Text integral · Pasaje · 14
Tinerii și căsătoria
O altă problemă a tinerilor este îndepărtarea lor de căsătorie. Este o problemă mare, care aduce prejudicii însemnate, pe care numai Allah le cunoaște. Ei invocă unele justificări:
**În primul rând:** spun că mariajul la o vârstă tânără îi abate de la studiu și de la pregătirea pentru viitor.
**În al doilea rând:** spun că mariajul la o vârstă tânără îi pune tânărului pe umeri răspunderea întreținerii soției și copiilor.
**În al treilea rând,** iar aceasta este una dintre cele mai primejdioase cauze ale îndepărtării tinerilor de căsătorie: piedicile puse în calea ei, sub forma cheltuielilor împovărătoare și a risipei, pe care tânărul s-ar putea să nu și le permită. Acestea sunt, după părerea mea, cele mai însemnate cauze ale problemei.
Și tratarea acestei probleme este simplă și cu putință, dacă intenția noastră este sinceră. Mai întâi, tinerilor trebuie să li se arate avantajele, însușirile bune și foloasele căsătoriei, care cântăresc mai greu decât piedicile ori greutățile pe care le-au pomenit. În lumea aceasta nu este lucru fără un lucru potrivnic. Nu spun că mariajul este ușor în toate privințele, că nu are greutăți ori probleme. Are probleme și greutăți, însă are și foloase care le întrec și ajung să le facă uitate. Tinerilor trebuie să le fie explicate foloasele căsătoriei, ca să se convingă și să o dorească.
**În primul rând:** ea păzește castitatea și îl ajută pe om să își coboare privirea. Acest lucru este arătat de cuvintele Profetului ﷺ: „O, tineri, cine dintre voi are putința să se căsătorească să o facă, fiindcă aceasta îl ajută mai mult să își coboare privirea și îi păzește mai bine castitatea. Cel care nu se poate căsători să postească!”9
Profetul ﷺ i-a îndrumat astfel pe tineri și i-a pomenit în mod deosebit, fiindcă ei sunt pregătiți pentru căsătorie și au puterea care, dacă este așezată de la început în locul ei sănătos, le folosește. Tânărul trebuie, așadar, să se căsătorească de la o vârstă tânără, de îndată ce are putința. Lauda Îi aparține lui Allah: această putință există, în general, mai ales în vremea noastră, așa că tinerii ori mulți dintre ei nu au scuză pentru părăsirea căsătoriei. Trebuie să le fie arătate foloasele căsătoriei de timpuriu, căci ea păzește mai bine castitatea, iar chestiunea părților intime este foarte primejdioasă:
وَٱلَّذِينَ هُمْ لِفُرُوجِهِمْ حَـٰفِظُونَ إِلَّا عَلَىٰٓ أَزْوَٰجِهِمْ أَوْ مَا مَلَكَتْ أَيْمَـٰنُهُمْ فَإِنَّهُمْ غَيْرُ مَلُومِينَ
Și cei care își păzesc părțile intime, în afară de soțiile lor ori de cele pe care le stăpânesc mâinile lor drepte, căci pentru acestea nu sunt mustrați.
Coran 70:29–3010
Căsătoria păzește mai bine castitatea, adică te ferește de o mare primejdie: primejdia legată de părțile intime. Ea păzește castitatea și ajută la coborârea privirii. Când tânărul se căsătorește, ochii lui își găsesc bucuria și nu mai privește într-o parte și în alta și nu râvnește la ceea ce Allah i-a interzis. Allah l-a făcut să se mulțumească prin cele îngăduite, fără cele interzise, și, prin harul Său, l-a făcut să nu aibă nevoie de altcineva în afară de El. Așadar, căsătoria păzește castitatea și ajută la coborârea privirii.
**În al doilea rând:** prin căsătorie se dobândesc liniștea sufletească și odihna. Allah, Preamăritul și Preaînaltul, spune:
وَمِنْ ءَايَـٰتِهِۦٓ أَنْ خَلَقَ لَكُم مِّنْ أَنفُسِكُمْ أَزْوَٰجًا لِّتَسْكُنُوٓا۟ إِلَيْهَا وَجَعَلَ بَيْنَكُم مَّوَدَّةً وَرَحْمَةً
Printre semnele Sale se află faptul că a creat pentru voi, din voi înșivă, soții, ca să găsiți liniște la ele, și a pus între voi dragoste și îndurare.
Coran 30:2111
Când tânărul se căsătorește, sufletul i se liniștește, scăpând de tulburare și de neliniște, iar cugetul i se odihnește:
لِّتَسْكُنُوٓا۟ إِلَيْهَا
Ca să găsiți liniște la ele.
Coran 30:2112
În loc să fie cu gândurile răvășite, căsătoria lui devine una dintre cauzele liniștii, siguranței și odihnei sale sufletești. De aici urmează multe alte lucruri bune.
Notele originale
Al-Bukhārī, Cartea căsătoriei (4778); Muslim, Cartea căsătoriei (1400); al-Tirmidhī, Cartea căsătoriei (1081); al-Nasāʾī, Cartea postului (2240); Abū Dāwūd, Cartea căsătoriei (2046); Ibn Mājah, Cartea căsătoriei (1845); Aḥmad (1/378); al-Dārimī, Cartea căsătoriei (2165).
Coranul, 70, versetele 29–30.
Coranul, 30, versetul 21.
Coranul, 30, versetul 21.