Acest articol este o traducere integrală în limba română după articolul publicat pe Athari Archive. Republicat cu permisiune. Sursa originală: Did Imam Ahmad Encourage Tawassul.
Imam Ahmad a avut două opinii în chestiunea tawassulului, adică a căutării apropierii de Allah prin cineva.
Într-o relatare, el a permis tawassulul prin Profet ﷺ în duʿa, iar într-o altă relatare l-a interzis. Permisibilitatea din prima relatare s-a bazat pe comparația cu jurământul făcut prin Profet ﷺ, iar aceasta este, de asemenea, o chestiune în care sunt relatate două opinii de la el. Sursa: Majmuʿ al-Fatawa 1/140.
Ibn Muflih a spus că Imam Ahmad a menționat în Manasik-ul său, scris pentru al-Marwazi, că făcea tawassul prin Profet ﷺ în supplicațiile sale. Aceasta a fost confirmată în mai multe lucrări și a fost echivalată de savanți cu problema jurământului prin el. Sursa: al-Furuʿ 3/229.
Potrivit lui Shaykh al-Islam Ibn Taymiyyah, tawassulul prin credința în Profet ﷺ, iubirea pentru el, ascultarea lui, trimiterea de salah și salam asupra lui, sau prin propria lui duʿa sau mijlocire, este convenit și permis în mod clar, deoarece acestea sunt acte legate de acțiunile Profetului și de responsabilitatea credinciosului față de el, și au fost făcute în timpul vieții sale.
După moartea lui, companionii au cerut ploaie prin al-ʿAbbas, unchiul său, în loc să facă tawassul direct prin Profet ﷺ însuși.
Expresia „O, Allah, fac tawassul către Tine prin el” este locul în care savanții au avut divergență. Majoritatea imamilor, precum Malik, ash-Shafiʿi și Abu Hanifah, au spus că nu se poate jura prin nimeni în afară de Allah, nici măcar prin Profet sau prin îngeri. Jurământul nu este valid. Aceasta este și una dintre cele două poziții ale lui Imam Ahmad.
În cealaltă relatare, Imam Ahmad a permis jurământul în mod specific prin Profet ﷺ, nu prin alții, iar aceasta l-a făcut să permită tawassulul prin el. Însă alți savanți au spus că aceasta nu este un jurământ, ci așezarea unui jurământ asupra lui Allah prin Profet ﷺ, iar un asemenea lucru nu este permis, deoarece nimeni dintre primii musulmani nu a făcut aceasta cu Profetul, cu îngerii sau cu alții.
Abu Muhammad Ibn ʿAbd as-Salam a spus că nu trebuie pus un jurământ asupra lui Allah printr-o creatură. Când a fost întrebat despre un hadith care ar permite aceasta cu Profetul ﷺ, el a spus că, dacă este autentic, atunci ar fi doar o regulă specială, unică pentru Profet ﷺ.
Ibn Taymiyyah încheie spunând: Duʿa este adorare, iar adorarea se bazează pe text și urmarea lui, nu pe dorință sau inovație. Profetul ﷺ a spus: „Cine jură, să jure pe Allah sau să tacă.” (Sahih al-Bukhari 6646)
Și a spus: „Cine jură prin altcineva decât Allah a comis shirk.” (at-Tirmidhi 1535). Sursa: Majmuʿ al-Fatawa 1/140.
Relatarea transmisă de la Imam Ahmad care permite aceasta: el, Allah să aibă milă de el, a bazat-o pe permisibilitatea jurământului prin el, iar aceasta este, de asemenea, o relatare de la el. Cealaltă relatare este interzicerea jurământului prin el, iar aceasta este cea care este în acord cu afirmația majorității juriștilor.
Ibn Muflih, Allah să aibă milă de el, a spus: Este permis să se facă tawassul printr-o persoană dreaptă, și s-a spus că este recomandat. Ahmad a spus în Manasik-ul său, pe care l-a scris pentru al-Marwazi, că face tawassul prin Profet ﷺ în supplicația sa. Acest lucru a fost afirmat decisiv în al-Mustawʿib și în alte lucrări, iar shaykhul nostru l-a făcut asemenea chestiunii jurământului prin el. Sursa: al-Furuʿ 3/229.
Shaykh al-Islam Ibn Taymiyyah, Allah să aibă milă de el, a fost întrebat: Este permis să se facă tawassul prin Profet ﷺ sau nu?
El a răspuns:
Cât despre tawassulul prin credința în el, iubirea față de el, ascultarea lui, trimiterea de salah și salam asupra lui, prin duʿa lui, prin mijlocirea lui și lucruri asemănătoare, dintre cele care țin de acțiunile lui și de acțiunile robilor cu care aceștia au fost porunciți față de el, atunci acesta este legiferat prin acordul musulmanilor.
Companionii, Allah să fie mulțumit de ei, obișnuiau să facă tawassul prin el în timpul vieții sale.
Iar după moartea lui, au făcut tawassul prin al-ʿAbbas, unchiul său, așa cum obișnuiau să facă tawassul prin el.
Cât despre afirmația celui care spune: „O, Allah, fac tawassul către Tine prin el”, savanții au două opinii despre aceasta, așa cum au două opinii despre jurământul prin el.
Majoritatea imamilor, precum Malik, ash-Shafiʿi și Abu Hanifah, sunt pe opinia că nu este permis să se jure prin altcineva decât Allah, dintre profeți și îngeri, iar jurământul nu devine obligatoriu prin aceasta, prin acordul savanților.
Aceasta este una dintre cele două relatări de la Ahmad.
Cealaltă relatare este că jurământul devine obligatoriu prin jurământul prin el în mod specific, nu prin altcineva. Din acest motiv Ahmad a spus în Manasik-ul pe care l-a scris pentru companionul său al-Marwazi că face tawassul prin Profet ﷺ în supplicația sa.
Însă alții în afară de Ahmad au spus că aceasta este așezarea unui jurământ asupra lui Allah prin el, iar un jurământ nu este așezat asupra lui Allah printr-o creatură.
Ahmad, într-una dintre cele două relatări de la el, a permis jurământul prin el. De aceea a permis tawassulul prin el.
Însă cealaltă relatare de la el este afirmația majorității savanților: nu se jură prin el.
Așadar, nu se pune un jurământ asupra lui Allah prin el, la fel ca în cazul celorlalți îngeri și profeți. Nu cunoaștem pe nimeni dintre primii musulmani și dintre imami care să fi spus că se pune un jurământ asupra lui Allah prin el, așa cum nu au spus nici că se jură prin ei în general. Din acest motiv, Abu Muhammad Ibn ʿAbd as-Salam a dat fatwa că nu se pune jurământ asupra lui Allah prin niciun înger, profet sau altcineva. I s-a menționat însă că se relatează un hadith de la Profet ﷺ despre punerea jurământului prin el. El a spus: Dacă hadithul este autentic, atunci este ceva specific lui.
Hadithul menționat nu arată punerea jurământului prin el. Profetul ﷺ a spus: „Cine urmează să jure, să jure pe Allah sau să rămână tăcut.” Și a spus: „Cine jură prin altcineva decât Allah a comis shirk.”
Supplicația este adorare, iar adorarea este construită pe oprirea acolo unde se opresc textele, nu pe dorință și inovație. Și Allah știe cel mai bine. Sursa: Majmuʿ al-Fatawa 1/140-141.