Coranul — frânghia întinsă a lui Allah

Mai mulți învățați au spus, în explicarea cuvintelor:

Dreptul recitării nu se împlinește decât prin trei lucruri.

1. Citirea și recitarea îngrijită

Primul este citirea Coranului, recitarea lui frumoasă și învățarea pe de rost a ceea ce este cu putință din el.

2. Meditarea și înțelegerea cuvântului

Al doilea este meditarea și înțelegerea cuvântului. Preaînaltul spune:

Și spune:

Când recită Coranul, grija lui nu trebuie să fie: „Când voi termina sura?” ori „Când voi încheia recitarea?”, ci: „Când voi pricepe cuvântul pe care Allah mi-l adresează? Când voi înțelege vorbirea lui Allah? Când îmi va fi mișcată inima de Coran? Când îl voi pune în practică? Când voi fi dintre cei sinceri, descriși astfel în Coran? Când voi fi dintre cei care se căiesc, se întorc la Allah, Îl pomenesc, împlinesc rugăciunea, sunt supuși, dau milostenie…? Când voi fi astfel?”

Al-Ājurrī — Allah să aibă milă de el — a spus: „Cine meditează la vorbirea Lui Îl cunoaște pe Domnul, cunoaște măreția stăpânirii și a puterii Sale, măreția harului Său față de credincioși și obligația pe care o are de a-L adora. Își impune ceea ce este obligatoriu, se ferește de ceea ce nobilul său Stăpân l-a prevenit să evite și dorește ceea ce El l-a îndemnat să dorească. Pentru cel care are această însușire când recită Coranul sau îl ascultă de la altcineva, Coranul este vindecare. El devine bogat fără avere, puternic fără neam și găsește apropiere în lucruri care îi înspăimântă pe alții. Când începe o sură, grija lui este: «Când voi lua învățătură din ceea ce recit?» Nu urmărește: «Când voi termina sura?», ci: «Când voi pricepe cuvântul lui Allah? Când voi fi oprit de avertizare? Când voi lua aminte?» Căci recitarea Coranului este adorare și nu se face cu nepăsare. Allah dă reușita în aceasta.”¹²

Citește, așadar, luptând cu sine pentru a împlini aceasta. De aceea, Ibn al-Qayyim — Allah să aibă milă de el — a spus într-una dintre cărțile sale: „Citirea unui verset cu reflecție și înțelegere este mai bună decât citirea întregului Coran fără meditație și înțelegere; este mai folositoare inimii și mai potrivită pentru dobândirea credinței și gustarea dulceții Coranului.”¹³

Un singur verset pe care îl citești, la care meditezi, cu care îți tratezi sufletul și asupra ale cărui sensuri cugeți este mai bun și mai folositor decât o citire grăbită. De aceea, unii dintre cei din primele generații stăteau în rugăciunea de noapte cu un singur verset. Profetul nostru — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — a petrecut o noapte cu un singur verset, cuvintele Preaînaltului:

În culegerea autentică s-a relatat de la Abū Saʿīd al-Ḫudrī — Allah să fie mulțumit de el — că un om l-a auzit pe altul recitând și repetând:

Dimineața a venit la Trimisul lui Allah și i-a povestit, părând să socotească puțin ceea ce făcuse acel om. Trimisul lui Allah a spus: „Pe Cel în Mâna Căruia se află sufletul meu, ea echivalează cu o treime din Coran!”¹⁵

Când meditezi și cugeți fie și la un singur verset, petrecând o noapte cu el, tratându-ți sufletul, vindecându-ți boala inimii, întărindu-ți credința, încrederea, sinceritatea față de Allah și legătura cu El, aceasta este mai bine pentru tine decât să străbați recitarea în grabă, fără pricepere și înțelegere.

3. Punerea în practică a Coranului

Al treilea lucru este punerea în practică a Coranului cel Nobil. Al-Ḥasan al-Baṣrī — Allah să aibă milă de el — a spus: „Coranul a fost pogorât pentru a fi pus în practică, dar ei au făcut din recitarea lui fapta lor.”¹⁶ Coranul a fost pogorât ca să lucrăm potrivit lui și să fim dintre oamenii lui. Robul nu poate fi dintre oamenii Coranului numai prin memorarea literelor ori recitarea versetelor și a surelor sale. Trebuie să-i înțeleagă sensurile și să pună în practică această Carte măreață.

Imamul al-Ḥasan al-Baṣrī, unul dintre marii învățați ai generației care a urmat companionilor, a vorbit despre unii recitatori din vremea sa: „Unul dintre ei spune: «Am citit tot Coranul fără să las din el vreo literă.»” Vrea să spună că l-a memorat cu precizie, și-a înfrumusețat recitarea și a pronunțat corect sunetele. El a spus: „Dar, pe Allah, l-a lăsat pe tot! Nu se vede la el nimic din Coran, nici în caracter, nici în faptă. Unul dintre ei ajunge să spună: «Eu recit sura dintr-o singură răsuflare!» Pe Allah, aceștia nu sunt nici recitatori, nici învățați, nici înțelepți, nici oameni cu scrupul religios. De când sunt recitatorii astfel?! Allah să nu înmulțească printre oameni asemenea persoane!”¹⁷

Recitarea Coranului nu înseamnă numai citirea sau memorarea literelor. Ea cere meditație și, totodată, faptă. Punerea în practică a Coranului este numită și ea tilāwa: dacă împlinești rugăciunea, rugăciunea ta este tilāwa a Coranului; dacă postești, postul tău este tilāwa a Coranului. La fel, împlinirea celorlalte acte de adorare este socotită tilāwa. Allah spune:

Adică urmează soarele. Urmarea este unul dintre sensurile cuvântului tilāwa. Pentru aceasta a fost pogorât Coranul: ca robul să lucreze potrivit lui.

Tu citești Coranul și treci pe lângă porunci, interdicții, avertizări, mustrări, îndemnuri, aduceri-aminte și dovezi limpezi. Ce parte ai din ele? Ce folos îți revine? Ibn Masʿūd — Allah să fie mulțumit de el — spune: „Când Îl auzi pe Allah spunând «O, voi cei care credeți!», pleacă-ți urechea: este fie un bine pe care îl poruncește, fie un rău pe care îl oprește.”¹⁸

Dar dacă nu asculți cu luare-aminte și treci ca și cum lucrul nu te-ar privi și cuvântul i-ar fi adresat altcuiva, când vei trage folos din Coran? Când va avea Coranul efect asupra ta?

De aceea, în această privință, robul are nevoie să lupte cu sine pentru a împlini cele trei înțelesuri ale recitării Coranului: citirea, memorarea și recitarea îngrijite; reflecția, meditarea și buna înțelegere a sensurilor; apoi punerea lui în practică.

Allah le-a ușurat robilor toate cele trei lucruri. El spune:

Ibn al-Qayyim — Allah să aibă milă de el — a spus: „L-a făcut ușor pentru aducere-aminte: a făcut cuvintele sale ușoare pentru memorare, sensurile sale pentru înțelegere, iar poruncile și interdicțiile sale pentru împlinire.”¹⁹