Drepturile vârstnicilor în Islam

Drepturile celui vârstnic la care a chemat Islamul și pe care le-a poruncit sunt următoarele.

1. Respectarea lui

Mai întâi, să-l respecți, așa cum se spune în hadith: „Îl respectă pe vârstnicul nostru.” Sunt cuvinte mărețe, cu înțelesuri foarte înalte și nobile. Celui vârstnic i se arată respect; el trebuie să aibă un loc în suflete și un rang în inimi, să fie cinstit și onorat. Acesta este punctul de plecare și temelia împlinirii drepturilor sale, fiindcă cel care nu-l respectă nu poate să-i împlinească drepturile. Respectarea lui este unul dintre drepturile sale și, totodată, temelia îndeplinirii tuturor celorlalte drepturi și îndatoriri față de el. A-l respecta înseamnă să aibă în inima ta cinste și un loc aparte, să-i recunoști valoarea, locul și rangul. Acesta este unul dintre drepturile sale.

2. Buna purtare față de el

În al doilea rând, ceea ce se arată în celălalt hadith, relatat de Abū Mūsā al-Așʿarī, Allah să fie mulțumit de el, în care Profetul, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa, a spus: „Din cinstirea lui Allah face parte cinstirea musulmanului încărunțit.” Să-l cinstești potrivit înțelesului acestor cuvinte: prin vorbire frumoasă, bună purtare, apropiere plină de afecțiune și celelalte feluri de a-i arăta cinstire.

3. Să-l saluți primul

În al treilea rând, să-l saluți tu mai întâi, așa cum se spune în hadith: „Cel tânăr îl salută pe cel vârstnic, iar cel călare, pe cel care merge pe jos.”²⁴ Când întâlnești un vârstnic, nu aștepta să te salute el primul, ci grăbește-te și ia inițiativa să-i adresezi salutul, cu toată buna purtare, cu respect, cinstire și blândețe. Ține seama și de starea lui la bătrânețe: dacă auzul îi este bun, salută-l cu o voce pe care o aude și care nu-l supără; dacă auzul i-a slăbit din pricina vârstei, ține seama și de aceasta.

4. Să i te adresezi frumos

În al patrulea rând, când vorbești cu un vârstnic, adresează-i-te cu blândețe: „Unchiule!” sau alte asemenea cuvinte, din respect pentru vârsta, valoarea și locul său. Abū Umāmah ibn Sahl, Allah să fie mulțumit de el, a spus: „Am făcut rugăciunea de la amiază cu ʿUmar ibn ʿAbd al-ʿAzīz, apoi am ieșit și am intrat la Anas ibn Mālik. L-am găsit făcând rugăciunea de după-amiază și i-am spus: «Unchiule, ce rugăciune este aceasta pe care ai făcut-o?» El a răspuns: «Cea de după-amiază. Aceasta este rugăciunea Trimisului lui Allah, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa, pe care o făceam împreună cu el.»”²⁵

ʿAbd ar-Raḥmān ibn ʿAwf, Allah să fie mulțumit de el, a spus: „Pe când stăteam în rând, în ziua de la Badr, am privit la dreapta și la stânga și m-am văzut între doi băieți tineri dintre anṣāri. Mi-am dorit să mă aflu între doi mai puternici decât ei. Unul dintre ei m-a atins și mi-a spus: «Unchiule, îl cunoști pe Abū Jahl?» Am răspuns: «Da. Dar ce treabă ai cu el, nepotul meu?» El a spus: «Am aflat că îl insultă pe Trimisul lui Allah, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa. Pe Cel în mâna Căruia se află sufletul meu! Dacă îl văd, nu mă voi despărți de el până când acela dintre noi căruia i-a venit sorocul mai întâi va muri.»” Așa continuă hadithul.²⁶

5. Să-i dai întâietate

În al cincilea rând, să i se dea întâietate la vorbire, la așezarea în adunare, la mâncare și la intrare. Acestea fac parte din drepturile vârstnicilor. În cele două culegeri autentice se relatează de la Sahl ibn Abī Ḥathmah, Allah să fie mulțumit de el: „ʿAbd Allāh ibn Sahl și Muḥayyiṣah ibn Masʿūd ibn Zayd au plecat la Khaybar, cu care pe atunci era încheiată pacea. S-au despărțit, apoi Muḥayyiṣah a venit la ʿAbd Allāh ibn Sahl și l-a găsit ucis, zăcând în sângele său. L-a îngropat, apoi a revenit la Medina. ʿAbd ar-Raḥmān ibn Sahl, Muḥayyiṣah și Ḥuwayyiṣah, cei doi fii ai lui Masʿūd, au mers la Profet, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa. ʿAbd ar-Raḥmān a început să vorbească, iar el i-a spus: «Lasă-l pe cel mai în vârstă! Lasă-l pe cel mai în vârstă!» El era cel mai tânăr dintre ei, așa că a tăcut, iar ceilalți doi au vorbit. Profetul a spus: «Veți jura și veți dobândi dreptul asupra ucigașului — sau pentru tovarășul vostru?» Ei au răspuns: «Cum să jurăm, de vreme ce n-am fost de față și n-am văzut?» El a spus: «Atunci evreii se vor dezvinovăți față de voi prin cincizeci de jurăminte.» Ei au spus: «Cum să primim jurămintele unui neam de necredincioși?» Atunci Profetul a plătit despăgubirea pentru cel ucis din partea sa.”²⁷ Ceea ce ne privește aici sunt cuvintele sale: „Lasă-l pe cel mai în vârstă! Lasă-l pe cel mai în vârstă!”, prin care avea în vedere vârsta.

Și în întâmplarea cu siwākul,²⁸ precum și în altele, Profetul, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa, avea grijă să-i dea întâietate celui mai în vârstă.

Mālik ibn Mighwal a spus: „Mergeam împreună cu Ṭalḥah ibn Muṣarrif. Am ajuns într-un loc îngust, iar el a trecut înaintea mea, apoi mi-a spus: «Dacă aș fi știut că ești mai în vârstă decât mine chiar și cu o singură zi, n-aș fi trecut înaintea ta.»” Al-Faḍl ibn Mūsā a spus: „Eu și ʿAbd Allāh ibn al-Mubārak am ajuns la un pod. I-am spus: «Treci înainte!», iar el mi-a spus: «Treci tu înainte!» Am socotit atunci vârstele noastre și am văzut că eram cu doi ani mai în vârstă decât el.”²⁹

6. Să ții seama de starea și slăbiciunea lui

În al șaselea rând, să ții seama de sănătatea lui, de starea trupului și de starea sufletească, din pricina bătrâneții și a slăbiciunii sale. Acestea sunt lucruri pe care mulți tineri nu le cunosc. Să știi că etapa pe care o trăiește este o etapă de slăbire generală a trupului, sănătății și simțurilor. Dacă Allah îți prelungește viața, poate vei trece și tu printr-o asemenea etapă. La începutul vieții și în puterea tinereții sale, omul este fraged, vioi, mlădios și plăcut la vedere. Apoi intră în vârsta matură, firea i se schimbă și își pierde o parte din puteri. După aceea îmbătrânește și ajunge un bătrân înaintat în vârstă, cu puteri slabe și puțină mișcare, pe care îl copleșește chiar și un lucru mărunt. Cel Preaînalt a spus:

Și a spus:

Așadar, unul dintre drepturile sale asupra ta este să-i cunoști sănătatea, starea sufletească și starea simțurilor. Din pricina bătrâneții, a neputinței, a slăbiciunii și a slăbirii simțurilor, purtarea unor oameni ajunge din nou să semene foarte mult cu a unui copil. Să ții seama de aceasta. Cel care nu cunoaște acest lucru se plictisește repede de vârstnic și se satură să se ocupe de el, fiindcă nu simte starea de care acesta suferă. Dacă îți aduci aminte de această împrejurare, o păstrezi în minte și știi că este un drept asupra ta și o îndatorire de care trebuie să te îngrijești, atunci vei împlini această îndatorire și o vei păstra în chipul cel mai deplin și mai frumos.

Un lucru dureros și întristător este că unii copii se poartă bine o vreme, apoi se satură, se plictisesc și încetează să mai facă bine. S-a ajuns până acolo încât unii își duc tatăl sau mama în centre de recuperare ori în cămine pentru vârstnici și îi lasă acolo. Poate chiar îi abandonează și se întorc pe călcâie, fără să le mai împlinească nici măcar dreptul de a fi vizitați. În unele centre, tatăl ori mama rămâne cincisprezece ani, mai puțin sau mai mult, fără ca fiii lor să-i viziteze, nici măcar în ziua de sărbătoare. Dacă un asemenea fiu ar fi întrebat: „Ți-ar plăcea ca, atunci când vei îmbătrâni, copiii tăi să fie cu tine așa cum ești tu cu tatăl tău?”, ce ar spune? Fără îndoială, nu ar primi aceasta pentru sine. Într-un hadith autentic se spune: „Cine dorește să fie îndepărtat de Foc și să intre în Paradis să-l găsească moartea crezând în Allah și în Ziua de Apoi și să se poarte cu oamenii așa cum îi place să se poarte ei cu el.”³⁰

În orice caz, fie că unul dintre părinți a ajuns la starea de demență, fie că nu, împlinirea drepturilor amândurora este obligatorie, ca răspuns la binefacerea lor, ca prețuire a bunătății și păstrare a binelui primit. Allah, Binecuvântat și Preaînalt, spune:

El a alăturat dreptul părinților dreptului Său și mulțumirea adusă părinților mulțumirii aduse Lui:

Acesta este un drept obligatoriu, care rămâne până la moartea lor, iar Allah Cel Preaînalt îl va întreba pe rob despre el în Ziua Învierii.

7. Să te rogi pentru ei

În al șaptelea rând, ruga pentru ei: să le dorești în rugăciune viață lungă în ascultare de Allah, Măreț și Preaînalt; să te rogi să primească izbândă și îndrumare dreaptă, ca Allah să-i păzească, să le dăruiască sănătate și stare bună și să le dea un sfârșit frumos. Să te rogi ca ei să fie dintre cei despre care Profetul, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa, a spus, când a fost întrebat cine este cel mai bun dintre oameni: „Cel a cărui viață este lungă și a cărui faptă este bună.”³¹

Se povestește că Sulaymān ibn ʿAbd al-Malik a intrat odată în moschee și a găsit acolo un bărbat înaintat în vârstă. L-a salutat și i-a spus: „Omule, îți dorești să mori?” El a răspuns: „Nu.” L-a întrebat: „De ce?” A răspuns: „Tinerețea și răul ei au trecut; au venit bătrânețea și binele ei. Când mă ridic, spun: «În numele lui Allah», iar când mă așez, spun: «Lauda I se cuvine lui Allah.» Îmi doresc să-mi rămână aceasta.”³² El voia să continue să aducă laudă, pomenire și mulțumire. Răul tinereții, cu stăpânirea poftelor și înclinația către stările rele, trecuse, iar el intrase în binele și binecuvântarea bătrâneții. Trăia etapa apropierii sorocului și a despărțirii de viață, pomenindu-L pe Allah, mulțumindu-I, lăudându-L, preamărindu-L, mărturisind unicitatea Sa și rugându-L. Voia ca acestea să-i mai rămână.

8. Dreptul părinților nu poate fi răsplătit pe deplin

În al optulea rând, omul trebuie să știe că, oricât ar oferi, nu va ajunge să-și răsplătească părinții. Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, a spus că Trimisul lui Allah, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa, a spus: „Un copil nu-și poate răsplăti părintele decât dacă îl găsește rob, îl cumpără și îl eliberează.”

Abū Burdah, Allah să fie mulțumit de el, a spus: „Ibn ʿUmar făcea înconjurul Casei și a văzut un bărbat care făcea înconjurul purtându-și mama și spunând: «Eu sunt cămila ei supusă; / dacă se sperie cămilele ce o poartă, eu nu mă sperii. / Eu o port, dar ceea ce m-a purtat ea este mai mult.» Apoi a întrebat: «Crezi, Ibn ʿUmar, că am răsplătit-o?» El a răspuns: «Nu, nici măcar pentru un singur suspin de durere.»” Al-Ḥasan a relatat: „Ibn ʿUmar a văzut un bărbat făcând înconjurul Casei și purtându-și mama. El îi spunea: «Crezi, mamă, că te-am răsplătit?» Atunci Ibn ʿUmar a spus: «Nesăbuitule! Nu, pe Allah, nici măcar pentru o singură durere a nașterii!»”³³

Încheiere

Acestea sunt câteva dintre drepturile pe care musulmanul trebuie să le păstreze față de acești vârstnici și câteva atenționări și îndrumări despre acest subiect mare și însemnat. Îl rog pe Allah, Binecuvântat și Preaînalt, să cuprindă adunările noastre cu bine și binecuvântare și să ne dăruiască izbândă în cunoașterea folositoare și în fapta dreaptă. Îl rog, prin numele Sale cele mai frumoase și însușirile Sale cele mai înalte, să-i binecuvânteze pe vârstnicii dintre părinții, rudele și vecinii noștri și dintre toți musulmanii, să-i păzească prin ocrotirea Sa, să-i înconjoare cu grija Sa, să le dăruiască izbândă și să-i binefacă printr-un sfârșit frumos, faptă bună și vorbire dreaptă. Îl mai rog, Slăvitul, să sporească binecuvântarea acestei scrieri, s-o facă un mijloc binecuvântat de îndreptare proprie și îndreptare a altora, s-o primească cu bună primire, s-o facă numai pentru Fața Sa și folositoare robilor Săi. El, Binecuvântat și Preaînalt, aude ruga; El este Cel în care se pune nădejdea. El ne este de ajuns și este Cel mai bun Ocrotitor.

Iar încheierea rugii noastre este: lauda I se cuvine lui Allah, Domnul lumilor! Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace Profetului nostru Muḥammad, familiei sale și tuturor companionilor săi.³⁴