Traducere în limba română publicată cu permisiune după Athari Archive. Sursa originală: Ibn Taymiyyah Proving The Coming Of Muhammad ﷺ In Isaiah 9, 42 & 49.
Profeții în Isaia legate de Muhammad ﷺ și Makkah
Isaia 9:6
Ibn Taymiyyah spune că acest verset se referă la Muhammad ﷺ ca Pecetea Profeților.
Semnul profeției de pe umărul lui se potrivește cu descrierea lui Isaia.
Nici Solomon și nici Mesia nu au avut acest semn.
A ședea pe „tronul lui David” înseamnă a moșteni profeția și conducerea de la Banī Isrāʾīl.
Isaia 42:11
Descrie Ummah lui Muhammad ﷺ.
Menționează oamenii lui Kedar, fiul lui Ismāʿīl, din ai cărui urmași a venit Muhammad ﷺ prin Muḍar.
Profeția glorificării și a ridicării vocilor s-a împlinit numai după trimiterea lui Muhammad ﷺ.
Isaia 49:16-21
Ibn Taymiyyah aplică aceasta la Makkah, nu la Bayt al-Maqdis.
Zidurile ei sunt mereu păzite, iar pelerinii și locuitorii sunt „copiii” ei.
Asupritorii sunt alungați, ca în cazul Oamenilor Elefantului.
Spre deosebire de Bayt al-Maqdis, care a fost distrus de multe ori, Makkah a rămas mereu locuită și onorată.
Allah a promis să pedepsească pe oricine intenționează deviere în ea (al-Ḥajj 22:25).
„Numărul mare de copii” se referă la nenumărații pelerini care o vizitează și la cei care se îndreaptă spre ea în rugăciune, mult mai mulți decât cei ai Bayt al-Maqdis.
Iar Profetul Isaia, pacea fie asupra lui, a spus, și a menționat explicit Pecetea Profeției: „Căci un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat; și domnia va fi pe umărul lui, iar numele lui va fi numit Sfetnic Minunat, Dumnezeu Puternic, Părinte Veșnic, Prinț al Păcii.” Isaia 9:6
Ei au spus: Cuvântul Arhon în limba Evangheliei înseamnă cel mare, iar arhonii sunt cei măriți. Când Mesia a vindecat un om posedat de jinni, evreii au spus: „Acesta nu scoate diavolii din oameni decât prin Arhonul diavolilor”, adică mai-marele lor.
Iar Mesia a spus în Evanghelie: „Arhonul lumii va fi judecat”, adică fie Iblīs, fie cel mare și rău dintre oameni. El l-a numit dumnezeu în felul în care Tora spune: „Allah l-a făcut pe Moise dumnezeu pentru Faraon”, adică un conducător peste el și unul cu autoritate asupra lui, și asemenea cuvântului lui David către oamenii mari din poporul său: „Voi sunteți dumnezei.”
Astfel, Isaia a dat mărturie despre adevărul profeției lui Muhammad, pacea și binecuvântările fie asupra lui, și l-a descris cu cele mai speciale și mai clare semne ale lui, anume semnul de pe umărul lui.
Pe viața mea, Solomon nu a avut acest semn, nici Mesia. Și l-a descris ca șezând pe tronul lui David, adică va moșteni de la Copiii lui Israel profeția și împărăția lor și va lua conducerea lor.
Și Isaia a spus, descriind Ummah lui Muhammad, pacea și binecuvântările fie asupra lui: „Să-și ridice glasul pustia și cetățile ei; să strige tare satele lui Kedar. Să cânte de bucurie oamenii din Sela; să strige de pe vârfurile munților.” (Isaia 42:11)
Iar Kedar este fiul lui Ismāʿīl, prin acordul oamenilor, iar Rabīʿah și Muḍar sunt dintre urmașii lui, și Muhammad, pacea și binecuvântările fie asupra lui, este din Muḍar.
Și această umplere și glorificare nu au avut loc decât după trimiterea lui Muhammad, pacea și binecuvântările fie asupra lui.
Ei au spus: Iar Isaia a spus, adică Makkah: „Iată, te-am gravat pe palmele mâinilor Mele; zidurile tale sunt mereu înaintea Mea. Ziditorii tăi se grăbesc; distrugătorii tăi și cei care te-au pustiit ies de la tine. Ridică-ți ochii de jur împrejur și vezi; toți se adună, vin la tine. Pe viața Mea, declară Domnul, îi vei purta pe toți ca pe o podoabă; îi vei lega de tine cum face o mireasă.
Cu siguranță locurile tale pustiite și pustietățile tale și țara ta devastată - cu siguranță acum vei fi prea strâmtă pentru locuitorii tăi, iar cei care te-au înghițit vor fi departe. Copiii lipsirii tale vor spune încă în urechile tale: «Locul este prea strâmt pentru mine; fă-mi loc să locuiesc.» Atunci vei spune în inima ta: «Cine mi i-a născut pe aceștia? Eram lipsită și stearpă, exilată și îndepărtată, dar cine i-a crescut pe aceștia? Iată, am fost lăsată singură; de unde au venit aceștia?»”
Ei au spus: Aceasta este o declarație clară de la Isaia despre Kaʿbah. Ea este cea pe care Allah a îmbrăcat-o cu haine de brocart și a încredințat slujirea ei califilor și regilor.
Makkah este cea pentru care Allah a ridicat copii, adică pelerinii și locuitorii ei. Și Makkah este cea care a expulzat din ea pe oricine a căutat să o înspăimânte sau să o distrugă.
Ea a rămas mereu onorată, sacră, protejată, niciodată umilită de vreun om. Chiar și Oamenii Elefantului, când au intenționat să o atace, Allah i-a pedepsit cu pedeapsa bine cunoscută. Ea a rămas mereu locuită și vizitată din timpul lui Ibrāhīm al-Khalīl, pacea fie asupra lui.
Spre deosebire de Bayt al-Maqdis, căci acesta a fost distrus de mai multe ori, golit de locuitori, iar dușmanul l-a cucerit pe el și pe oamenii lui.
Afirmația despre umilirea tuturor celor care i se opun se aplică la Kaʿbah, nu la Bayt al-Maqdis.
Allah Cel Preaînalt a spus:
وَمَن يُرِدْ فِيهِ بِإِلْحَادٍ بِظُلْمٍ نُذِقْهُ مِنْ عَذَابٍ أَلِيمٍ
Sensul aproximativ: „Și oricine intenționează în ea deviere prin nedreptate, îl vom face să guste dintr-o pedeapsă dureroasă.” (al-Ḥajj 22:25)
Iar al-Ḥajjāj ibn Yūsuf (d. 95 AH) a ținut Kaʿbah în respect și nu și-a îndreptat catapulta spre ea, ci l-a intenționat în mod specific pe ʿAbdullāh ibn az-Zubayr (d. 73 AH).
Cât despre numărul mare al copiilor ei, adică cei care fac Ḥajj la ea și se îndreaptă spre ea în rugăciunile lor, ei sunt de multe ori mai numeroși decât copiii Bayt al-Maqdis.
Jawāb aṣ-Ṣaḥīḥ (5/260-265)
