Zece dovezi textuale și raționale că Quranul este cuvântul lui Allah și nu este creat

Respingerea inovației trebuie să se bazeze pe fundamentele Sunnah și pe fundamentele ‘aqeedah, deoarece cunoașterea trebuie să urmeze o metodologie corectă, bazată pe Quran și Sunnah. 

Acest tip de cunoaștere nu poate fi dobândit din fatwa-uri întâmplătoare sau prin lectură la întâmplare; dimpotrivă, se dobândește prin urmărirea metodică a cunoașterii, prin studiu întemeiat cu adevărat pe fundamente, în cadrul căruia căutătorul cunoașterii își petrece ani din viață cercetând, memorând, înțelegând și învățând. Numai atunci va fi capabil să înțeleagă argumentele specioase și cuvintele savanților și va putea avea o înțelegere profundă a argumentelor ambigue care au condus la asemenea erori grave în ‘aqeedah. 

Aici vom prezenta o discuție succintă pentru a arăta cum am putea construi un argument bazat pe fundamentele religiei, pentru a demonstra că Quranul este cuvântul lui Allah și pentru a respinge argumentul specios potrivit căruia este creat. Vom prezenta acest argument pe scurt, citându-l din cercetări specializate, iar din această prezentare veți învăța câte ceva despre modul de discutare a chestiunilor de ‘aqeedah, despre amploarea și subtilitatea lor și despre câtă cercetare și studiu sunt necesare pentru a le înțelege corect. 

Prin urmare, spunem:

 Putem cita zece dovezi pentru a demonstra că Quranul cel Sfânt este cuvântul lui Allah și nu este creat. Aceste dovezi sunt următoarele: 

1. Prima dovadă 

Allah, preaînaltul, spune (interpretarea sensului):

„Într-adevăr, Domnul vostru este Allah, Cel care a creat cerurile și pământul în șase zile, apoi S-a ridicat deasupra Tronului (într-un mod real, potrivit Măreției Sale). El face ca noaptea să acopere ziua, urmând-o cu repeziciune, și (El a creat) soarele, luna și stelele supuse Poruncii Sale. Cu adevărat, ale Lui sunt Creația și Porunca. Binecuvântat fie Allah, Domnul Alameen (omenirea, djinnii și tot ceea ce există)” [al-A‘raaf 7:54]. 

Dovada din acest verset constă în două aspecte: 

(i)                Allah, preaînaltul, a făcut deosebire între creație și poruncă, acestea fiind două dintre atributele Sale pe care Și le-a atribuit. Cât despre creație, aceasta are legătură cu faptele Sale; cât despre poruncă, aceasta are legătură cu cuvintele Sale. În principiu, atunci când două cuvinte sunt menționate împreună, ele ar trebui să aibă sensuri diferite, dacă contextul nu indică faptul că nu se intenționează nicio diferențiere. În acest caz există dovezi care indică faptul că între ele există o diferență, inclusiv următorul aspect.

(ii)              Creația nu poate avea loc decât prin poruncă, după cum Allah, preaînaltul, spune în alt loc (interpretarea sensului): „Porunca Sa, când voiește un lucru, este doar să-i spună: «Fii!» și acesta este” [Ya-Seen 36:82].

Cuvântul „«Fii!»” este porunca Sa. Dacă acesta ar fi creat, atunci crearea lui ar necesita o poruncă, iar acea poruncă ar necesita o altă poruncă și tot așa la nesfârșit. Acest lucru nu poate fi așa. 

Imam Ahmad (Allah să aibă milă de el) a citat acest verset ca dovadă împotriva Jahamis Mu‘tazili. 

El (Allah să aibă milă de el) a spus:

 Spun: Allah spune (interpretarea sensului): „Cu adevărat, ale Lui sunt Creația și Porunca” [al-A‘raaf 7:54]. Astfel, El a făcut deosebire între creație și poruncă.

Relatat de Hanbal în al-Mihnah (p. 53) 

Și le-a spus: Allah spune (interpretarea sensului): „Porunca lui Allah a venit” [an-Nahl 61:1], iar porunca Sa este cuvântul și puterea Sa, iar aceasta nu este creată. Așadar, nu interpretați Cartea lui Allah într-un asemenea mod încât să pară că se contrazice. 

Relatat de Hanbal în al-Mihnah (p. 54) 

În ceea ce a scris pentru al-Mutawakkil, când acesta l-a întrebat despre chestiunea Quranului, Imam Ahmad a spus: 

Allah, preaînaltul, spune (interpretarea sensului): „Iar dacă vreunul dintre Mushrikoon (politeiști, idolatri, păgâni, necredincioși în Unicitatea lui Allah) îți cere protecție, acordă-i-o, pentru ca el să audă Cuvântul lui Allah (Quranul), apoi condu-l până într-un loc în care să fie în siguranță; aceasta deoarece ei sunt oameni care nu știu” [at-Tawbah 9:6] și „Cu adevărat, ale Lui sunt Creația și porunca” [al-A ‘raaf 7:54]. Așadar, El ne spune că creația Îi aparține, apoi spune „și porunca”. Astfel, El ne informează că porunca nu este creată. Sfârșitul citatului. 

Relatat de fiul său Saalih în al-Mihnah (p. 210-121) 

Înainte de Imam Ahmad, acest argument a fost prezentat de Imam Sufyaan ibn ‘Uyaynah al-Hilaali al-Haafiz ath-Thiqah al-Hujjah [un mare muhaddith] (Allah să aibă milă de el), care a spus: 

Allah, slăvitul și preaînaltul, spune (interpretarea sensului): „Cu adevărat, ale Lui sunt Creația și porunca” [al-A‘raaf 7:54]. Creația este creația lui Allah, Binecuvântatul și preaînaltul, iar porunca este Quranul. 

Relatat de al-Aajurri în ash-Sharee‘ah (p. 80), cu un isnaad jayyid de la el. 

2. A doua dovadă 

Allah, preaînaltul, spune (interpretarea sensului):

„Cel Milostiv (Allah)

Te-a învățat (pe tine, omenirea) Quranul (prin Mila Sa).

El l-a creat pe om”

[ar-Rahmaan 55:1-3]. 

Aici Allah, preaînaltul, face deosebire între cunoașterea Sa (pe care a transmis-o) și creația Sa. Quranul este cunoașterea Sa, iar omul este creația Sa. Cunoașterea Sa nu este creată. 

Allah, preaînaltul, spune (interpretarea sensului):

„Spune: «Cu adevărat, Călăuzirea lui Allah (adică Monoteismul islamic) este singura Călăuzire. Iar dacă tu (o, Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui)) ai urma dorințele lor (ale evreilor și creștinilor) după cunoașterea (adică Quranul) pe care ai primit-o, atunci nu ai avea de la Allah niciun Walee (protector sau ocrotitor) și niciun ajutor»”

[al-Baqarah 2:120].

 Allah, preaînaltul, numește Quranul cunoaștere, deoarece acesta este ceea ce a venit la Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui) de la Domnul său și este ceea ce Allah, preaînaltul, l-a învățat (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui). Cunoașterea lui Allah nu este creată deoarece, dacă ar fi creată, El ar fi avut atributul opus înainte ca aceasta să fie creată – slăvit și preaînalt este Allah, cu mult deasupra acestui lucru.

 Această dovadă a fost citată de Imam Ahmad (Allah să aibă milă de el) când și-a prezentat argumentul împotriva Jahamis în fața lui al-Mu‘tasim: 

‘Abd ar-Rahmaan al-Qazzaaz mi-a spus: Allah exista și nu exista Quranul. I-am spus: Atunci (ceea ce spui este că) Allah exista și nu exista nicio cunoaștere pe care El să o posede! A tăcut, deoarece dacă ar fi susținut că Allah exista și nu exista nicio cunoaștere pe care El să o posede, atunci ar fi fost necredincios față de Allah.

Relatat de Hanbal în al-Mihnah (p. 45) 

I s-a spus (Allah să aibă milă de el): 

Unii oameni spun: dacă un om afirmă că vorbele lui Allah nu sunt create, ei spun: Cine este savantul care te-a învățat aceasta? De unde ai obținut ideea că vorbele Sale nu sunt create?

El a spus: Dovada este cuvântul lui Allah, Binecuvântatul și preaînaltul (interpretarea sensului): „Apoi, cine se ceartă cu tine în privința acestei chestiuni, după (toată) cunoașterea care a venit la tine” [Aal ‘Imraan 3:61]. Nu a venit la el nimic în afară de Quran (adică Quranul este cunoașterea menționată aici). 

Și el (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Quranul este cunoaștere de la Allah. Oricine afirmă că cunoașterea lui Allah este creată este necredincios. 

Relatat de Ibn Haani’ în al-Masaa’il (2/153, 154) 

3. A treia dovadă 

Allah, preaînaltul, spune (interpretarea sensului):

„Spune (o, Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui) oamenilor): «Dacă marea ar fi cerneală pentru (scrierea) Cuvintelor Domnului meu, cu siguranță marea s-ar epuiza înainte ca Cuvintele Domnului meu să se sfârșească, chiar dacă am aduce (o altă mare) asemenea ei pentru a o ajuta»”

[al-Kahf 18:109]

și

„Iar dacă toți copacii de pe pământ ar fi condeie și marea (ar fi cerneală cu care să se scrie), iar după ea ar mai fi încă șapte mări pentru a-i spori rezerva, tot nu s-ar epuiza Cuvintele lui Allah. Cu adevărat, Allah este Atotputernic, Atotînțelept”

[Luqmaan 31:27]. 

Allah, preaînaltul, ne spune – iar ceea ce spune El este adevărat – că vorbele Sale nu au sfârșit și că, dacă mările pe care le-a creat Allah ar fi cerneală cu care să se scrie, iar copacii pe care i-a creat Allah ar fi condeie cu care să se scrie, cerneala mărilor s-ar termina și condeiele s-ar uza, însă cuvintele lui Allah nu s-ar epuiza. 

Aceasta evidențiază măreția cuvintelor Sale și faptul că vorbele sau discursul Său reprezintă atributul și cunoașterea Sa. Acest lucru nu poate fi comparat cu vorbele finite și create ale creației Sale, deoarece, dacă vorbele Sale ar fi create, ele s-ar fi epuizat înainte ca una dintre mări să se epuizeze. Însă Allah, preaînaltul, a stabilit un sfârșit și o limită doar pentru ființele create, nu pentru Sine sau pentru atributele Sale. 

4. A patra dovadă 

Numele lui Allah din Quran, precum Allah, Cel Milostiv, Cel Îndurător, Cel care Aude Totul, Atotștiutorul, Iertătorul, Cel mai Generos și așa mai departe, fac parte din cuvintele sau discursul Său, deoarece El este Cel care Și-a dat aceste nume, cu aceste cuvinte și sensuri. Allah, preaînaltul, a făcut egală glorificarea Esenței Sale cu glorificarea numelor Sale, după cum spune El, preaînaltul (interpretarea sensului): „Glorifică Numele Domnului tău, Cel Preaînalt” [al-A‘laa 87:1]. El a făcut egală chemarea Sa prin Esența Sa cu chemarea Sa prin numele Sale, după cum spune: „Și ale lui Allah sunt cele mai frumoase Nume, așadar chemați-L prin ele” [al-A‘raaf 7:180]. În mod similar, El a făcut egală pomenirea Sa prin Esența Sa cu pomenirea Sa prin numele Sale, după cum spune: „Și pomenește Numele Domnului tău dimineața și seara” [al-Insaan 76:25]. 

Această glorificare, invocare și pomenire, dacă s-ar aplica unui lucru creat, ar constitui necredință față de Allah. 

Dacă se spune că vorbele Sale sunt create, numele Sale sunt incluse în aceasta, iar cel care face o asemenea afirmație a ieșit din Islam, din motivele menționate și deoarece aceasta implică faptul că Allah, preaînaltul, nu a avut acele nume frumoase înainte de a-Și crea cuvintele; iar cel care a depus un jurământ pe unul dintre numele Sale ar fi un mushrik, deoarece ar jura pe ceva creat, iar ceea ce este creat este diferit de Creator. 

Acest argument a fost prezentat de mai mulți dintre primele generații și imami pentru a demonstra că Quranul nu este creat, inclusiv de Imam al-Hujjah Sufyaan ibn Sa‘eed ath-Thawri, care a spus: Oricine afirmă că [cuvintele] „Spune (o, Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui)): El este Allah, Unicul, Allah-us-Samad (Stăpânul autosuficient, de care toate creaturile au nevoie, El nu mănâncă și nu bea)”[al-Ikhlaas 112:1-2] sunt create este necredincios. 

Relatat de ‘Abdullah în as-Sunnah (no. 13). Isnaad-ul său este jayyid. 

Imam ash-Shaafa‘i a spus: 

Oricine jură pe unul dintre numele lui Allah și își încalcă jurământul trebuie să ofere ispășire, deoarece numele lui Allah nu este creat; oricine jură pe Ka‘bah sau pe as-Safa și al-Marwa nu trebuie să ofere ispășire (pentru încălcarea jurământului), deoarece acestea sunt create, în timp ce (numele lui Allah) nu este creat. 

Relatat de Ibn Abi Haatim în Aadaab ash-Shaafa‘i (p. 193), cu un isnaad saheeh. 

Ahmad ibn Hanbal a spus: 

Numele lui Allah se află în Quran, iar Quranul face parte din cunoașterea lui Allah. Așadar, oricine afirmă că Quranul este creat a ieșit din Islam, iar oricine afirmă că numele lui Allah sunt create a ieșit din Islam. 

Relatat de fiul său Saalih în al-Mihnah (p. 52, 66-67) 

5. A cincea dovadă 

Allah, preaînaltul, ne-a spus că această Carte provine de la El și Îi este atribuită, după cum spune (interpretarea sensului):

„Revelarea Cărții (acest Quran) este de la Domnul Alameen (omenirea, djinnii și tot ceea ce există)”

[as-Sajdah 32:2]

„Cei cărora le-am dat Scriptura (Taurat (Tora) și Injeel (Evanghelia)) știu că ea este revelată de la Domnul tău cu adevărat”

[al-An‘aam 6:114]

„Spune (o, Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui)): Ruh-ul-Qudus (Jibrael (Gabriel)) a adus-o (Quranul) de la Domnul tău cu adevărul”

[an-Nahl 16:102]. 

Allah nu Și-a atribuit nimic din ceea ce a trimis în jos, cu excepția cuvintelor Sale, ceea ce indică faptul că aceasta are un sens special și, prin urmare, nu este asemenea trimiterii în jos a ploii, fierului și așa mai departe. Allah ne-a spus că a trimis în jos aceste lucruri, însă nu Și le-a atribuit, spre deosebire de cuvintele Sale. Vorbele sau discursul Său reprezintă un atribut, iar un atribut poate fi atribuit doar celui care îl posedă, nu altcuiva. Dacă vorbele Sale ar fi fost create, ele s-ar fi putut separa de Creator și nu I-ar fi fost atribuite, deoarece El, preaînaltul, nu are nevoie de creația Sa și nimic din aceasta nu este atributul Său. 

6. A șasea dovadă 

S-a relatat că Khawlah bint Hakeem a spus: L-am auzit pe Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui) spunând: „Oricine se oprește într-un loc și spune: Caut refugiu în cuvintele perfecte ale lui Allah împotriva răului a ceea ce El a creat, nimic nu îi va face rău până când nu pleacă din acel loc.”. Relatat de Muslim (2708). 

Dacă vorbele Sale ar fi fost create, atunci căutarea refugiului în ele ar fi fost shirk, deoarece aceasta ar însemna căutarea refugiului într-un lucru creat. Este binecunoscut faptul că a căuta refugiu în orice altceva în afară de Allah, preaînaltul, și de numele și atributele Sale este shirk; așadar, cum ar fi putut Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui) să-și învețe ummah ceva care este în mod evident shirk, când el este cel care a venit să-i învețe Tawheed pur? 

Aceasta indică faptul că vorbele lui Allah, preaînaltul, nu sunt create. 

Na‘eem ibn Hammaad a spus: Nu trebuie căutat refugiu în nimic creat și nici în cuvintele oamenilor, djinnilor, ființelor umane sau îngerilor. 

Al-Bukhaari a spus, după ce a citat acest lucru: Aceasta indică faptul că vorbele lui Allah nu sunt create și că tot ceea ce există în afară de El este creat. 

A se vedea: Khalq Af‘aal al-‘Ibaad (p. 143) 

7. A șaptea dovadă 

Hadithul lui Abu Hurayrah (Allah să fie mulțumit de el), de la Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui), care a spus:

„Superioritatea cuvintelor lui Allah față de toate celelalte cuvinte este asemenea superiorității lui Allah față de întreaga Sa creație.” 

Un hadith hasan, relatat de ‘Uthmaan ad-Daarimi în ar-Radd ‘ala al-Jahamiyyah (no. 287, 340); al-Laalkaa’i (no. 557) 

Acest hadith confirmă credința salafilor, potrivit căreia Quranul este cuvântul lui Allah și nu este creat. El face aceasta sub două aspecte: 

(i)                Face deosebire între cuvintele lui Allah și celelalte cuvinte. Cuvintele sunt fie discursul lui Allah, care este unul dintre atributele Sale, fie cuvinte create, care fac parte din creația lui Allah. Tot ceea ce este un atribut divin Îi este atribuit lui Allah, în timp ce restul este menționat în termeni generali, pentru a include toate cuvintele care nu Îi sunt atribuite lui Allah. Dacă toate cuvintele ar fi create, nu ar fi nevoie de această diferențiere.

(ii)              Diferențierea dintre cuvintele lui Allah și cuvintele altora este asemenea diferențierii dintre esența lui Allah și esența altora. Cuvintele lui Allah și natura lor sunt legate de esența Sa și de natura acesteia, la fel cum cuvintele ființelor create și natura lor sunt potrivite și legate de esența ființelor create și de natura lor. 

Acest argument a fost prezentat de Imam ‘Uthmaan ibn Sa‘eed ad-Daarimi în ar-Radd ‘ala al-Jahamiyyah (p. 162-163). După ce a citat hadithurile despre acest subiect, el a spus: 

Aceste hadithuri indică faptul că Quranul nu este creat, deoarece nu ați vedea o diferență atât de mare atunci când comparați două ființe create precum cea pe care o veți vedea atunci când comparați între Allah și creația Sa, deoarece diferența dintre două ființe create poate fi măsurată, în timp ce superioritatea lui Allah față de creația Sa nu poate fi măsurată și nimeni nu o poate cuprinde. Același lucru se aplică superiorității cuvintelor Sale față de cuvintele ființelor create. Dacă vorbele lui Allah ar fi fost create, nu ar fi existat o diferență atât de mare între ele și cuvintele altora, asemenea superiorității lui Allah față de creația Sa. Nimic nu este asemenea Lui, prin urmare nu există cuvinte asemenea cuvintelor Sale și nimeni nu ar putea vreodată produce ceva asemenea lor. Sfârșitul citatului. 

8. A opta dovadă 

Pe baza gândirii raționale, dacă vorbele lui Allah ar fi fost create, atunci trebuie să existe unul dintre două scenarii: 

(i)                Ele sunt create și există ca parte a esenței lui Allah

(ii)              sau sunt separate de Allah.

Ambele scenarii sunt false și constituie, de fapt, necredință abominabilă.

Cât despre primul, acesta implică faptul că un lucru creat ar putea exista în Creator, ceea ce este fals potrivit opiniei lui Ahl as-Sunnah și a majorității adepților inovației [dintre musulmani]. Allah, preaînaltul, este independent de creația Sa și nu are nevoie de niciuna dintre ele în niciun fel.

Cât despre al doilea, implicațiile sale duc la negarea atributului discursului divin, deoarece atributul există în cel care posedă atributul – după cum s-a menționat mai sus – și nu există în nimeni sau nimic altceva. Dacă ar exista în altceva, atunci ar fi atributul celui în care ar exista. Aceasta ar implica faptul că Domnul, preaînaltul, nu vorbește, iar aceasta este necredință evidentă, după cum am explicat mai sus.

9. A noua dovadă

După cum este clar pentru toată lumea, un atribut nu există prin sine. Dacă atributul este atributul Creatorului, el trebuie să existe în El, iar dacă este atributul unei ființe create, trebuie în mod inevitabil să existe în ea, precum mișcarea, nemișcarea, statul în picioare, șederea, puterea, voința, cunoașterea, viața și alte atribute. Dacă un atribut este atribuit unui lucru, atunci el îl descrie și îi aparține celui în care există. Așadar, aceste atribute pot fi atribuite ființei create și, prin urmare, sunt descrieri ale ființei create, deoarece îi sunt atribuite. Unele dintre ele pot fi atribuite și Creatorului, precum puterea, voința, cunoașterea, viața și așa mai departe. Prin urmare, ele sunt atributele Sale, deoarece Îi sunt atribuite. Când sunt atribuite ființei create, ele sunt create, iar când sunt atribuite Creatorului, nu sunt create.

Atributul discursului este asemenea celorlalte atribute; el trebuie să existe în ceva, iar dacă există în acel lucru, atunci este atributul acelui lucru și nu al altcuiva. Dacă este atribuit Creatorului, preaînaltul, atunci este atributul Său. Dacă este atribuit altcuiva, atunci este atributul acelei alte entități. Atributul Creatorului nu este creat, la fel cum esența Sa nu este creată, în timp ce atributul ființei create este creat, la fel cum esența sa este creată. Deoarece Allah Și-a atribuit discursul și S-a descris ca vorbind, discursul Său (sau cuvintele Sale) nu este creat, deoarece este ceva legat de esența Sa, iar esența Sa nu este creată. Discuția despre atributele divine este legată de discuția despre esența divină și trebuie purtată în aceiași termeni.

Dacă se spune că Quranul este creat, răspundem: Allah trebuie să fie mai presus de a-I fi atribuit ceva creat. Voi (Jahamis), potrivit afirmației voastre, declarați că Allah, preaînaltul, este mai presus de existența unor lucruri create în El. Dacă declarați că Domnul vostru, preaînaltul, este mai presus de aceasta, atunci nu ar trebui să-I atribuiți discursul, însă, dacă nu Îi atribuiți discursul, veți nega dovezile textuale și raționale care atestă faptul că Allah, preaînaltul, posedă atributul discursului.

Însă ei refuză să admită că vorbele lui Allah, preaînaltul, nu sunt create, pe baza unui argument și mai fals decât ceea ce s-a discutat mai sus. Ei spun: Afirmăm că Allah vorbește prin cuvinte care există în altceva decât El. Allah i-a vorbit lui Moosa prin cuvinte create care existau în tufiș și nu existau în El; prin urmare, declarăm că El este mai presus de existența lucrurilor create (adică a cuvintelor) în El.

Răspundem: voi considerați cuvintele un atribut al lucrului în care există, ceea ce implică – potrivit opiniei voastre – că acestea erau cuvintele tufișului, astfel încât tufișul i-a vorbit lui Moosa și a spus (interpretarea sensului): „«O, Moosa (Moise)! Cu adevărat! Eu sunt Allah, Domnul Alameen (omenirea, djinnii și tot ceea ce există)»” [al-Qasas 28:30]. În acest caz, nu există nicio diferență între cuvintele tufișului și cuvintele blestematului Pharaoh (interpretarea sensului): „«Eu sunt domnul vostru cel mai înalt»” [an-Naazi‘aat 79:24], deoarece cuvintele tufișului sunt atributele sale, nu atributele lui Allah, iar cuvintele lui Pharaoh sunt atributele sale; fiecare dintre ei a pretins că este divin [potrivit afirmației voastre], așadar Moosa nu avea dreptul să obiecteze la ceea ce a spus Pharaoh, dar să accepte cuvintele tufișului!

Gândiți-vă la această necredință fățișă care i-a condus pe cei care au crezut în acest argument la această inovație rușinoasă, în loc să se supună și să accepte faptele revelației menționate în Quran, să se îndepărteze de revelația nobilă și să prefere în locul ei resturile minților controlate de capricii și dorințe care le conduc oriunde vor.

Acest argument rațional a fost folosit de Imam Ahmad (Allah să aibă milă de el) împotriva Jahamis Mu‘tazili atunci când a dezbătut cu ei în prezența lui al-Mu‘tasim. El (Allah să aibă milă de el) a spus:

Aceasta este povestea lui Moosa. Allah a spus în Cartea Sa, vorbind despre Sine (interpretarea sensului): „Și lui Moosa (Moise) Allah i-a vorbit direct” [an-Nisa’ 4:164]. Astfel, Allah afirmă că i-a vorbit lui Moosa pentru a-l onora pe Moosa și confirmă că aceasta a fost într-adevăr vorbire. Allah, preaînaltul, a spus (interpretarea sensului): O, Moosa „Cu adevărat! Eu sunt Allah! La ilaha illa Ana (nimeni nu are dreptul să fie adorat în afară de Mine)” [Ta-Ha 20:14], însă voi negați aceasta, astfel încât acest pronume („Eu”) s-ar referi atunci la altcineva decât Allah, iar o entitate creată ar pretinde că este Domnul!

Relatat de Hanbal în al-Mihnah (p. 52)

10. A zecea dovadă

Cuvintele savanților de seamă ai primelor generații care afirmă această credință:

‘Amr ibn Dinaar – unul dintre cei mai buni imami Taabi‘i – a spus:

I-am întâlnit timp de șaptezeci de ani pe companionii Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui) și pe alții care le-au urmat în rang și ei spuneau: Allah este Creatorul, iar tot ceea ce există în afară de El este creat. Quranul este cuvântul lui Allah; a venit de la El și se va întoarce la El.

‘Abdullah ibn Naafi‘ a spus: Maalik obișnuia să spună:

Quranul este cuvântul lui Allah. Și obișnuia să considere detestabilă opinia celor care spuneau că Quranul este creat.

Relatat de Saalih ibn Ahmad în al-Mihnah (p. 66), cu un isnaad saheeh de la el.

Ar-Rabee‘ ibn Sulaymaan, companionul și studentul lui ash-Shaafa‘i, a spus, relatând o dezbatere care a avut loc între el și Hafs al-Fard cu privire la Quran:

El (Hafs) a început dezbaterea cu Ash-Shaafa‘i, iar ash-Shaafa‘i și-a prezentat argumentul cu dovezi; a urmat o dezbatere îndelungată în care ash-Shaafa‘i a stabilit prin dovezi că Quranul este cuvântul lui Allah și nu este creat și l-a considerat pe Hafs al-Fard necredincios. Ar-Rabee‘ a spus: L-am întâlnit pe Hafs al-Fard mai târziu, în cadrul unei adunări, iar el a spus: ash-Shafaa‘i a vrut să mă omoare.

Relatat de ‘Abd ar-Rahmaan ibn Abi Haatim în Adaab ash-Shaafa‘i (p. 194-195). Isnaad-ul său este saheeh.

Ibn Abi Haatim a spus:

I-am întrebat pe tatăl meu și pe Abu Zar‘ah despre opiniile lui Ahl as-Sunnah cu privire la fundamentele religiei, despre ceea ce au învățat de la savanții din toate regiunile și despre ceea ce credeau cu privire la aceasta.

Ei au spus:

I-am întâlnit pe savanții din toate regiunile, Hijaz, Irak, Siria și Yemen, iar opinia lor era că credința constă atât în cuvinte, cât și în fapte și poate crește sau scădea; Quranul este cuvântul lui Allah și nu este creat în niciun fel.

Relatat de Ibn at-Tabari în as-Sunnah (1/176), cu un isnaad saheeh.

Imam Abu’l-Qaasim Hibatullah ibn al-Hasan at-Tabari al-Laalkaa’i a citat, în marea sa carte Sharh Usool I‘tiqaad Ahl as-Sunnah wa’l-Jamaa‘ah: Aceasta este opinia a cinci sute cincizeci de persoane dintre savanții și primele generații ale acestei ummah, toți afirmând: Quranul este cuvântul lui Allah și nu este creat; oricine spune că este creat este necredincios.

El (Allah să aibă milă de el) a spus:

Acești oameni sunt în număr de cinci sute cincizeci sau mai mulți, dintre Taabi‘een, urmașii lor și savanții de seamă, în afară de Sahaabah cei drepți, în ciuda diferențelor dintre locurile lor și a trecerii multor ani. Printre ei se numără aproximativ o sută de imami de la care oamenii și-au învățat credințele și pe care i-au urmat în opiniile lor. Dacă aș fi vrut să consemnez opiniile savanților hadithului cu privire la această chestiune, numele lor ar fi fost de ordinul miilor.

Sfârșitul citatului din as-Sunnah (493)

Rezumat din cartea al-‘Aqeedah as-Salafiyyah fi Kalaam Rabb al-Bariyyah wa Kashf Abaateel al-Mubtadi‘ah ar-Radiyyah (p. 121-147)

Pentru mai multe informații despre acest subiect, a se vedea și volumul al doisprezecelea din Majmoo‘ Fataawa Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah, „al-Quran Kalaam Allah”; și Mukhtasar as-Sawaa‘iq al-Mursalah de Ibn al-Qayyim

A se vedea și un articol util despre acest subiect intitulat Lima kaana al-Qawl bi Khalq al-Quran Kufran? Wa’l-Kalaam an-Nafsi de Shaykh ‘Amr Basyooni.

Și Allah știe cel mai bine.