Coranul — frânghia întinsă a lui Allah

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Îndurător. Toată lauda Îi aparține lui Allah, Stăpânul harului și al binefacerilor. Mărturisesc că nimeni nu este vrednic de adorare în afară de Allah, Singurul, fără asociat, Împăratul Atoateștiutor, și mărturisesc că Muḥammad este robul și Trimisul Său, cel mai bun dintre oameni. Allah să reverse binecuvântarea și pacea Sa asupra lui, asupra familiei și a companionilor săi, călăuzele de seamă.

Acestea fiind spuse, „frânghia întinsă a lui Allah” este Coranul cel Nobil. Numirea lui astfel apare în Sunna autentică, transmisă cu temei de la Trimisul lui Allah — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace. Imamul Muslim a relatat în Ṣaḥīḥ,¹ de la Zayd ibn Arqam — Allah să fie mulțumit de el — că Profetul a spus: „Vă las două lucruri de mare însemnătate. Unul dintre ele este Cartea lui Allah, care este frânghia lui Allah. Cine o urmează se află pe calea cea dreaptă, iar cine o părăsește se află în rătăcire.”

Imamul Aḥmad a relatat în Musnad,² de la Abū Saʿīd al-Ḫudrī — Allah să fie mulțumit de el — că Profetul a spus: „Cartea lui Allah este o frânghie întinsă din cer până la pământ.”

Ibn Abī Șayba a relatat în Muṣannaf,³ de la Abū Șurayḥ al-Ḫuzāʿī — Allah să fie mulțumit de el — că Profetul a spus: „Bucurați-vă! Bucurați-vă! Oare nu mărturisiți că nimeni nu este vrednic de adorare în afară de Allah și că eu sunt Trimisul lui Allah?” Ei au răspuns: „Ba da!” El a spus: „Acest Coran este o frânghie al cărei capăt este în Mâna lui Allah, iar celălalt capăt este în mâinile voastre. Țineți-vă strâns de el, căci după aceasta nu vă veți rătăci și nu veți pieri niciodată.”

Ad-Dārimī a relatat⁴ de la ʿAbd Allah ibn Masʿūd — Allah să fie mulțumit de el — că a spus: „Pe această cale sunt de față șeitanii, strigând: «Rob al lui Allah, pe aici este drumul!» Țineți-vă, așadar, strâns de frânghia lui Allah, căci frânghia lui Allah este Coranul.”

Allah a pogorât această frânghie întinsă drept călăuzire pentru omenire, îndreptare pentru oameni, aducere-aminte pentru credincioși, vindecare pentru ceea ce este în piepturi, strălucire, lumină și binecuvântare pentru cei care se țin de ea. Allah Preaînaltul spune:

Și spune:

Preaînaltul mai spune:

Allah l-a pogorât robilor Săi pentru a le fi îndrumar în viață, în caracter, în buna purtare, în relațiile cu oamenii și în adorarea prin care se apropie de El. De aceea, când mama credincioșilor, ʿĀʾișa — Allah să fie mulțumit de ea — a fost întrebată despre caracterul Profetului nostru, a răspuns: „Caracterul lui era Coranul.”⁵ Tot ceea ce Coranul conține despre adorare, caracter, bună purtare, relații și celelalte se afla la Profetul nostru în chip deplin și desăvârșit. El Îl adora pe Allah mai mult decât toți, avea cea mai mare teamă de El, cea mai mare evlavie, cel mai desăvârșit caracter, cea mai frumoasă purtare și cele mai bune relații cu oamenii.

Ibn al-Qayyim — Allah să aibă milă de el — a spus în at-Tibyān fī aqsām al-Qurʾān:⁶ „Acestea erau însușirile Trimisului lui Allah, luate din lumina Coranului. Vorbirea lui corespundea Coranului, îl explica și îl lămurea; științele sale erau științele Coranului; dorințele și faptele sale erau ceea ce Coranul a făcut obligatoriu sau a recomandat. Se îndepărta de ceea ce Coranul oprea și părăsea acel lucru, dorea ceea ce el făcea dorit, se dezlega de ceea ce el învăța să nu fie dorit, ura ceea ce el ura și iubea ceea ce el iubea. Se străduia să-i împlinească poruncile, să-l transmită și să lupte pentru statornicirea lui. Mama credincioșilor, cunoscând pe deplin Coranul și pe Trimis și exprimând frumos toate acestea, le-a cuprins în cuvintele: «Caracterul lui era Coranul.»”

Viața inimilor și adevărata fericire

Coranul este merindea credincioșilor, viața inimilor și hrana sufletelor lor. Mai mult, viața adevărată a omului nu poate exista decât prin Coranul cel Nobil. De aceea, Allah l-a numit „duh” în mai multe versete. El spune:

La începutul surei an-Naḥl — numită de învățați și sura binefacerilor, datorită numărului mare de binefaceri pe care Allah le amintește în ea — El spune:

Domnul nostru Și-a numit revelația înțeleaptă și măreața Sa aducere-aminte, Coranul cel Nobil, „duh”, fiindcă prin acest Coran există viața adevărată a inimilor. L-a numit „duh” și pe îngerul care coboară cu revelația, Jibrīl — pacea fie asupra lui:

Și spune:

Adică Jibrīl. L-a numit „duh” pentru că a coborât cu Coranul, prin care inimile primesc viață. Fiecare dintre noi trebuie să știe că viața sa adevărată, în această lume și în Viața de Apoi, este potrivită cu partea pe care o are din această Carte binecuvântată, în cunoaștere, faptă și punere în practică.

De aceea, Allah spune în sura al-Ḥadīd:

După cum pământul mort prinde viață prin apă:

Tot astfel, inimile nu pot trăi, nu pot gusta viața și nici nu se pot bucura de fericirea acestei lumi și a Vieții de Apoi decât prin acest Coran. Fără Coran și fără a-l pune în practică, omul trăiește în această viață asemenea animalelor, fără viață adevărată. De aceea, Allah spune:

Negarea rătăcirii afirmă călăuzirea, iar negarea nefericirii afirmă fericirea. Cine își dorește călăuzire și fericire să se țină de Coran. Allah spune:

Adică: ți l-am pogorât ca să fii fericit. În unele comentarii coranice⁷ s-a relatat că, atunci când Allah a pogorât Coranul asupra Trimisului Său, el și companionii săi au stat în rugăciune cu el. Asociaționiștii din Qurayș au spus: „Acest Coran nu i-a fost pogorât lui Muḥammad decât ca să sufere!” Atunci Allah a pogorât: „Nu ți-am pogorât Coranul ca să fii nefericit”, adică: ți l-am pogorât ca să fii fericit. Fericirea adevărată, tihna traiului, gustarea credinței și a dulceții religiei vin prin Coranul cel Nobil, Cartea Domnului nostru.