Coranul — frânghia întinsă a lui Allah

Allah a descris acest Coran drept vindecare pentru ceea ce este în piepturi:

Și spune:

Qatāda — Allah să aibă milă de el — spune: „Coranul vă arată boala și leacul. Boala voastră sunt păcatele, iar leacul vostru este cererea iertării.”²⁰

Bolile care ating inima sunt numeroase, dar se întorc la două feluri: bolile poftelor și bolile îndoielilor. Leacul eficient și balsamul vindecător pentru amândouă este Coranul cel Nobil. În Coran se află tratarea inimilor și vindecarea a ceea ce este în piepturi. Dar când se dobândesc vindecarea și tratamentul prin el? Cum pot fi tratate aceste boli cu Cartea lui Allah?

Poate oare inima să primească vindecare prin Coran dacă relația omului cu el este astfel încât nu-i trece de gât? Limba i se mișcă prin el, dar inima este lipsită de el. Nicidecum! Coranul trebuie să ajungă la inimă. Inima trebuie să fie mișcată de versetele și sensurile lui, de înțelesurile și cuprinsul lui, de îndemnurile și aducerile sale aminte. Trebuie să fie mișcată de acestea ca să înceapă să trăiască, bolile să dispară și suferințele să plece. Când un verset capătă un loc însemnat în inimă, lucrează în ea într-un chip uimitor.

Al-Buḫārī a relatat de la Jubayr ibn Muṭʿim — Allah să fie mulțumit de el — că a spus: „L-am auzit pe Profet recitând sura aṭ-Ṭūr la rugăciunea de apus. Când a ajuns la versetele acestea, inima era aproape să-mi zboare:”

Leacul potrivit bolii

Omul trebuie să se trateze prin Coran potrivit bolii sale. Dacă, de pildă, este cuprins de temeri și închipuiri și spune: „Noaptea mă sperii” ori „Mă tem de cutare lucru”, să se trateze prin cuvintele lui Allah:

Să repete versetul până când inima i se umple de teama de Allah și din ea pleacă temerile pe care Șayṭān le aruncă și le sădește acolo. Dacă găsește în sine slăbiciune în încrederea în Allah, să repete cuvintele Preaînaltului:

Dacă este încercat prin privirea femeilor, înlăuntrul său se trezesc dorințe și se luptă cu sine pentru a scăpa de ele, să se trateze prin cuvintele Preaînaltului:

Să le repete, să cugete la ele și să încerce să le facă să ajungă la inimă. Dacă își nesocotește părinții ori este neglijent față de dreptul lor, să citească meditând:

Dacă găsește în sine slăbiciune în credință, să repete versete prin care să se trateze și să încerce să le facă să ajungă la inimă și să se statornicească în ea. Când versetul ajunge la inimă, se dobândește vindecarea și se împlinește țelul, cu îngăduința lui Allah. Toate problemele au drept cauză neajungerea Coranului la inimă. Dar dacă versetul intră în inimă, boala dispare, oricare ar fi ea. Uneori boala este necredința în Allah și se preschimbă în Islam; uneori este ipocrizia și se preschimbă în credință; uneori este nelegiuirea, desfrâul, neascultarea și păcatele și se preschimbă în statornicie, călăuzire, îndreptare și adorare a lui Allah.

Câți oameni, pe care numai Domnul lumilor îi poate număra, și-au văzut bolile dispărând și suferințele vindecându-se prin ascultarea Coranului și căutarea vindecării în el! Istorisirile despre aceasta sunt foarte numeroase. Mulți oameni povestesc că au fost călăuziți printr-un singur verset pe care l-au auzit și au început să-l repete; el s-a răspândit în sufletul lor și a răsunat mereu în inimă, până când Allah a așezat în el călăuzirea și îndreptarea lor.

Întoarcerea lui al-Fuḍayl ibn ʿIyāḍ

Al-Fuḍayl ibn ʿIyāḍ, unul dintre imamii primelor generații, și-a petrecut o parte din viață, înainte de căință, jefuindu-i pe oameni la drumul mare. O caravană întreagă se temea de el. Așa a ajuns la vârsta de patruzeci de ani. În biografia sa din Siyar aʿlām an-nubalāʾ²¹ se menționează că pricina căinței lui a fost faptul că se îndrăgostise de o tânără. În timp ce se cățăra pe ziduri spre ea, a auzit pe cineva recitând:

Când a auzit versetul, a spus: „Ba da, Domnul meu, a venit vremea!” S-a întors, iar noaptea l-a adăpostit într-o ruină în care se aflau călători. Unii au spus: „Să plecăm!” Alții au spus: „Să așteptăm dimineața, fiindcă Fuḍayl este pe drum și ne va jefui.”

El a povestit: „Am cugetat și mi-am spus: eu umblu noaptea prin păcate, iar niște musulmani de aici se tem de mine. Nu cred că Allah m-a adus la ei decât ca să mă opresc. O, Allah, m-am căit la Tine și am făcut ca împlinirea căinței mele să fie locuirea în vecinătatea Casei Sfinte!”

A plecat la Mecca și a rămas acolo adorându-L pe Allah până când El l-a luat din această viață. La Mecca veneau învățații și transmițătorii de hadisuri; el învăța de la ei, dobândea înțelegerea religiei și memora hadisuri. Astăzi, cu greu poți deschide o carte de comentariu coranic, de jurisprudență, de hadis sau din alt domeniu fără să găsești cuvinte de mare însemnătate transmise de la acest imam. Un singur verset i-a schimbat viața și i-a întors drumul: dintr-un mare răufăcător a devenit un adorator, un om drept, ba chiar un imam dintre imami.

Cum tragem folos din Coran

Omul trebuie să cugete la bolile, suferințele și problemele sale și să înceapă să se trateze prin Coran. Dacă este nepăsător și neglijent în rugăciune, să citească versete care îi amintesc rangul și locul rugăciunii, să le repete și să-L roage pe Domnul său să-l facă dintre oamenii ei. În felul acesta, inima lui prinde viață, cu voia lui Allah.

Înainte de a citi Coranul, trebuie să învețe cum să tragă folos din el, pentru a primi folosul deplin. Ibn al-Qayyim — Allah să aibă milă de el — a arătat aici o regulă de mare însemnătate și mult folos: „Dacă dorești să tragi folos din Coran, adună-ți inima când îl reciți și îl asculți, pleacă-ți urechea și fii prezent ca unul căruia i Se adresează Cel care l-a rostit, de la El către tine.”²²

Aceasta este o cale deosebit de folositoare și măreață pentru a trage folos din Coran și a căuta vindecarea în el. Omul să nu citească versetele și să treacă mai departe ca și cum lucrul nu l-ar privi. Să se oprească, să cugete, să mediteze și să se ajute de cărțile de comentariu coranic și de cuvintele învățaților. Când versetul ajunge la inimă și se statornicește în ea, se dobândește vindecarea, cu îngăduința lui Allah. Acesta este înțelesul cuvintelor Sale: „Și vindecare pentru ceea ce este în piepturi.”

Simpla recitare grăbită, fără meditație și fără înțelegerea vorbirii lui Allah și a sensurilor Coranului cel Nobil, nu împlinește folosul așteptat și rodul dorit, pe care robul trebuie să-l dobândească din această Carte măreață și binecuvântată, Cartea lui Allah.

Să se ferească să facă tocmai contrariul celor citite. Maymūn ibn Mihrān — Allah să aibă milă de el — a spus: „Omul se roagă și se blestemă pe sine în citirea sa. Spune: «Blestemul lui Allah fie asupra celor nedrepți!», deși el însuși este nedrept.”²³

Vorbirea despre Coran, meritele, roadele și urmările sale și despre buna purtare pe care robul credincios trebuie să o aibă față de el este foarte cuprinzătoare. Poate că în cele spuse până aici se află bine, folos și învățătură, cu voia lui Allah.

Îl rog pe Allah Cel Generos, Domnul Tronului măreț, prin numele Sale cele mai frumoase și atributele Sale sublime și prin faptul că El este Allah, în afara Căruia nimeni nu este vrednic de adorare, să facă din Coranul cel Nobil primăvara inimilor noastre, lumina piepturilor noastre, risipirea tristeților noastre și îndepărtarea grijilor și mâhnirilor noastre. Să ne facă dintre oamenii Coranului, care sunt oamenii lui Allah și aleșii Săi, să ne facă să tragem folos din Coran și să-l facă argument în favoarea noastră, nu împotriva noastră. Să ne ajute să medităm la el în chipul care Îl mulțumește și să-l punem în practică și să ne facă dintre oamenii fericirii și ai izbânzii în această lume și în Viața de Apoi.

Allah să reverse binecuvântare, pace, belșug și har asupra robului și Trimisului Său, Profetul nostru Muḥammad, asupra familiei și a tuturor companionilor săi.