Clarificarea cuvintelor lui Ibn ʿUthaymīn

Aceasta este o chestiune subtilă, în care au alunecat pași și s-au rătăcit înțelegeri, fie intenționat, fie neintenționat. Este vorba despre exemplele pe care marii savanți și imamii le folosesc atunci când explică principii.

Așa cum este stabilit în știința Uṣūl al-Fiqh și în fundamentarea regulilor, aplicarea unui exemplu la o regulă și la un principiu ține de verificarea aplicabilității regulii la cazul concret (taḥqīq al-manāṭ). În cele mai multe cazuri, exemplul nu este perfect delimitat și nici identic în fiecare detaliu cu ceea ce intenționează savantul. De aceea se spune: „Exemplul nu este obiect de obiecție.” Tocmai acest lucru îi face pe mulți dintre cei a căror înțelegere este slabă să se agațe de exemplul dat de savant și să uite — sau să ignore — principiul și regula pe care acesta le-a stabilit.