Text integral · Pasaje · 23
Lucruri de avut în vedere pentru a împlini dreptul celui vârstnic
أمور ينبغي استحضارها للقيام بحق الكبير
În privința subiectului nostru, drepturile vârstnicilor, avem așadar nevoie de câteva lucruri pe care trebuie să le păstrăm înaintea sufletului, ca să ne ajute să împlinim aceste drepturi și să stăruim în punerea lor în practică până când Îl vom întâlni pe Allah, Măreț și Preaînalt. Le voi cuprinde în câteva puncte.
1. Cunoașterea dovezilor din Carte și Sunnah
Mai întâi, să cunoaștem dovezile din Carte și Sunnah care arată însemnătatea ocrotirii acestui mare drept, dreptul vârstnicilor. Dovezile au o puternică înrâurire asupra sufletelor credincioase și inimilor sincere. Pe Allah, și iar pe Allah! Dacă vorbele Profetului nostru, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa, „Din cinstirea lui Allah face parte cinstirea musulmanului încărunțit” ar întâlni o inimă puternică, lipsită de tulburare și de văl, ar mișca-o adânc și ar avea asupra ei o mare înrâurire. La fel sunt și cuvintele sale: „Nu este dintre noi cel care nu-l respectă pe vârstnicul nostru.”13 Avem nevoie să auzim aceste dovezi și aceste hadithuri binecuvântate de la nobilul nostru Profet, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa, pentru ca ascultarea lor să ne ajute la bine. Binele are trepte și ranguri: prima sa treaptă este ascultarea, apoi înțelegerea, apoi fapta și punerea în practică. Sunt etape pe care robul le străbate treptat. De aceea, Legea îndeamnă la cunoaștere și la participarea statornică la adunările ei, fiindcă acestea sunt poarta prin care musulmanul intră către virtuțile de orice fel și către bine prin cele mai largi porți ale sale.
2. Cererea ajutorului lui Allah
În al doilea rând, să ceri ajutorul lui Allah și să cauți adăpost la El, Măreț și Preaînalt, rugându-L să te ajute să împlinești acest drept: „Urmărește cu stăruință ceea ce îți este de folos și cere ajutorul lui Allah.”14 În Nobilul Coran, Allah Cel Preaînalt spune:
إِيَّاكَ نَعْبُدُ وَإِيَّاكَ نَسْتَعِينُ
„Numai pe Tine Te adorăm și numai de la Tine cerem ajutor.”
Coran, 1:5
Și El, Măreț și Preaînalt, spune:
فَٱعْبُدْهُ وَتَوَكَّلْ عَلَيْهِ
„Adoră-L, așadar, și încrede-te în El!”
Coran, 11:123 (fragment)
Nu ai puterea să împlinești aceste drepturi decât dacă Allah te sprijină cu ajutor și izbândă. De aceea, Profetul, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa, i-a spus lui Muʿādh ibn Jabal, Allah să fie mulțumit de el: „Te iubesc, Muʿādh!” Acesta a răspuns: „Și eu te iubesc, Trimis al lui Allah!” Atunci Trimisul lui Allah a spus: „Să nu lași să spui la sfârșitul fiecărei rugăciuni: «Doamne, ajută-mă să Te pomenesc, să-Ți mulțumesc și să Te ador cum se cuvine!»”15 Așadar, când auzi despre o virtute sau despre o cale a binelui, cere-I lui Allah să te ajute s-o urmezi, să ți-o ușureze, să-ți dăruiască izbânda în împlinirea ei și să nu te lase în seama ta însuți.
3. Păstrarea în minte a marilor roade ale ocrotirii acestui drept
În al treilea rând, musulman căruia i s-a dăruit izbândă, să ai în minte marile roade și binefacerile cuprinzătoare care vin din ocrotirea și împlinirea acestui drept, în această lume și în Viața de Apoi. Allah, Binecuvântat și Preaînalt, le-a pregătit celor care împlinesc aceste drepturi bunătăți mărețe și numeroase binefaceri, în viața de aici și în cea de apoi. Această bunătate, această faptă bună și această binefacere sunt dintre pricinile lărgirii mijloacelor de trai în această lume, ale prelungirii vieții omului și ale binecuvântării ei, ale înlăturării tulburărilor, grijilor și mâhnirilor și ale îndepărtării nenorocirilor și încercărilor. Profetul, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa, a spus: „Primiți ajutor numai datorită celor slabi dintre voi.”16 Și a spus: „Căutați-i pentru mine pe cei slabi dintre voi, căci primiți hrană și ajutor numai datorită celor slabi dintre voi.”17 El a mai spus: „Cine dorește să i se lărgească mijloacele de trai sau să i se prelungească viața să păstreze legăturile de rudenie.”18
Când dreptul celui vârstnic este păstrat, iar oamenii credinței îl împlinesc și îl ocrotesc, aceasta este, fără îndoială, una dintre cele mai mari pricini ale ușurării și binecuvântării, ale îndepărtării tulburărilor, încercărilor și nenorocirilor de oameni. Este și o pricină a marilor bunătăți și a binefacerilor care vin necontenit asupra robului, în această lume și în Viața de Apoi.
4. Amintirea regulii: după cum te porți, așa ți se va răspunde
În al patrulea rând, să-ți amintești o regulă, un principiu arătat de multe texte din Carte și Sunnah: după cum te porți, așa ți se va răspunde. Allah, Măreț și Preaînalt, spune:
هَلْ جَزَآءُ ٱلْإِحْسَـٰنِ إِلَّا ٱلْإِحْسَـٰنُ
„Oare răsplata binelui este alta decât binele?”
Coran, 55:60
Iar în privința opusă, El, Măreț și Preaînalt, spune:
ثُمَّ كَانَ عَـٰقِبَةَ ٱلَّذِينَ أَسَـٰٓـُٔوا۟ ٱلسُّوٓأَىٰٓ
„Apoi, sfârșitul celor care au făcut rău a fost cel mai rău.”
Coran, 30:10 (fragment)
Binefacerea este răsplătită cu binefacere, iar fapta rea, cu rău. De aceea, într-un hadith atribuit Profetului, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa — al cărui lanț de transmitere a fost criticat — se spune: „Cel care înjosește un om încărunțit nu va muri până când Allah nu va trimite asupra lui pe cineva care să-i înjosească bătrânețea, când va încărunți.”19
Dacă îl respecți pe cel vârstnic și îi ocrotești dreptul, Allah, Binecuvântat și Preaînalt, îți va rândui pe cineva care să-ți ocrotească drepturile la bătrânețe, ca răsplată de același fel cu binefacerea ta. Va veni și pentru tine o zi în care vei fi bătrân, înaintat în vârstă, cu trupul și simțurile slăbite. Vei avea nevoie ca cei din jur să-ți păstreze dreptul și să te respecte. Dacă în tinerețea ta ai neglijat acestea față de ei, răsplata va fi după felul faptei: „După cum te porți, așa ți se va răspunde.”20 Aceasta este o rânduială cunoscută și statornică. Oamenii o cunosc bine din viața lor și o văd atât la ei, cât și la alții. Robul care își dorește propriul bine trebuie să se teamă de Allah, Măreț și Preaînalt, să împlinească aceste drepturi și să le păstreze, căutând răsplata, harul, binefacerea și cinstirea Sa.
5. Buna purtare a înaintașilor față de vârstnici
În al cincilea rând, să cugeți la starea binecuvântată a înaintașilor noștri drepți: buna lor purtare față de cei vârstnici, respectul, cinstirea și prețuirea lor și împlinirea drepturilor acestora. Să ai grijă de ceea ce păstrau înaintașii noștri drepți. Dacă vei citi cărțile despre viețile companionilor și ale celor care i-au urmat în bine, vei găsi întâmplări frumoase și vieți înmiresmate pe care le-au trăit. Vei vedea că tinerii dintre companioni și tinerii dintre urmașii lor aveau cea mai aleasă purtare și cel mai mare respect față de vârstnici. Din aceste vieți vei învăța purtarea nobilă și caracterul înalt. Dar cel a cărui viață s-a scurs și a cărui floare a tinereții s-a trecut fiind fermecat de știrile despre jucători, artiști și cei asemenea lor21 nu poate ajunge să cunoască aceste însușiri nobile și alese ale înaintașilor noștri drepți, prima generație binecuvântată.
Câtă nevoie avem să le citim viețile, ca să sporim din binele pe care îl aveau! „Cu cât cineva le seamănă mai mult, cu atât această desăvârșire este mai deplină în el.”22 Cât de frumoase sunt cuvintele poetului: „Spune-mi iar povestea lor, o, călăuză a caravanei, / căci povestea lor limpezește inima însetată.”
Un exemplu este relatarea din cele două culegeri autentice, de la Ibn ʿUmar, Allah să fie mulțumit de amândoi. El spune: „Într-o zi, Trimisul lui Allah, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa, le-a spus companionilor săi: «Spuneți-mi care este pomul a cărui asemănare este asemenea credinciosului.» Oamenii au început să numească pomi din ținuturile deșertice.” Ibn ʿUmar a spus: „Mi-a venit în minte — sau în inimă — că este curmalul. Voiam să spun aceasta, dar văzând vârsta celor de față, m-am sfiit să vorbesc. Când au tăcut, Trimisul lui Allah a spus: «Este curmalul.»”23 Exemplele sunt multe și vom mai aminti unele dintre ele.
Notele originale
Relatat de Aḥmad, nr. 6937, și de at-Tirmidhī, nr. 1920, din relatarea lui ʿAbd Allāh ibn ʿAmr, Allah să fie mulțumit de amândoi. Al-Albānī l-a declarat autentic în Ṣaḥīḥ al-Jāmiʿ, nr. 5444.
Relatat de Muslim, nr. 2664, din relatarea lui Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el.
Relatat de Aḥmad, nr. 22119, de Abū Dāwūd, nr. 1362, și de an-Nasāʾī, nr. 1303. Al-Albānī l-a declarat autentic în Ṣaḥīḥ at-Targhīb, nr. 1596.
Relatat de Abū Nuʿaym în Maʿrifat aṣ-ṣaḥābah, nr. 577, din relatarea lui Abū ʿUbaydah, Allah să fie mulțumit de el; în lanțul său de transmitere se află al-Wāqidī. Al-Bazzār l-a relatat, nr. 1159, de la Saʿd, Allah să fie mulțumit de el.
Relatat de Aḥmad, nr. 21731, de Abū Dāwūd, nr. 2594, de at-Tirmidhī, nr. 1702, și de an-Nasāʾī, nr. 3179, din relatarea lui Abū ad-Dardāʾ, Allah să fie mulțumit de el. Al-Albānī l-a declarat autentic în as-Ṣaḥīḥah, nr. 780.
Relatat de al-Bukhārī, nr. 2067, și de Muslim, nr. 2557, din relatarea lui Anas, Allah să fie mulțumit de el.
Relatat de Ibn Abī ad-Dunyā, fără un lanț complet de transmitere, în al-ʿUmr wa-ș-șayb, nr. 15. Pe lângă întreruperea lanțului, în el se află Ibrāhīm ibn Ṣirmah, despre care Ibn Maʿīn a spus: „Un mincinos ticălos.” A fost transmis și de la Anas, ca relatare atribuită Profetului, cu formularea: „Niciun tânăr nu cinstește un bătrân pentru vârsta sa fără ca Allah să-i rânduiască pe cineva care să-l cinstească atunci când va avea aceeași vârstă.” Relatat de at-Tirmidhī, nr. 2022, și de al-Bayhaqī în aș-Șuʿab, nr. 10485. Al-Albānī l-a considerat neacceptabil (munkar) în aḍ-Ḍaʿīfah, nr. 304.
Este relatat ca hadith, dar nu este autentic. Vezi aḍ-Ḍaʿīfah, nr. 4510.
Este cu adevărat dureros și vrednic de lacrimi că unii tineri îi agresează pe acești vârstnici, nu le recunosc niciun drept și nu împlinesc nicio îndatorire față de ei. Unii chiar îl atacă pe cel vârstnic cu insulte ori alte jigniri. Acești tineri, chiar dacă sunt puțini, trebuie să se întoarcă sincer la Allah, cunoscând drepturile acestor oameni și împlinindu-și îndatoririle față de ei. Să țină seama cum se cuvine de privirea lui Allah, Atotputernic și Măreț, asupra felului în care îi tratează, înainte să fie prea târziu. Câți oameni nu au avut în casă un vârstnic al cărui drept nu l-au păstrat și față de care nu și-au împlinit îndatorirea, iar când acesta a murit și a părăsit viața, i-a cuprins o mare părere de rău și o adâncă mâhnire pentru neglijență și risipirea prilejului!
Majmūʿ al-fatāwā, 10/210.
Al-Bukhārī, nr. 61, 6132, și Muslim, nr. 2811.