Acest articol este o traducere integrală în limba română după articolul publicat pe Athari Archive. Republicat cu permisiune. Sursa originală: Who Were The Four Who Collected The Qur’an?.
Există două hadithuri care dau numele celor patru care au adunat Qur’anul, dar într-o relatare apare Ubayy ibn Kaʿb în locul lui Abu ad-Darda.
Qatadah a relatat: L-am întrebat pe Anas ibn Malik: „Cine a adunat Qur’anul în vremea Profetului ﷺ?” El a răspuns: „Patru, toți dintre Ansar: Ubayy ibn Kaʿb, Muʿadh ibn Jabal, Zayd ibn Thabit și Abu Zayd.” (Bukhari 5003)
Anas ibn Malik a relatat: Când Profetul ﷺ a murit, nimeni nu adunase Qur’anul în afară de patru persoane: Abu ad-Darda, Muʿadh ibn Jabal, Zayd ibn Thabit și Abu Zayd. Noi am fost moștenitorii lui Abu Zayd, deoarece nu avea urmași. (Bukhari 5004)
Ibn Hajar reconciliază relatările spunând că numărul patru poate să se fi referit doar la Ansar, nu la toți Companionii, și că a fost spus într-un moment de mândrie tribală.
De asemenea, „a adunat” poate însemna că au făcut aceasta complet, cu toate modurile de recitare, sau că l-au scris, nu doar l-au memorat.
Alții poate că l-au memorat și ei, dar nu au revendicat aceasta sau au terminat abia după ce Profetul ﷺ a murit. Așadar, hadithul nu neagă faptul că și alții cunoșteau Qur’anul.
Traducere: Hadithul lui Anas ibn Malik, menționat prin două rute. Afirmația lui: „L-am întrebat pe Anas ibn Malik: cine a adunat Qur’anul în vremea Profetului ﷺ?”
El a spus: „Patru, toți dintre Ansar.” În relatarea lui at-Tabari, prin ruta lui Saʿid ibn Abi ʿArubah de la Qatadah, la începutul hadithului se spune: „Cele două triburi, al-Aws și al-Khazraj, s-au lăudat. Al-Aws a spus: Dintre noi sunt patru: cel pentru care Tronul s-a cutremurat, Saʿd ibn Muʿadh; cel a cărui mărturie a fost făcută egală cu mărturia a doi bărbați, Khuzaymah ibn Thabit; cel spălat de îngeri, Hanzalah ibn Abi ʿAmir; și cel protejat de albine, ʿAsim ibn Thabit. Atunci al-Khazraj a spus: Dintre noi sunt patru care au adunat Qur’anul, iar nimeni altul nu l-a adunat. Apoi i-a menționat.”
Este posibil și ca intenția lui Anas să fi fost că nimeni altcineva dintre al-Aws nu l-a adunat, lucru indicat de contextul laudei reciproce. El nu a intenționat să nege aceasta cu privire la Muhajirun.
În relatarea lui Saʿid, acea afirmație este de la al-Khazraj, iar vorbitorul nu este numit. Dar, deoarece Anas a transmis-o fără să obiecteze, este ca și cum ar fi confirmat-o, mai ales că el era dintre al-Khazraj.
Qadi Abu Bakr al-Baqillani și alții au răspuns la acest hadith al lui Anas prin mai multe răspunsuri:
Prima interpretare: afirmația nu poartă o restricție implicită, deci nu înseamnă neapărat că nimeni altcineva nu l-a adunat.
A doua interpretare: sensul este că nimeni nu l-a adunat în toate modurile (qira’at) și formele de revelare, cu excepția acelor persoane.
A treia interpretare: ei au fost singurii care au adunat atât versetele abrogate, cât și pe cele neabrogate, iar aceasta este apropiată ca sens de a doua.
A cincea interpretare: ei au fost cei care l-au predat și transmis activ, astfel că au devenit cunoscuți pentru aceasta, în timp ce statutul altora a rămas ascuns față de cei care cunoșteau starea lor. Astfel, limitarea la ei a fost potrivit cu ceea ce era cunoscut, deși realitatea putea fi diferită. Sau poate că alții și-au ascuns memorarea de teamă să nu cadă în ostentație sau admirație de sine, pe când acești patru erau feriți de aceasta și au făcut-o cunoscută.
A șasea interpretare: ceea ce se înțelege prin adunare este scrierea lui, iar aceasta nu neagă că alții l-au adunat pe de rost. Acești indivizi poate că l-au adunat atât în scris, cât și prin memorare.
A opta interpretare: ceea ce se înțelege prin „adunarea Qur’anului” este supunerea și conformarea, adică ascultarea lui, urmarea lui și acționarea potrivit celor pe care le cere. Ahmad a relatat în az-Zuhd, prin ruta lui Abu az-Zahiriyyah, că un bărbat a venit la Abu ad-Darda și a spus: „Fiul meu a adunat Qur’anul.” Abu ad-Darda a răspuns: „O, Allah, iartă! L-a adunat cu adevărat doar cel care îl ascultă, i se supune și acționează potrivit lui.”
Totuși, cele mai multe dintre aceste interpretări implică un anumit grad de dificultate, mai ales ultima. O altă interpretare este că ceea ce s-a intenționat a fost afirmarea acestui merit pentru al-Khazraj în opoziție doar cu al-Aws. Aceasta nu l-ar nega de la alții din afara celor două triburi, precum Muhajirun sau cei veniți după ei.
Se mai poate spune: Anas i-a menționat doar pe acești indivizi deoarece contextul conversației era despre oameni legați personal de el și era relevant pentru grupul său. Dar și aceasta este forțată.
Fath al-Bari de Ibn Hajar (15/103-105).