Acest articol este o traducere integrală în limba română după articolul publicat pe Athari Archive. Republicat cu permisiune. Sursa originală: Can Allah Have A Son?.
Unii critici pretind că există o contradicție în Qur’an cu privire la faptul dacă Allah ar putea avea un fiu, privind la Surah az-Zumar (39:4) și Surah al-Anʿam (6:101). Ei indică următoarele două versete:
Surah az-Zumar (39:4)
„Dacă Allah ar fi voit să aibă un fiu, El ar fi ales, cu siguranță, orice ar fi voit dintre cele pe care El Însuși le-a creat. Slavă Lui! El este Allah, Unicul, Stăpânitorul Suprem.”
La prima vedere, acest verset ar putea părea să sugereze că Allah ar putea avea un fiu dacă ar fi voit. Dar formularea servește, de fapt, unui scop diferit. Este o formă de vorbire condițională folosită pentru a respinge o credință falsă, nu pentru a afirma posibilitatea ei. Sensul este: „Dacă Allah ar fi voit să ia un fiu, ceea ce El nu ar face niciodată, ar fi ales din creația Sa, dar El este mult prea presus de un asemenea lucru.” Expresia „Slavă Lui!” arată clar că ideea este respinsă, nu acceptată.
Acest verset este un exemplu de propoziție condițională. Aceasta înseamnă că folosește „dacă” pentru a vorbi despre ceva. Dar, în acest caz, Allah nu spune că El are un fiu. Mai degrabă, El spune: „Chiar dacă aceasta ar fi adevărat, ceea ce nu este, Eu aș fi primul care să Îl ador.”
Așadar, versetul înseamnă: „Allah nu are un fiu. Dar chiar dacă ar fi avut, ceea ce este imposibil, eu aș fi primul care să Îl ascult; deci cum puteți spune ceva atât de greșit?”
Este un mod puternic de a arăta că credința că Allah ar avea un fiu este complet falsă.
Traducere: Apoi Allah a clarificat că El nu are copil, așa cum au pretins ignoranții dintre politeiști cu privire la îngeri și cei încăpățânați dintre evrei și creștini cu privire la ʿUzayr și ʿIsa.
Astfel, El a spus: „Dacă Allah ar fi intenționat să ia un copil, El ar fi putut alege orice ar fi voit dintre cele pe care le creează”, adică: chestiunea ar fi fost contrară celor pretinse de ei.
Aceasta este o afirmație condițională care nu implică faptul că ar putea avea loc în realitate sau că este posibil. Mai degrabă, este imposibil. Intenția este să arate ignoranța lor în ceea ce au pretins și au susținut. Așa cum El a spus: „Dacă Noi am fi intenționat să luăm o distracție, am fi luat-o de la Noi Înșine, dacă am fi făcut aceasta” (al-Anbiya: 17), și: „Spune: Dacă Cel Milostiv ar fi avut un copil, atunci eu aș fi fost primul dintre adoratori” (az-Zukhruf: 81).
Toate acestea sunt sub forma unei afirmații condiționale și este permis ca o condiție să fie legată de o imposibilitate pentru scopul urmărit de vorbitor.
Iar cuvântul Lui: „Slăvit este El! El este Allah, Unicul, Cel care supune totul”, înseamnă: înălțat, pur și sfințit este El de a avea un copil. Căci El este Unicul, Absolutul, Cel de care nu se poate lipsi nimic, iar toate lucrurile sunt roabe ale Lui, având nevoie de El, în timp ce El nu are nevoie de nimeni și de nimic. El este Cel care a supus toate lucrurile, astfel încât ele I se supun, sunt smerite și se pleacă.
Tafsir Ibn Kathir (7/85).