Credința în îngeri și efectele ei în viața comunității

Introducere

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător!

Laudă lui Allah, Domnul lumilor! Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace Profetului nostru Muḥammad, familiei sale și tuturor companionilor săi!

Apoi: credința are o însemnătate măreață, fiindcă este temelia pe care se clădește fericirea în viața de aici și în Viața de Apoi. Ea este una dintre cele mai înalte trepte ale religiei. Când Jibrīl a venit la Profet ﷺ în prezența companionilor săi, l-a întrebat despre Islam, credință și iḥsān. A spus: „O, Muḥammad! Spune-mi despre Islam!” El a răspuns: „Islamul este să mărturisești că nimeni nu are dreptul la adorare în afară de Allah și că Muḥammad este Trimisul lui Allah, să împlinești rugăciunea, să dai zakātul, să postești în Ramadan și să împlinești pelerinajul la Casă dacă ai putința de a ajunge la ea.”¹ A explicat, așadar, Islamul prin împlinirea acestor cinci stâlpi: cele două mărturisiri, împlinirea rugăciunii, darea zakātului, postul din Ramadan și pelerinajul la Casă.

A spus: „Ai spus adevărul. Spune-mi despre credință!” El a răspuns: „Credința este să crezi în Allah, în îngerii Săi, în Cărțile Sale, în trimișii Săi și să crezi în predestinare, în binele și răul ei.”² A explicat, așadar, credința ca fiind acceptarea acestor șase stâlpi: credința în Allah, în îngerii Săi, în Cărțile Sale, în trimișii Săi, în Ziua de Apoi și în predestinare, în binele și răul ei.

A spus: „Spune-mi despre iḥsān!” El a răspuns: „Iḥsān înseamnă să-L adori pe Allah ca și cum L-ai vedea, iar dacă nu-L vezi, El te vede.”³ A arătat că iḥsān are un singur stâlp: să-L adori pe Allah ca și cum L-ai vedea, iar dacă nu-L vezi, El te vede.

Acestea sunt cele trei trepte ale religiei: Islamul, apoi credința, apoi iḥsān. Fiecare treaptă are stâlpi.

Stâlpul unui lucru este latura pe care el se sprijină. Stâlpul casei este partea pe care aceasta se sprijină. Credința se sprijină pe acești șase stâlpi; dacă unul lipsește, omul nu este credincios, fiindcă a pierdut unul dintre stâlpii credinței.

Credința nu poate sta decât pe stâlpii ei, așa cum o clădire nu poate sta decât pe stâlpii săi. Acești șase stâlpi sunt menționați în Nobilul Coran: uneori sunt menționați toți, alteori numai unii. Allah Preaînaltul a spus:

Ci evlavia este a celui care crede în Allah, în Ziua de Apoi, în îngeri, în Carte și în profeți.⁴

El, Cel Măreț și Preaînalt, a menționat în acest verset nobil cinci dintre stâlpii credinței. Și a spus:

Trimisul a crezut în ceea ce i-a fost pogorât de la Domnul său, și la fel credincioșii. Fiecare a crezut în Allah, în îngerii Săi, în Cărțile Sale și în trimișii Săi.⁵

A menționat patru dintre ei. Alteori amintește doi: credința în Allah și în Ziua de Apoi. El, a Cărui măreție este înaltă, a spus:

Cei care au crezut, cei care s-au iudaizat, creștinii și sabeenii — cei care au crezut în Allah și în Ziua de Apoi…⁶

În acest verset a amintit doi stâlpi: credința în Allah și în Ziua de Apoi.

Cât despre credința în predestinare, a menționat-o în cuvintele Sale:

Noi am creat orice lucru potrivit unei măsuri hotărâte.⁷

Și în cuvintele Sale:

El a creat fiecare lucru și i-a hotărât măsura în chip desăvârșit.⁸

Înțelesul credinței în îngeri

Tema pe care o cercetăm este credința în îngeri, unul dintre stâlpii credinței. Înseamnă a crede în existența lor și a crede în lucrările pe care le îndeplinesc în acest univers.

Îngerii sunt făpturi dintre făpturile lui Allah. El i-a creat pentru a-L adora și pentru a împlini poruncile Sale în univers. Allah îi trimite pe îngeri pentru a-I împlini poruncile. Ei sunt făpturi ale lumii nevăzute: nu îi vedem, însă credem în ei cu o credință hotărâtă, în care nu pătrunde îndoiala, fiindcă Allah — Slavă Lui, Preaînaltul — ne-a vestit despre ei, la fel cum Trimisul Său ﷺ ne-a vestit despre ei într-un chip cert, care ne face să credem în ei.

Din ce i-a creat Allah pe îngeri

Îngerii au fost creați din lumină, așa cum se spune în hadith: Allah — Slavă Lui — i-a creat pe îngeri din lumină. El i-a creat pe șeitani din foc, pe oameni din lut, iar pe îngeri din lumină.

Însușirile îngerilor

Întâi: cea mai măreață oștire a lui Allah

Ei țin de lumea nevăzută. Nimeni în afară de Allah — Slavă Lui — nu le cunoaște numărul, felul de a fi și alcătuirea.

Dintre însușirile lor: întâi, ei sunt cea mai măreață oștire a lui Allah. El a spus:

Lui Allah Îi aparțin oștirile cerurilor și ale pământului.⁹

Când i-a amintit pe paznicii Focului, a spus:

Peste el sunt nouăsprezece.¹⁰

Și a spus:

Nu i-am pus ca paznici ai Focului decât pe îngeri și nu am făcut numărul lor decât o încercare pentru cei care nu au crezut.¹¹

Paznicii Focului sunt străjerii lui. Deasupra Gheenei sunt nouăsprezece îngeri, care o păzesc, o îngrijesc, o aprind și se ocupă de treburile ei.

Când a auzit numărul paznicilor Focului, unul dintre necredincioși — ca și cum ar fi socotit mic acel număr — a spus: „Vă scap eu de atâția și atâția dintre ei”, voind să spună că, atunci când va intra în Foc, li se va împotrivi, îi va birui și va ieși din Foc. Acestea erau vorbe de batjocură și luare în râs. Allah Preaînaltul i-a răspuns prin cuvintele Sale:

Nu i-am pus ca paznici ai Focului decât pe îngeri.¹²

Adică ei nu sunt oameni.

Chiar dacă acesta pretinde că este puternic și că poate face față unui număr de oameni, nu poate face față nici măcar unui înger. Allah Preaînaltul a spus:

Nu i-am pus ca paznici ai Focului decât pe îngeri.¹³

Adică nu i-a făcut oameni sau djinni.

Nu am făcut numărul lor decât o încercare pentru cei care nu au crezut, pentru ca aceia cărora li s-a dat Cartea să fie încredințați, iar cei care au crezut să sporească în credință și să nu se îndoiască aceia cărora li s-a dat Cartea.¹⁴

Și pentru ca aceia în ale căror inimi este o boală să spună…¹⁵

Adică necredincioșii:

Ce a vrut Allah prin această pildă?¹⁶

Ei născocesc vorbe și socotesc mic acest număr: cum poate acest Foc măreț, cu toate făpturile din el, să fie păzit numai de nouăsprezece?

Allah Preaînaltul a spus:

Nu am făcut numărul lor decât o încercare pentru cei care nu au crezut.¹⁷

Măreția îngerilor și oștirile cerurilor și ale pământului pe care Allah le are la El nu le cunosc acești necredincioși și nici alții:

Al doilea: îngerii au o alcătuire măreață

Allah Preaînaltul a amintit aceasta în cuvintele Sale:

Laudă lui Allah, Creatorul cerurilor și al pământului, Cel care i-a făcut pe îngeri trimiși cu aripi, câte două, câte trei și câte patru.¹⁸

Adică unii au două aripi, alții trei sau patru aripi, iar alții mai multe. Profetul ﷺ l-a văzut pe Jibrīl având șase sute de aripi, fiecare acoperind orizontul. Acesta este un singur înger. Allah l-a descris ca având o mare putere și a spus:

L-a învățat cel cu puteri mari.¹⁹

Adică Jibrīl, pacea fie asupra lui. Și a spus:

Înzestrat cu putere și o înfățișare frumoasă, care s-a arătat în deplina sa formă.²⁰

Adică înzestrat cu putere și o înfățișare frumoasă.

Al treilea: îngerii au o mare putere, cu îngăduința lui Allah

Un semn al măreției lor este că, dacă Allah îi poruncește unuia dintre ei, el scoate un strigăt în lume și făpturile pier, așa cum s-a întâmplat cu neamul Thamūd, pe care l-a cuprins Strigătul. Jibrīl a scos împotriva lor un singur strigăt:

Am trimis împotriva lor un singur strigăt și au ajuns asemenea vreascurilor uscate ale unui țarc.²¹

Inimile li s-au rupt în piepturi, au murit și au ajuns asemenea vreascurilor uscate ale unui țarc.

Era obiceiul arabilor ca, atunci când se așezau într-un loc, să adune lemne și să facă țarcuri pentru oi și vite. Aceste țarcuri se uscau și deveneau vreascuri. Thamūd, cu toată puterea și trufia lor, au ajuns asemenea acelor vreascuri după un singur strigăt al unui înger.

Allah i-a poruncit lui Jibrīl să ridice așezările neamului lui Lūṭ — șapte cetăți, cu oamenii, clădirile, bunurile și animalele din ele. Le-a purtat pe vârful aripii sale și le-a ridicat până când îngerii au auzit lătratul câinilor și cântatul cocoșilor lor, apoi le-a răsturnat peste ei, iar Allah a făcut ca pământul să-i înghită.

Acesta este un exemplu al puterii îngerilor, pacea fie asupra lor.

Isrāfīl, pacea fie asupra lui, este însărcinat cu suflarea în Trâmbiță. Trâmbița este cornul în care sunt adunate sufletele fiilor lui Adam, de la primul până la ultimul. Apoi Isrāfīl suflă o singură dată în Trâmbiță, iar sufletele zboară din acest corn și se îndreaptă spre trupurile lor. Aceasta este suflarea învierii. Înainte de ea, suflă suflarea morții și mor toți cei din ceruri și de pe pământ, în afară de cei pe care Allah îi voiește. El, Cel Atotputernic și Măreț, a spus:

Se va sufla în Trâmbiță și vor cădea morți cei din ceruri și cei de pe pământ, în afară de cei pe care Allah îi va voi.²²

A cădea fulgerat înseamnă aici moartea.

Apoi se suflă în ea încă o dată, aceasta fiind suflarea învierii:

Și iată-i în picioare, privind!²³

Acesta este un singur înger dintre îngerii Celui Milostiv, iar aceasta este una dintre lucrările pe care Allah i le poruncește. Îngerii sunt, așadar, făpturi mărețe dintre făpturile lui Allah, pe care El le-a creat pentru a-L adora și a-I împlini poruncile. Allah Preaînaltul a spus:

Ci sunt robi cinstiți. Nu I-o iau înainte prin cuvânt și lucrează după porunca Lui. El știe ce este înaintea lor și ce este în urma lor, iar ei nu mijlocesc decât pentru cel de care El este mulțumit și sunt plini de teamă față de El.²⁴

Aceasta este o descriere a îngerilor.