الإيمان بالملائكة وأثره في حياة الأمة

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător!

Laudă lui Allah, Domnul lumilor! Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace Profetului nostru Muḥammad, familiei sale și tuturor companionilor săi!

Apoi: credința are o însemnătate măreață, fiindcă este temelia pe care se clădește fericirea în viața de aici și în Viața de Apoi. Ea este una dintre cele mai înalte trepte ale religiei. Când Jibrīl a venit la Profet ﷺ în prezența companionilor săi, l-a întrebat despre Islam, credință și iḥsān. A spus: „O, Muḥammad! Spune-mi despre Islam!” El a răspuns: „Islamul este să mărturisești că nimeni nu are dreptul la adorare în afară de Allah și că Muḥammad este Trimisul lui Allah, să împlinești rugăciunea, să dai zakātul, să postești în Ramadan și să împlinești pelerinajul la Casă dacă ai putința de a ajunge la ea.”

 A explicat, așadar, Islamul prin împlinirea acestor cinci stâlpi: cele două mărturisiri, împlinirea rugăciunii, darea zakātului, postul din Ramadan și pelerinajul la Casă.

A spus: „Ai spus adevărul. Spune-mi despre credință!” El a răspuns: „Credința este să crezi în Allah, în îngerii Săi, în Cărțile Sale, în trimișii Săi și să crezi în predestinare, în binele și răul ei.”

 A explicat, așadar, credința ca fiind acceptarea acestor șase stâlpi: credința în Allah, în îngerii Săi, în Cărțile Sale, în trimișii Săi, în Ziua de Apoi și în predestinare, în binele și răul ei.

A spus: „Spune-mi despre iḥsān!” El a răspuns: „Iḥsān înseamnă să-L adori pe Allah ca și cum L-ai vedea, iar dacă nu-L vezi, El te vede.”

 A arătat că iḥsān are un singur stâlp: să-L adori pe Allah ca și cum L-ai vedea, iar dacă nu-L vezi, El te vede.

Acestea sunt cele trei trepte ale religiei: Islamul, apoi credința, apoi iḥsān. Fiecare treaptă are stâlpi.

Stâlpul unui lucru este latura pe care el se sprijină. Stâlpul casei este partea pe care aceasta se sprijină. Credința se sprijină pe acești șase stâlpi; dacă unul lipsește, omul nu este credincios, fiindcă a pierdut unul dintre stâlpii credinței.

Credința nu poate sta decât pe stâlpii ei, așa cum o clădire nu poate sta decât pe stâlpii săi. Acești șase stâlpi sunt menționați în Nobilul Coran: uneori sunt menționați toți, alteori numai unii. Allah Preaînaltul a spus:

Ci evlavia este a celui care crede în Allah, în Ziua de Apoi, în îngeri, în Carte și în profeți.

El, Cel Măreț și Preaînalt, a menționat în acest verset nobil cinci dintre stâlpii credinței. Și a spus:

Trimisul a crezut în ceea ce i-a fost pogorât de la Domnul său, și la fel credincioșii. Fiecare a crezut în Allah, în îngerii Săi, în Cărțile Sale și în trimișii Săi.

A menționat patru dintre ei. Alteori amintește doi: credința în Allah și în Ziua de Apoi. El, a Cărui măreție este înaltă, a spus:

Cei care au crezut, cei care s-au iudaizat, creștinii și sabeenii — cei care au crezut în Allah și în Ziua de Apoi…

În acest verset a amintit doi stâlpi: credința în Allah și în Ziua de Apoi.

Cât despre credința în predestinare, a menționat-o în cuvintele Sale:

Noi am creat orice lucru potrivit unei măsuri hotărâte.

El a creat fiecare lucru și i-a hotărât măsura în chip desăvârșit.

Tema pe care o cercetăm este credința în îngeri, unul dintre stâlpii credinței. Înseamnă a crede în existența lor și a crede în lucrările pe care le îndeplinesc în acest univers.

Îngerii sunt făpturi dintre făpturile lui Allah. El i-a creat pentru a-L adora și pentru a împlini poruncile Sale în univers. Allah îi trimite pe îngeri pentru a-I împlini poruncile. Ei sunt făpturi ale lumii nevăzute: nu îi vedem, însă credem în ei cu o credință hotărâtă, în care nu pătrunde îndoiala, fiindcă Allah — Slavă Lui, Preaînaltul — ne-a vestit despre ei, la fel cum Trimisul Său ﷺ ne-a vestit despre ei într-un chip cert, care ne face să credem în ei.

Îngerii au fost creați din lumină, așa cum se spune în hadith: Allah — Slavă Lui — i-a creat pe îngeri din lumină. El i-a creat pe șeitani din foc, pe oameni din lut, iar pe îngeri din lumină.

Ei țin de lumea nevăzută. Nimeni în afară de Allah — Slavă Lui — nu le cunoaște numărul, felul de a fi și alcătuirea.

Dintre însușirile lor: întâi, ei sunt cea mai măreață oștire a lui Allah. El a spus:

Lui Allah Îi aparțin oștirile cerurilor și ale pământului.

Când i-a amintit pe paznicii Focului, a spus:

Nu i-am pus ca paznici ai Focului decât pe îngeri și nu am făcut numărul lor decât o încercare pentru cei care nu au crezut.

Paznicii Focului sunt străjerii lui. Deasupra Gheenei sunt nouăsprezece îngeri, care o păzesc, o îngrijesc, o aprind și se ocupă de treburile ei.

Când a auzit numărul paznicilor Focului, unul dintre necredincioși — ca și cum ar fi socotit mic acel număr — a spus: „Vă scap eu de atâția și atâția dintre ei”, voind să spună că, atunci când va intra în Foc, li se va împotrivi, îi va birui și va ieși din Foc. Acestea erau vorbe de batjocură și luare în râs. Allah Preaînaltul i-a răspuns prin cuvintele Sale:

Nu i-am pus ca paznici ai Focului decât pe îngeri.

Chiar dacă acesta pretinde că este puternic și că poate face față unui număr de oameni, nu poate face față nici măcar unui înger. Allah Preaînaltul a spus:

Nu am făcut numărul lor decât o încercare pentru cei care nu au crezut, pentru ca aceia cărora li s-a dat Cartea să fie încredințați, iar cei care au crezut să sporească în credință și să nu se îndoiască aceia cărora li s-a dat Cartea.

Și pentru ca aceia în ale căror inimi este o boală să spună…

Ei născocesc vorbe și socotesc mic acest număr: cum poate acest Foc măreț, cu toate făpturile din el, să fie păzit numai de nouăsprezece?

Nu am făcut numărul lor decât o încercare pentru cei care nu au crezut.

Măreția îngerilor și oștirile cerurilor și ale pământului pe care Allah le are la El nu le cunosc acești necredincioși și nici alții:

Allah Preaînaltul a amintit aceasta în cuvintele Sale:

Laudă lui Allah, Creatorul cerurilor și al pământului, Cel care i-a făcut pe îngeri trimiși cu aripi, câte două, câte trei și câte patru.

Adică unii au două aripi, alții trei sau patru aripi, iar alții mai multe. Profetul ﷺ l-a văzut pe Jibrīl având șase sute de aripi, fiecare acoperind orizontul. Acesta este un singur înger. Allah l-a descris ca având o mare putere și a spus:

Adică Jibrīl, pacea fie asupra lui. Și a spus:

Înzestrat cu putere și o înfățișare frumoasă, care s-a arătat în deplina sa formă.

Adică înzestrat cu putere și o înfățișare frumoasă.

Un semn al măreției lor este că, dacă Allah îi poruncește unuia dintre ei, el scoate un strigăt în lume și făpturile pier, așa cum s-a întâmplat cu neamul Thamūd, pe care l-a cuprins Strigătul. Jibrīl a scos împotriva lor un singur strigăt:

Am trimis împotriva lor un singur strigăt și au ajuns asemenea vreascurilor uscate ale unui țarc.

Inimile li s-au rupt în piepturi, au murit și au ajuns asemenea vreascurilor uscate ale unui țarc.

Era obiceiul arabilor ca, atunci când se așezau într-un loc, să adune lemne și să facă țarcuri pentru oi și vite. Aceste țarcuri se uscau și deveneau vreascuri. Thamūd, cu toată puterea și trufia lor, au ajuns asemenea acelor vreascuri după un singur strigăt al unui înger.

Allah i-a poruncit lui Jibrīl să ridice așezările neamului lui Lūṭ — șapte cetăți, cu oamenii, clădirile, bunurile și animalele din ele. Le-a purtat pe vârful aripii sale și le-a ridicat până când îngerii au auzit lătratul câinilor și cântatul cocoșilor lor, apoi le-a răsturnat peste ei, iar Allah a făcut ca pământul să-i înghită.

Acesta este un exemplu al puterii îngerilor, pacea fie asupra lor.

Isrāfīl, pacea fie asupra lui, este însărcinat cu suflarea în Trâmbiță. Trâmbița este cornul în care sunt adunate sufletele fiilor lui Adam, de la primul până la ultimul. Apoi Isrāfīl suflă o singură dată în Trâmbiță, iar sufletele zboară din acest corn și se îndreaptă spre trupurile lor. Aceasta este suflarea învierii. Înainte de ea, suflă suflarea morții și mor toți cei din ceruri și de pe pământ, în afară de cei pe care Allah îi voiește. El, Cel Atotputernic și Măreț, a spus:

Se va sufla în Trâmbiță și vor cădea morți cei din ceruri și cei de pe pământ, în afară de cei pe care Allah îi va voi.

A cădea fulgerat înseamnă aici moartea.

Apoi se suflă în ea încă o dată, aceasta fiind suflarea învierii:

Acesta este un singur înger dintre îngerii Celui Milostiv, iar aceasta este una dintre lucrările pe care Allah i le poruncește. Îngerii sunt, așadar, făpturi mărețe dintre făpturile lui Allah, pe care El le-a creat pentru a-L adora și a-I împlini poruncile. Allah Preaînaltul a spus:

Ci sunt robi cinstiți. Nu I-o iau înainte prin cuvânt și lucrează după porunca Lui. El știe ce este înaintea lor și ce este în urma lor, iar ei nu mijlocesc decât pentru cel de care El este mulțumit și sunt plini de teamă față de El.

Credința în îngeri

Îngerii au lucrări de îndeplinit. Fiecare dintre ei are o lucrare cu care este însărcinat; nu întârzie să o împlinească, ci o face la porunca lui Allah și nu Îi este neascultător. Allah Preaînaltul a spus:

Peste el sunt îngeri aspri și puternici, care nu sunt neascultători față de Allah în ceea ce le poruncește și fac ceea ce li se poruncește.

Ei sunt cei numiți paznicii Gheenei, adică cei însărcinați cu Focul și cu pedepsirea locuitorilor lui.

Tronul Celui Milostiv — Slavă Lui, Preaînaltul. El a spus:

Cei care poartă Tronul și cei din jurul lui Îl slăvesc prin lauda Domnului lor, cred în El și cer iertare pentru cei care au crezut: „Domnul nostru! Tu cuprinzi orice lucru cu milă și cunoaștere; iartă-i pe cei care s-au căit.”

În ziua aceea, opt vor purta Tronul Domnului tău deasupra lor.

Purtătorii Tronului sunt patru, apoi numărul lor va crește în Ziua Învierii și vor deveni opt. Tronul este cea mai măreață dintre făpturi; în Ziua Învierii îl vor purta opt. Aceasta arată puterea îngerului, fiindcă aceștia poartă acel Tron măreț, cea mai mare și mai măreață dintre făpturi. Aceasta arată puterea și măreția alcătuirii lor.

El îi coboară pe îngeri cu revelația, din porunca Sa, asupra cui voiește dintre robii Săi: „Avertizați că nimeni nu are dreptul la adorare în afară de Mine, așadar temeți-vă de Mine!”

„Ar-rūḥ” are aici înțelesul de revelație. Ea este numită „rūḥ” — duh — fiindcă inimile primesc viață prin ea, asemenea ploii prin care pământul primește viață și asemenea sufletului creat prin care trupurile viețuitoarelor trăiesc.

„Ar-rūḥ” are și înțelesul de Coran. El — Slavă Lui, Preaînaltul — îi spune Profetului Său:

Astfel ți-am revelat un duh din porunca Noastră.

Prin „duh” se înțelege Coranul, fiindcă inimile oamenilor credinței primesc viață prin el. Așa cum pământul primește viață prin ploaie, inimile credincioșilor primesc viață prin Coran.

„Ar-rūḥ” are și înțelesul de Jibrīl, pacea fie asupra lui, cel mai măreț, mai de seamă și mai nobil dintre îngeri. El este cel care a coborât cu Coranul de la Allah asupra lui Muḥammad ﷺ. El, a Cărui măreție este înaltă, a spus:

Cu el a coborât Duhul cel demn de încredere asupra inimii tale, pentru ca tu să fii dintre avertizori, într-o limbă arabă limpede.

Jibrīl a coborât, așadar, cu Coranul asupra inimii Profetului ﷺ, iar Trimisul l-a transmis comunității sale. În alt verset:

Spune: „L-a coborât Duhul Sfânt de la Domnul tău.”

Se înțelege Jibrīl, care este Duhul Sfânt.

Allah l-a descris pe Jibrīl prin însușiri mărețe, spunând:

Jur pe cele care se retrag, care aleargă și se ascund, pe noapte când se lasă și pe zori când se luminează! El este cuvântul unui trimis nobil, înzestrat cu putere și cu rang înalt la Stăpânul Tronului, ascultat acolo și demn de încredere.

Prima însușire: puterea. Allah Preaînaltul a spus:

Înzestrat cu putere și cu rang înalt la Stăpânul Tronului.

Adică Cel căruia Îi aparține Tronul, Allah Cel Atotputernic și Măreț.

Aceasta este o însușire a lui Jibrīl, pacea fie asupra lui.

Adică are la Allah un rang la care nu ajunge altul.

Toți îngerii îi dau ascultare, la porunca lui Allah — Slavă Lui.

A patra însușire: este demn de încredere.

Adică în privința revelației: nu adaugă și nu scade nimic din cuvânt, ci îl transmite așa cum Allah i l-a revelat.

Muḥammad ﷺ l-a văzut pe Jibrīl la orizont de două ori:

Prima dată: în valea Meccăi. Și-a ridicat capul și l-a văzut în înaltul cerului, având șase sute de aripi, fiecare acoperind orizontul.

L-a mai văzut la o altă coborâre, lângă Sidrat al-Muntahā.

În noaptea Înălțării l-a văzut în ceruri, în forma în care Allah l-a creat.

Acestea sunt unele dintre însușirile lui Jibrīl, pacea fie asupra lui. Iar cuvintele Sale:

Înseamnă Coranul, Cuvântul lui Allah — Slavă Lui. Însă aici a fost atribuit lui Jibrīl fiindcă el i l-a transmis lui Muḥammad ﷺ. El este un transmițător de la Allah Cel Atotputernic și Măreț: i l-a spus Trimisului nostru Muḥammad ﷺ, transmițându-l de la Allah, iar el este Cuvântul lui Allah. Cuvântul se atribuie celui care l-a spus la început, nu celui care l-a transmis și l-a redat. Lui Jibrīl i-a fost atribuit din perspectiva transmiterii.

1. Mīkāʾīl este însărcinat cu ploaia care coboară din cer: o conduce și ea coboară acolo unde El — Slavă Lui, Preaînaltul — a poruncit.

2. Isrāfīl este însărcinat cu suflarea în Trâmbiță. Când Allah Preaînaltul voiește să ridice făpturile din morminte, trupurile cresc din morminte și se întregesc, nemairămânând decât sufletul. Atunci Isrāfīl suflă, la porunca lui Allah, în acest corn, iar sufletele zboară spre trupurile care au crescut din acele morminte și s-au ridicat. Apoi merg acolo unde Allah le poruncește.

În ziua în care vor ieși grăbiți din morminte, ca și cum s-ar repezi spre un semn ridicat.

Vor ieși din morminte ca niște lăcuste împrăștiate, grăbindu-se spre cel care îi cheamă. Necredincioșii vor spune: „Aceasta este o zi grea!”

Acești trei îngeri sunt însărcinați cu viața: Jibrīl, cu revelația prin care inimile primesc viață; Mīkāʾīl, cu ploaia prin care pământul primește viață după moartea sa; Isrāfīl, cu suflarea în Trâmbiță prin care trupurile primesc viață. De aceea, când Profetul ﷺ se ridica la rugăciune noaptea, după takbīrul de început spunea în invocarea de deschidere: „O, Allah, Domn al lui Jibrāʾīl, al lui Mīkāʾīl și al lui Isrāfīl, Creator al cerurilor și al pământului…”

După cum apare în hadithul lui ʿAbd Allāh ibn Masʿūd, care a spus: „Trimisul lui Allah ﷺ, cel adevărat și adeverit, ne-a spus: «Creația fiecăruia dintre voi este adunată în pântecele mamei sale timp de patruzeci de zile ca picătură; apoi este un cheag tot atâta timp, apoi o bucată de carne tot atâta timp. Apoi este trimis la el îngerul și i se poruncesc patru lucruri: să-i scrie cele de trai, termenul vieții, faptele și dacă va fi nefericit sau fericit.»”

Allah îl trimite la el pe acest înger pentru această însărcinare măreață.

Când se încheie termenul vieții, este îngerul morții. Allah Preaînaltul a spus:

Spune: „Îngerul morții vă va lua sufletele.”

Îngerul morții are ajutoare alături de el. Allah Preaînaltul a spus:

Până când, dacă moartea vine la vreunul dintre voi, trimișii Noștri îi iau sufletul, fără să fie neglijenți. Apoi sunt întorși la Allah, Stăpânul lor adevărat.

Luarea sufletelor a fost atribuită îngerilor, îngerului morții și lui Allah.

Allah ia sufletele în ceasul morții lor.

A fost atribuită lui Allah fiindcă El — Slavă Lui, Preaînaltul — este Cel care a poruncit-o; îngerilor, fiindcă ei o îndeplinesc nemijlocit, adunând sufletul și conducându-l din trupul omului până când ajunge la gât; iar îngerului morții:

Fiindcă el este cel care se ocupă de luarea lui atunci când se adună în ultima etapă.

După cum apare în hadith: „Se schimbă între voi îngeri ai nopții și îngeri ai zilei.”

Asupra voastră sunt păzitori, nobili, care scriu și știu ceea ce faceți.

Fiecare dintre noi are doi îngeri însărcinați cu el: unul în dreapta sa, care scrie faptele bune, și altul în stânga sa, care scrie faptele rele. Allah Preaînaltul a spus:

Când cei doi primitori primesc, șezând unul în dreapta și altul în stânga, el nu rostește niciun cuvânt fără să aibă alături un veghetor pregătit.

Acești păzitori îl însoțesc pe om în călătorie, când șade și în toate stările sale, în rugăciune și în prosternare. Îl însoțesc și nu îl părăsesc decât în situații aparte, precum împlinirea nevoilor firești. Ei îi scriu vorbele și faptele.

S-a transmis că ei scriu intențiile omului, scopurile inimii sale și ceea ce intenționează să facă. De aceea omul este răsplătit pentru intenția bună, fiindcă ea este o faptă a inimii, și este pedepsit pentru intenția rea, fiindcă intenția este o faptă a inimii.

Aceștia sunt însărcinați cu omul de când ajunge la vârsta răspunderii religioase până când Allah îi ia sufletul. Ei îi scriu ceea ce a împlinit în viață: intenții, fapte, vorbe și altele.

Profetul ﷺ a spus: „Se schimbă între voi îngeri ai nopții și îngeri ai zilei; se întâlnesc la rugăciunea ʿAṣr și la rugăciunea Fajr.”

 De aceea aceste două rugăciuni sunt cele mai bune dintre rugăciuni. Allah Preaînaltul a spus:

La ea sunt de față îngerii nopții și îngerii zilei. Ei se întâlnesc la rugăciunea Fajr împreună cu musulmanii și ascultă Coranul recitat în rugăciune. Se întâlnesc și la rugăciunea ʿAṣr. Allah îi întreabă, deși El știe mai bine: „Cum i-ați lăsat pe robii Mei?” Ei spun: „Am venit la ei în timp ce se rugau și i-am lăsat în timp ce se rugau.” Adică au coborât în timp ce ne rugam ʿAṣr și au fost de față cu noi la rugăciune, apoi au urcat în timp ce ne rugam Fajr.

Astfel, rugăciunea ʿAṣr este rugăciunea de mijloc, asupra căreia Allah a stăruit. El a spus:

Păziți rugăciunile și rugăciunea de mijloc!

Adică rugăciunea ʿAṣr, fiindcă la ea sunt de față îngerii nopții și îngerii zilei, cei păzitori.

Unde sunt cei care lipsesc de la rugăciunea Fajr și dorm în paturile lor, fără să fie martori, în fiecare noapte, la această priveliște măreață alături de îngerii Celui Milostiv?! Îngerii Celui Milostiv spun despre ei în adunarea înaltă: „Am venit la ei în timp ce se rugau și i-am lăsat în timp ce se rugau.”

Ce a câștigat cel care a lipsit de la rugăciunea Fajr și a ales somnul? Și ce a câștigat cel care a fost leneș față de rugăciunea ʿAṣr, alegând somnul sau alte lucrări?

În hadith se spune: „Cel căruia îi scapă rugăciunea ʿAṣr este ca și cum și-ar fi pierdut familia și averea.”

Lucrările îngerilor

Allah ne-a spus numele unora dintre îngeri, precum Jibrīl, Mīkāʾīl, Isrāfīl și Mālik, paznicul Focului.

Ei vor striga: „O, Mālik! Domnul tău să ne pună capăt!”

Altora nu ne-a spus numele. Noi credem în toți îngerii lui Allah Cel Atotputernic și Măreț, atât în cei al căror nume îl cunoaștem, cât și în cei al căror nume nu-l cunoaștem. Credem și în lucrările pe care le îndeplinesc la porunca lui Allah Preaînaltul.

Există îngeri care umplu cerurile cu adorare, plecăciune și prosternare. Nu este un loc cât o palmă în ceruri fără ca pe el să fie un înger în plecăciune sau în prosternare. Există îngeri pe care numai Allah îi cunoaște. Credem în ei în general, în cei care nu ne-au fost numiți, și în amănunt, în cei care ne-au fost numiți. Îi iubim, iar ei sunt făpturile care le voiesc cel mai mult binele fiilor lui Adam, fiindcă le poruncesc binele și cer iertare pentru ei. Allah Preaînaltul a spus:

Cei care poartă Tronul și cei din jurul lui Îl slăvesc prin lauda Domnului lor, cred în El și cer iertare pentru cei care au crezut.

Prima deosebire: îngerii Îl slăvesc prin lauda Domnului lor și cer iertare pentru cei de pe pământ. Ei sunt făpturile care voiesc cel mai mult binele fiilor lui Adam, în timp ce Satana este făptura care îi înșală cel mai mult, fiindcă s-a angajat să-i rătăcească, să-i amăgească și să-i piardă prin orice cale îi stă în putință.

El, Cel Atotputernic și Măreț, a spus:

Noi i-am făcut pe șeitani aliați ai celor care nu cred.

A doua deosebire: îngerii le poruncesc robilor binele, în timp ce șeitanii îi îndeamnă la rău și li-l poruncesc.

Celui care se abate de la pomenirea Celui Milostiv îi rânduim un șeitan, care îi devine însoțitor.

Pe cel care se îndepărtează de Nobilul Coran, Allah — Slavă Lui — îl pedepsește, rânduindu-i un șeitan care să-i fie însoțitor. Allah Preaînaltul a spus:

Ei îi abat de la cale, iar aceștia socotesc că sunt călăuziți. Până când, ajuns la Noi, va spune: „De-ar fi fost între mine și tine depărtarea dintre cele două răsărituri! Ce rău însoțitor!”

Nimic nu-l apără pe om de Satana în afară de pomenirea lui Allah.

A treia deosebire: pomenirea lui Allah îi alungă pe șeitani de la om și îi aduce pe îngeri alături de el.

De aceea Satana este numit șoptitorul care se retrage. Dacă omul părăsește pomenirea lui Allah, Satana vine la el; dacă Îl pomenește pe Allah, îngerii îl înconjoară, după cum apare în hadith: „Nu se adună niște oameni într-o casă dintre casele lui Allah, recitând Cartea lui Allah și studiind-o împreună, fără ca liniștea să coboare asupra lor, mila să-i cuprindă, îngerii să-i înconjoare și Allah să-i pomenească printre cei aflați la El.”

Există îngeri care cutreieră pământul, căutând adunările de pomenire a lui Allah. Când văd o asemenea adunare, spun: „Veniți la ceea ce căutați!”

Pomenirea lui Allah — Slavă Lui, Preaînaltul — are multe feluri, printre care:

1. Citirea Coranului. Cel care citește Coranul Îl pomenește pe Allah Preaînaltul.

2. Cel care se roagă Îl pomenește pe Allah.

3. Cel care Îl slăvește, Îi cere iertare, Îi proclamă măreția și spune că nimeni nu are dreptul la adorare în afară de El Îl pomenește pe Allah. Îngerii se adună lângă el, iar șeitanii se îndepărtează de el.

4. Cei care citesc cărțile de cunoaștere, șed în cercurile de studiu și dobândesc înțelegerea religiei Îl pomenesc pe Allah. Îngerii se adună lângă ei.

1. Cei care se ocupă de distracții precum cântecele și instrumentele de suflat sunt înconjurați de șeitani, care se adună în jurul lor, iar îngerii se îndepărtează de ei.

2. În casa celui care pune imagini nu intră îngerii, după cum apare în hadith: „Îngerii nu intră într-o casă în care este un câine și sunt imagini.”

 Îngerii milei nu intră, așadar, în casele cu imagini, fie că sunt atârnate pe pereți, fie că sunt păstrate în rame și cutii, ca amintiri sau pentru înfrumusețarea pereților și a caselor.

Acestea sunt imaginile ființelor însuflețite; ele îi îndepărtează pe îngeri. Îngerii nu intră în casa în care se află asemenea imagini. Însă imaginile a căror păstrare este îngăduită din necesitate — precum cele din registrul de stare civilă, pașaport și actul de identitate — au fost îngăduite din necesitate și nu sunt păstrate pentru a fi venerate. Acestea sunt exceptate, la fel și imaginile care sunt călcate sau pe care se șade. Vorbim despre imaginile atârnate ca amintire și păstrate pentru a se făli cu ele: acestea sunt interzise și nu există necesitate pentru ele. Ele îi aduc pe șeitani în case și împiedică intrarea îngerilor.

Credința în îngeri are un mare efect asupra vieții omului. Când omul este conștient de aceasta, se păzește. Dacă știe că are îngeri însărcinați cu el, care se schimbă ziua și noaptea, se păzește ca ei să nu scrie împotriva lui ceva nepotrivit. Dacă ar ști că niște agenți de investigații îl urmăresc, oare nu s-ar păzi, de teamă să nu-i înregistreze o vorbă sau o faptă ale cărei urmări să-i dăuneze?!

Cum să nu se păzească atunci de îngeri, pe care nu îi vede?! Pe oameni îi vezi și te ferești de cel care te supraveghează, însă îngerii te văd fără ca tu să-i vezi. De oameni te poți adăposti: intri în casă sau te închizi într-un loc și ei nu mai știu de tine. Însă îngerii intră cu tine peste tot. Allah Cel Atotputernic și Măreț le-a dat putința să ajungă în orice loc în care El le poruncește să ajungă. De aceea ne-a atras atenția, spunând:

Allah Cel Atotputernic și Măreț a spus aceasta pentru ca noi să luăm aminte.

Acesta este rodul credinței în îngeri: omul se apără de vorbele și faptele rele care i se scriu și pentru care va fi tras la socoteală în Ziua Învierii.

Nu este niciun suflet fără un păzitor asupra lui.

Noi suntem mai aproape de el decât vena gâtului său.

Știți ce este vena gâtului? Este vasul prin care curge sângele, aflat de o parte a gâtului: unul în dreapta și unul în stânga gâtului, purtând sângele care hrănește trupul.

El este Cel Dintâi și Cel de pe Urmă, Cel de Deasupra tuturor și Cel Apropiat, iar El este Cunoscător al tuturor lucrurilor.

Profetul ﷺ a explicat aceasta spunând: „Tu ești Cel Dintâi și nu este nimic înaintea Ta; Tu ești Cel de pe Urmă și nu este nimic după Tine; Tu ești Cel de Deasupra tuturor și nu este nimic deasupra Ta; Tu ești Cel Apropiat și nu este nimic mai aproape decât Tine.”

Nimic nu Îi este, așadar, ascuns lui Allah Cel Atotputernic și Măreț: pe uscat sau pe mare, în adâncul casei, în deșert sau în piață, într-o moschee, în teatru și în locurile distracției, în orice loc, acolo unde se împlinesc fapte de ascultare sau păcate. Nimic nu Îi este ascuns lui Allah și nimic nu este acoperit față de El. De aceea, când Jibrīl, pacea fie asupra lui, l-a întrebat: „Spune-mi despre iḥsān!”, Profetul ﷺ a spus: „Iḥsān înseamnă să-L adori pe Allah ca și cum L-ai vedea, iar dacă nu-L vezi, El te vede.”

Omul să fie, așadar, conștient că are îngeri alături de el și că Allah spune:

Noi suntem mai aproape de el decât vena gâtului său. Când cei doi primitori primesc, șezând unul în dreapta și altul în stânga, el nu rostește niciun cuvânt fără să aibă alături un veghetor pregătit.

Oare socotesc că Noi nu auzim taina și șoaptele lor? Ba da! Iar trimișii Noștri, aflați lângă ei, scriu.

„Trimișii Noștri” sunt îngerii. Allah aude taina și șoaptele, iar îngerii scriu. Acesta este unul dintre efectele credinței în îngeri.

Nu-i pomenim pe îngeri numai pentru a cunoaște un lucru, așa cum citim istoria sau alte lucrări. Îi pomenim pentru a ne pregăti și a ne feri să ne scrie ceva pentru care să fim trași la socoteală la Allah Preaînaltul. Mai mult, îi pomenim pentru a-i iubi, fiindcă Allah Preaînaltul îi iubește. Îi iubim fiindcă sunt făpturile cele mai cuvioase față de Allah:

Este important să cunoaștem valoarea și rangul îngerilor și să-i iubim, fiindcă Allah îi iubește. Cât despre cel care îi dușmănește și îi urăște, Allah îi este dușman; iar cel căruia Allah îi este dușman nu poate avea statornicie și nicio stare nu i se îndreaptă.

Celui care este dușman al lui Allah, al îngerilor Săi, al trimișilor Săi, al lui Jibrīl și al lui Mīkāl — Allah îi este dușman, căci El este dușmanul necredincioșilor.

Celui care îi dușmănește, Allah îi este dușman.

Îi cer lui Allah Cel Atotputernic și Măreț să ne dăruiască nouă și vouă credință adevărată, cunoaștere folositoare și fapte drepte. Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace Profetului nostru Muḥammad, familiei sale și companionilor săi!

Credința în îngeri și efectele ei

Glosar

Bibliografie

Ce știm despre îngeri din Coran și Sunna? Ṣāliḥ al-Fawzān explică însușirile și lucrările lor, legătura cu faptele oamenilor și roadele acestei credințe în rugăciune, pomenirea lui Allah și viața comunității.