Înțelegerea duʿāʾ

Se știe că ruga are regulile, condițiile și buna sa cuviință, asemenea oricărui act de adorare. Așa cum rugăciunea nu este primită decât cu condițiile ei, pelerinajul decât cu condițiile lui, postul decât cu condițiile lui și orice faptă de ascultare decât cu condițiile sale, tot astfel ruga are condiții, reguli și îndatoriri de bună cuviință, lămurite în Cartea lui Allah și în Sunnah Profetului Său, pacea și binecuvântarea fie asupra sa. Prin grija față de acestea, păstrarea și respectarea lor, omul dobândește ceea ce urmărește: răspuns, îndreptare, reușită, ajutor, statornicie, un sfârșit bun și o viață lumească bună. De aceea, în înțelegerea rugii, musulmanul trebuie să cunoască regulile și condițiile ei, lămurite în Cartea lui Allah și în Sunnah Profetului Său.

Printre versetele din Coran care cuprind cel mai mult regulile și buna cuviință a rugii se află cuvântul lui Allah, Slăvit și Preaînalt, din sura al-Aʿrāf:

Cugetă la încheierea versetului: „Îndurarea lui Allah este aproape de cei care fac bine.” Adică fă bine în ruga ta, fă bine în cererea și în solicitarea ta; îngrijește-te de reguli, de condiții și de buna cuviință. Fă bine și vei găsi răsplata binelui tău, urmarea lui, dăruirea, binefacerea, răsplata și marele bine: „Îndurarea lui Allah este aproape de cei care fac bine.” Versetul atrage atenția asupra unui număr însemnat de îndatoriri de bună cuviință și de condiții ale rugii.

Cel dintâi și cel mai important lucru este începutul versetului: „Chemați-L pe Domnul vostru!” Ruga este în sine adorare, care nu trebuie îndreptată decât către Allah; prin ea nu se caută refugiu decât la Allah. Numai Lui I se cere și numai la El se caută ajutor. Sprijinul, ajutorul, înlesnirea, îndreptarea, călăuzirea și dreapta îndrumare nu se cer decât de la Allah: toate se află în mâna Lui. Nimic dintre acestea nu se cere nici unui înger apropiat, nici unui profet trimis, nici unui om evlavios și nici altcuiva. De aceea, el, pacea și binecuvântarea fie asupra sa, i-a spus lui Ibn ʿAbbās în îndrumarea sa:

Ruga este, așadar, adorare. Allah, Măreț și Preaînalt, a spus:

Și a spus:

De aceea, cea mai importantă regulă a rugii este ca ea să fie închinată numai lui Allah. Cine îndreaptă această adorare către altcineva în afara lui Allah se află între cei mai rătăciți oameni; ba chiar nu există cineva mai rătăcit decât el. Allah, Slăvit și Preaînalt, spune:

El, Măreț și Preaînalt, spune:

El, Măreț și Preaînalt, spune:

Nu au puterea să-l înlăture după ce s-a întâmplat și nici să-l abată înainte să se întâmple. Puterea de a preveni și de a înlătura Îi aparține numai lui Allah, Slăvit și Preaînalt. El spune:

El, Măreț și Preaînalt, spune:

Cea mai importantă condiție și cea mai importantă regulă a rugii este, așadar, închinarea ei numai lui Allah: musulmanul să-I ceară întotdeauna și în orice împrejurare numai lui Allah, să caute ajutor numai la El, să ceară sprijin numai de la El și să nu-și înfățișeze nevoile, cererile și dorințele, ori îndreptarea treburilor religiei, ale vieții lumești și ale Vieții de Apoi, decât Domnului și Stăpânului său, în mâna Căruia se află frâiele treburilor și cheile cerurilor și ale pământului.

„Chemați-L pe Domnul vostru cu smerenie!” Aceasta cuprinde stăruința, mulțimea cererilor, cererea neîncetată și evitarea grabei, lucruri importante în rugă. Într-un hadith autentic, el, pacea și binecuvântarea fie asupra sa, a spus: „Fiecăruia dintre voi i se răspunde atât timp cât nu se grăbește, spunând: «M-am rugat, dar nu mi s-a răspuns.»”²⁷ El mai spune: „Robului continuă să i se răspundă atât timp cât nu se roagă pentru un păcat ori pentru ruperea legăturilor de rudenie și cât timp nu se grăbește.” A fost întrebat: „O, Trimis al lui Allah, ce înseamnă graba?” A răspuns: „Spune: «M-am rugat și m-am tot rugat, dar nu văd să mi se răspundă.» Atunci obosește, își pierde nădejdea și părăsește ruga.”²⁸

Musulmanul are, așadar, datoria să se smerească, să stăruie mult, să-L cheme în taină, să ceară iar și iar, fiind încredințat că Allah îi va răspunde, îi va împlini nădejdea și îi va dărui ceea ce cere.

„Și în taină”: aceasta este o regulă importantă a rugii — ruga ta să fie între tine și Allah, cererea către El să fie o chemare tainică între tine și El. De aceea, când companionii și-au ridicat glasurile rostind takbīr-ul în timpul unei călătorii cu Profetul, pacea și binecuvântarea fie asupra sa, el le-a spus: „O, oameni, fiți blânzi cu voi înșivă! Voi nu chemați pe cineva surd și nici pe cineva absent. Îl chemați pe Cel Atoateauzitor, Apropiat, și El este cu voi.”²⁹ Ruga este, așadar, o chemare tainică între rob și Allah, Binecuvântat și Preaînalt.

Despre acest înțeles, al-Ḥasan al-Baṣrī, Allah să aibă milă de el, spune: „Am cunoscut oameni care nu făceau niciodată în văzul lumii o faptă pe care o puteau face pe ascuns. Musulmanii se străduiau în rugă fără să li se audă vreun glas; nu era decât o șoaptă între ei și Domnul lor, Atotputernicul și Mărețul. Aceasta fiindcă Allah Preaînaltul spune: «Chemați-L pe Domnul vostru cu smerenie și în taină!» [al-Aʿrāf, 7:55]. Și fiindcă Allah Preaînaltul a pomenit un rob evlavios și a încuviințat cuvântul lui, spunând: «Când L-a chemat pe Domnul său cu o chemare tainică» [Maryam, 19:3].”³⁰

Șaykh al-Islām Ibn Taymiyyah, Allah să aibă milă de el, a amintit zece mari foloase ale rugii făcute în taină. Cine dorește să le cunoască le poate găsi în Majmūʿ al-Fatāwā.³¹

„El nu-i iubește pe cei care întrec măsura.” Și aceasta este o regulă importantă: musulmanul să nu întreacă măsura în rugă. Cea mai mare încălcare a măsurii în rugă este să-I asocieze lui Allah pe cineva pe care să-l cheme și căruia să-i ceară alături de Allah. Aceasta este asocierea care scoate din religia Islamului. Tot între încălcările măsurii în rugă se află îndepărtarea de Sunnah și de călăuzirea Profetului prin căderea în inovații, în rugi oprite, în cereri păcătoase și în alte abateri de acest fel. De asemenea, săvârșirea a ceea ce el a oprit. În hadithurile sale nobile au fost amintite reguli, limite și condiții importante. Îndepărtarea de Legea și de călăuzirea sa în această privință înseamnă a întrece măsura. El, pacea și binecuvântarea fie asupra sa, a spus:

A spus aceasta ca avertizare. De aceea musulmanul trebuie să se păzească să nu ajungă între cei care întrec măsura în rugă.

Fiul lui Saʿd ibn Abī Waqqāṣ, Allah să fie mulțumit de amândoi, a spus: „Tatăl meu m-a auzit spunând: «O, Allah, Îți cer Paradisul, desfătarea și bucuria lui, și cutare, și cutare; caut ocrotire la Tine de Foc, de lanțurile și cătușele lui, și de cutare, și cutare.» Mi-a spus: «Fiule, l-am auzit pe Trimisul lui Allah, pacea și binecuvântarea fie asupra sa, spunând: ‹Vor fi oameni care vor întrece măsura în rugă.› Păzește-te să nu fii dintre ei! Dacă ți se dă Paradisul, ți se dă el împreună cu tot binele care se află în el. Iar dacă ești ocrotit de Foc, ești ocrotit de el și de tot răul care se află în el.»”³³

De aceea, printre rugile pe care le rostea cel mai des el, pacea și binecuvântarea fie asupra sa, se afla: „Domnul nostru, dă-ne bine în viața aceasta și bine în Viața de Apoi și păzește-ne de chinul Focului!”³⁴

Apoi El, Binecuvântat și Preaînalt, a spus: „Nu faceți stricăciune pe pământ după ce a fost îndreptat și chemați-L cu teamă și nădejde!” A spus: „Nu faceți stricăciune pe pământ după ce a fost îndreptat”, adică după îndreptarea lui prin credință, virtute, statornicie și adorare, prin intermediul profeților. Nu-l stricați prin neascultare și păcate. Aceasta atrage atenția asupra faptului că păcatele, lucrurile oprite și stricăciunea se numără printre cauzele respingerii rugii. De aceea, în hadithul autentic relatat de Abū Hurayrah, Profetul, pacea și binecuvântarea fie asupra sa, a spus:

De aceea unul dintre învățați a spus: „Cum poți socoti că răspunsul întârzie, când i-ai închis căile prin păcate?” Omul trebuie, așadar, să se țină departe de stricăciunea pe pământ prin neascultare, prin lucruri oprite și prin felurite păcate, pentru ca ruga să-i fie primită.

„Și chemați-L cu teamă și nădejde!” Și aceasta este o regulă importantă a rugii: să unești în ea dorința și teama, să fii temător și plin de nădejde, îmbinându-le pe amândouă. Să te temi de Allah și să te temi că ruga ta va fi respinsă din pricina neîmplinirilor, a slăbiciunii și a lipsei din credința ta; totodată, să nădăjduiești, să speri și să dorești ceea ce este la Allah. Astfel să fie starea ta când Îl chemi pe Allah și Îi vorbești în taină. Ruga mai are și alte reguli și îndatoriri de bună cuviință, a căror pomenire ar lungi această prezentare. Cele amintite sunt folositoare și aduc bine, cu voia lui Allah.

Al-Badr Ibn Jamāʿah a pus în versuri condițiile primirii rugii, spunând:³⁶

Au spus: condițiile rugii la care ni se răspunde sunt zece, prin ele dă-i celui care se roagă vestea izbânzii: curățire și rugăciune, împreună cu părere de rău, un timp potrivit, smerenie și gând bun, prietene; hrană îngăduită și să nu ceri un păcat, un nume potrivit, însoțit de stăruință.

A adunat zece îndatoriri de bună cuviință și condiții cu care musulmanul trebuie să se împodobească în rugă. Oricum, după cum am spus în introducere, subiectul înțelegerii rugii este întins, laturile sale sunt numeroase și direcțiile lui de cercetare sunt felurite. Îl rugăm pe Allah, Măreț și Preaînalt, să ne călăuzească spre tot binele, cel apropiat și cel îndepărtat, cel pe care îl cunoaștem și cel pe care nu-l cunoaștem; să ne ocrotească de tot răul, cel apropiat și cel îndepărtat, cel pe care îl cunoaștem și cel pe care nu-l cunoaștem; să ne înlesnească ruga bună, adorarea bună și fapta bună și să ne călăuzească pe calea cea dreaptă. El, Binecuvântat și Preaînalt, este Atoateauzitor, Cel care răspunde, Apropiat. Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace Profetului nostru Muḥammad, familiei sale și tuturor companionilor săi.