Înțelegerea duʿāʾ

Voi începe prin a arăta câteva dintre meritele rugii: locul ei în Legea islamică, însemnătatea ei în această religie dreaptă și locul ei în Cartea lui Allah, Atotputernicul și Mărețul, și în Sunnah Trimisului Său, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa. Cine citește Coranul găsește în Cartea lui Allah multe versete și texte care arată meritul rugii și rangul ei înalt. Când citești Coranul, vezi că prima sură cu care începe Cartea lui Allah, sura al-Fātiḥah, cuprinde această mare adorare; și încheierea Coranului, sura an-Nās, cuprinde tot această mare adorare. Cartea lui Allah începe, așadar, cu ruga și se încheie cu ea. Ruga din al-Fātiḥah este cea mai mare dintre toate rugile: cererea către Allah, Binecuvântat și Preaînalt, de a ne călăuzi pe calea Sa dreaptă și de a-l feri pe rob de căile celor rătăciți și ale celor asupra cărora este mânia. La sfârșitul Cărții lui Allah se află ruga prin care căutăm ocrotire la El, Slăvitul, de răul șoptitorului care se ascunde, care șoptește în piepturile oamenilor, dintre djinni și oameni, pentru a-i abate de la calea dreaptă a lui Allah și de la drumul cel drept.

Nu există statornicie pe calea dreaptă a lui Allah și nici izbăvire de Shayṭān cel alungat, care îi cheamă pe oameni să se abată de la această cale, decât prin rugă, prin căutarea ocrotirii la Allah, Măreț și Preaînalt, și prin refugiul sincer la El. Acest început și acest sfârșit arată, pe de o parte, importanța rugii, iar pe de alta, nevoia oamenilor de rugă pentru a rămâne statornici pe calea dreaptă a lui Allah. Dacă vei cugeta la celelalte versete, vei descoperi locul măreț al rugii în Coran și rangul ei înalt. Multe versete poruncesc ruga și îndeamnă la ea, îi arată meritul și locul și înfățișează răsplățile mărețe, plata îmbelșugată și binefacerile cuprinzătoare pe care Allah, Binecuvântat și Preaînalt, le-a pregătit celor care o practică, în viața aceasta și în Viața de Apoi.

În Coran citești rugile profeților și ale robilor evlavioși ai lui Allah și vezi cât de bună era legătura lor cu Allah, Măreț și Preaînalt:

Allah, Atotputernicul și Mărețul, i-a lăudat pe profeți și pe robii Săi evlavioși pentru grija lor față de rugă, pentru preocuparea lor pentru ea și pentru refugiul lor sincer la Allah, Măreț și Preaînalt. În toate aceste versete El ne spune că le-a răspuns, că El, Slăvit și Preaînalt, îi răspunde celui care Îl cheamă, îi dă celui care Îi cere și nu-l respinge pe credinciosul care Îi vorbește în taină:

El, Slăvit și Preaînalt, spune aceasta despre Sine: că răspunde rugii celor care Îl cheamă și că este aproape, Atoateauzitor, Cel care răspunde. Toate acestea ne arată locul rugii în Coran: ea este o adorare măreață și iubită de Allah, Măreț și Preaînalt. El, Slăvit și Preaînalt, iubește ruga robilor Săi, iubește stăruința și smerirea lor, mulțimea chemărilor în taină și a cererilor lor. El, Binecuvântat și Preaînalt, iubește ca ruga lor să se desfășoare în taină, între ei și El. Allah, Slăvit și Preaînalt, spune:

Toate acestea ne arată locul rugii în Cartea Domnului nostru, Atotputernicul și Mărețul. Tot astfel, dacă privim Sunnah Profetului cel nobil, pacea și binecuvântarea fie asupra sa, viața sa frumoasă și călăuzirea sa dreaptă, vedem locul măreț al rugii și legătura ei cu viața Profetului, cu chemarea sa, cu purtarea și Sunnah sa. De aceea s-au transmis de la el, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa, atât de multe hadithuri care arată meritul rugii și locul ei măreț înaintea lui Allah: este o adorare înaltă, o mare faptă de ascultare pe care Allah o iubește și o primește de la robii Săi. Printre acestea se află cuvântul Profetului nostru: „Pe cel care nu-I cere lui Allah, El Se mânie.”⁴ Cugetă, Allah să te ocrotească, la felul în care acest mare hadith arată meritul rugii, locul ei înaintea lui Allah și iubirea Lui pentru ea: „Pe cel care nu-I cere lui Allah, El Se mânie.” Aceasta arată că ruga Îi este dragă lui Allah, că El iubește să-i audă pe robii Săi chemându-L, vorbindu-I în taină și cerându-I; iubește ca ei să stăruie înaintea Lui în aceasta.

Allah Se mânie când nu-I mai ceri, iar fiul lui Adam se mânie când îi ceri.

Fiul lui Adam se mânie când i se cere, iar dacă cererile se înmulțesc, mânia lui crește. Domnul cel Măreț, Creatorul cel Slăvit, Se mânie însă când robul încetează să-I ceară. A nu-I cere cuprinde un fel de trufie, după cum spune Allah Preaînaltul:

Prin „să Mă adore” se înțelege: să Mă cheme. Cum poate robul să refuze să-L cheme pe Allah și să se trufească, atunci când nevoia sa de rugă și de cerere este cea mai mare nevoie?! El depinde, prin însăși ființa sa și în toate privințele, de Allah, Slăvit și Preaînalt. Nu se poate lipsi de Domnul său nici cât o clipire, nici măcar o clipă. Depinde de Allah pentru hrană, pentru băutură, pentru îmbrăcăminte; depinde de Allah pentru călăuzirea pe calea Sa dreaptă. Nici religia sa, nici viața lumească, nici Viața de Apoi nu pot fi drepte fără ajutorul și binefacerea lui Allah. Cum se poate atunci trufi față de rugă, când dependența lui de Domnul său îi este inerentă în toate privințele?!

Cugetă la acest înțeles în cuvântul lui Allah din hadithul qudsī relatat de Abū Ḏarr în Ṣaḥīḥ Muslim. Allah, Măreț și Preaînalt, spune:

Comorile Lui, Binecuvântat și Preaînalt, sunt pline. Profetul, pacea și binecuvântarea fie asupra sa, a spus: „Dreapta lui Allah este plină; nicio cheltuială nu o împuținează, dăruind neîncetat noaptea și ziua. Ați văzut cât a cheltuit de când a creat cerurile și pământul? Aceasta nu a împuținat ceea ce se află în dreapta Sa.”⁶

Dăruirea Lui, Slăvit și Preaînalt, se face printr-un cuvânt, iar darurile Sale, printr-un cuvânt:

Astfel este El, Slăvit și Preaînalt! Cum poate robul să se trufească față de chemarea Domnului său, să o refuze și să fie nepăsător în rugă, când depinde de Domnul său în toate privințele?! Depinde de El ca hrana, băutura, îmbrăcămintea și locuința lui să fie bune, ca viața lui lumească și Viața de Apoi să fie bune.

Cugetă la aceasta în îndrumarea pe care Profetul, pacea și binecuvântarea fie asupra sa, i-a dat-o ʿĀʾișei, Allah să fie mulțumit de ea. Hadithul se află în al-Musnad și în alte culegeri. El a spus: „O, ʿĀʾișah, ține-te de rugile cuprinzătoare!” Într-o altă relatare: „Ține-te de rugile care adună mult bine: «O, Allah, Îți cer tot binele, pe cel apropiat și pe cel îndepărtat, pe cel pe care îl cunosc și pe cel pe care nu-l cunosc. Caut ocrotire la Tine de tot răul, de cel apropiat și de cel îndepărtat, de cel pe care îl cunosc și de cel pe care nu-l cunosc.»”⁷

Într-un alt hadith, în Ṣaḥīḥ Muslim, el, pacea și binecuvântarea fie asupra sa, spune în ruga sa: „O, Allah, îndreaptă-mi religia, care este ocrotirea tuturor treburilor mele! Îndreaptă-mi viața lumească, în care îmi este traiul, și îndreaptă-mi Viața de Apoi, în care îmi este întoarcerea! Fă ca viața să-mi aducă spor în orice bine, iar moartea să-mi fie odihnă de orice rău!”⁸

Robul are nevoie de rugă pentru îndreptarea religiei sale, a vieții sale lumești, a Vieții sale de Apoi și a tuturor treburilor sale. Într-o altă rugă, el, pacea și binecuvântarea fie asupra sa, spune: „Îndreaptă-mi toate treburile!”⁹ Robul are nevoie să-I ceară lui Allah, să-L cheme și să-I vorbească în taină în toate stările sale. Cum să refuze aceasta?!

Printre cele transmise în Sunnah despre meritul rugii se află și cuvântul lui, pacea și binecuvântarea fie asupra sa: „Nimic nu este mai cinstit înaintea lui Allah decât ruga.”¹⁰ Aceasta este de ajuns pentru a arăta locul rugii, măreția și cinstea ei înaintea lui Allah. Este o mare adorare și o faptă înaltă de ascultare, cu însemnătatea și locul său. Arată că Allah iubește ruga și că iubește să audă rugile celor care Îl cheamă și chemările în taină ale celor care I se adresează.

Despre meritul rugii se află în Sunnah și cuvântul său, pacea și binecuvântarea fie asupra sa: „Cel mai neputincios dintre oameni este cel neputincios în a se ruga.”¹¹ Cine nu este în stare să se roage se află la culmea neputinței, fiindcă ruga este o adorare care nu cere efort, oboseală ori trudă. Omul se poate ruga așezat, în mers ori întins:

În toate stările sale Îl poate chema pe Allah, Măreț și Preaînalt. De aceea Profetul nostru, pacea și binecuvântarea fie asupra sa, Îl chema pe Allah în toate împrejurările: când intra și ieșea, când încăleca, când mergea, când pleca, când intra în moschee și când ieșea din ea, în rugăciunea sa și în toate stările sale; când mânca, când bea, când se apropia de soția sa. În toate împrejurările, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa, Îl chema pe Allah, Măreț și Preaînalt.

El, pacea și binecuvântarea fie asupra sa, Îl chema în fiecare împrejurare cu rugile potrivite acelei împrejurări. Astfel, există rugi pentru dimineață și seară, pentru culcare și trezire, pentru rugăciunile rituale și încheierea lor, pentru intrare, pentru ieșire și pentru încălecare. Fiecare rugă transmisă de la el în Sunnah sa se potrivește pe deplin împrejurării în care a fost rostită. Aceasta arată desăvârșirea călăuzirii sale, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa, precum și bunătatea și deplinătatea legăturii sale cu Allah în toate stările. Ne arată, totodată, cât de mare este nevoia musulmanului de rugă în fiecare treabă și în fiecare stare. Așadar, textele din Cartea lui Allah și din Sunnah Profetului Său care arată locul rugii și măreția ei sunt foarte numeroase. Mă voi mulțumi cu cele amintite, pentru a trece la al doilea punct: