățat. Apoi a venit la Trimis ﷺ și a spus: „Mărturisesc că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah și mărturisesc că tu ești Trimisul lui Allah. Pe Allah, nu era pe fața pământului o persoană mai urâtă de mine decât tine, nici un chip pe care să îl detest mai mult decât chipul tău, nici o religie pe care să o detest mai mult decât religia ta. Acum însă, pe Allah, Trimis al lui Allah, tu îmi ești cel mai drag dintre oameni, iar religia ta îmi este cea mai dragă dintre religii!”³²

Trimisul ﷺ s-a purtat bine cu el, pentru că se afla sub garanția musulmanilor și era prizonier la ei, și nu i-a făcut rău. Aceasta a fost o cauză a intrării lui în Islam și o cauză a blocadei pe care Thumāma a impus-o oamenilor din Mecca. Ei își procurau grânele din al-Yamāma, iar după ce a îmbrățișat Islamul, Thumāma i-a împiedicat să mai aducă grâne de acolo.

Acesta a fost rezultatul blândeții Trimisului ﷺ față de acel prizonier. Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, a spus, lăudându-i pe cei virtuoși:

Ei oferă hrană, în ciuda dragostei lor pentru ea, sărmanului, orfanului și prizonierului.

Allah a făcut din buna purtare față de prizonieri una dintre însușirile celor virtuoși. Aceasta a fost una dintre cauzele intrării multora dintre ei în Islam. Ideea pe care o urmărim aici este că, dacă un nemusulman se află printre noi și sub ocrotirea noastră, nimănui nu îi este îngăduit să îl agreseze. Cine îl agresează nu Îi dă ascultare lui Allah și Trimisului Său și merită pedeapsă, fiindcă a făcut rău Islamului și i-a denaturat imaginea.

De asemenea, avem relații cu nemusulmanii în lucrurile îngăduite: vânzare și cumpărare, importul de mărfuri și de arme și folosirea cunoștințelor lor de specialitate. Acestea se numără printre cele îngăduite de Allah, Preamăritul și Preaînaltul, și le aduc putere musulmanilor. În vremea Profetului ﷺ, musulmanii făceau comerț cu nemusulmanii, cumpărau de la ei și le vindeau. Acestea fac parte din foloasele pe care oamenii și le aduc unii altora.

Tot astfel, beneficiem de priceperea specialiștilor dintre ei. Când Profetul ﷺ a plecat din Mecca, emigrând spre Medina, a angajat un nemusulman, ʿAbd Allāh ibn Urayqiṭ al-Laythī, care era o călăuză foarte iscusită. L-a angajat să îi arate drumul³⁴ și a beneficiat de priceperea lui în cunoașterea drumului, plătindu-i o răsplată. Aceasta este în folosul musulmanilor și îi oferă, de asemenea, nemusulmanului prilejul de a dori să intre în Islam, când vede această purtare minunată și bună.

Așadar, religia Islamului este religia chemării la Allah și a jihadului pe calea lui Allah: jihadul potrivit Coranului și Sunnei, nu agresiunea și atacarea oamenilor cărora li s-a acordat siguranță sau cu care s-a încheiat un legământ, prin atentate cu explozibili, încălcarea angajamentelor și trădare. Acestea nu fac parte din Islam și din morala lui, ci din purtarea oamenilor răului și a trădătorilor, nu din purtarea musulmanilor.

Trebuie să luăm aminte la aceste chestiuni însemnate, între care se află și relațiile dintre musulmani și nemusulmani. Aceasta nu este cu putință decât întorcându-ne la Cartea lui Allah, la Sunna Trimisului lui Allah ﷺ și la cărțile învățaților.

O altă formă a purtării noastre față de nemusulmani este următoarea: dacă sunt oameni aflați sub protecție sau oameni cu care s-a încheiat un legământ și trăiesc în țara noastră, sub autoritatea noastră, le îngăduim să își practice actele de cult, însă între ei, în ascuns, fără să le afișeze în mijlocul oamenilor. Le practică în casele lor și în locurile care le sunt destinate. În schimb, afișarea actelor lor de cult în țările musulmanilor nu este îngăduită și nu este un drept al lor.

În concluzie, relațiile cu nemusulmanii cuprind multe domenii în religia Islamului și au rânduieli și limite pe care le găsim în Cartea lui Allah, în Sunna Trimisului lui Allah ﷺ, în viața lui și în cărțile învățaților. Cine dorește să cunoască aceste chestiuni să consulte sursele de încredere din cărțile învățaților, precum Aḥkām ahl adh-dhimma, de Ibn al-Qayyim, după Cartea lui Allah, Sunna Trimisului Său și viața lui, pentru ca musulmanul să aibă o înțelegere limpede a acestor lucruri.

Acum oamenii au fost induși în eroare în privința relațiilor cu nemusulmanii. Unii extremiști ori oameni răuvoitori au crezut că Islamul este o religie a agresiunii, că nu respectă legămintele și că regula în privința nemusulmanului este să fie ucis, să i se verse sângele și să i se ia averea, fără limitele Legii islamice și fără a se întoarce la conducători și la învățați. Aceasta a provocat tulburare printre musulmani și le-a dat nemusulmanilor putere asupra lor. Nemusulmanii au ajuns să îl descrie acum pe fiecare musulman drept terorist din pricina purtării nesăbuite a unor musulmani neștiutori.

Este, așadar, o datorie să ne temem de Allah, Preamăritul și Preaînaltul, să ne întoarcem corect la religia noastră, să îi întrebăm pe învățații noștri și să ne întoarcem la oamenii cunoașterii:

Când le ajunge o știre care privește siguranța ori teama, ei o răspândesc. Dacă ar fi adus-o înaintea Trimisului și a celor cu autoritate dintre ei, cei dintre aceștia care pot să o înțeleagă ar fi cunoscut-o. Dacă nu ar fi fost harul lui Allah asupra voastră și îndurarea Sa, l-ați fi urmat pe Șeitan, în afară de puțini.

Allah să mă călăuzească pe mine, pe voi și pe toți musulmanii către ceea ce Îl mulțumește și să ne călăuzească pe toți către cunoașterea folositoare, fapta bună și înțelegerea religiei lui Allah! Allah să trimită binecuvântări și pace asupra Profetului nostru Muḥammad, asupra familiei lui și asupra tuturor companionilor săi!