Wilaayah-ul lui ‘Ali ibn Abi Taalib (Allah să fie mulțumit de el)

În primul rând: 

‘Ali ibn Abi Taalib (Allah să fie mulțumit de el) – potrivit credinței lui Ahl as-Sunnah wa’l-Jamaa‘ah – este unul dintre apropiații onorați (awliya’ – sg. waliy) ai lui Allah și unul dintre conducătorii călăuziți (imami). El este al patrulea dintre Califii Călăuziți și al patrulea dintre cei zece cărora li s-a dat vestea cea bună a Paradisului, care sunt cei mai buni dintre Sahaabah (Allah să fie mulțumit de ei). Virtuțile și calitățile sale bune sunt prea numeroase pentru a putea fi numărate, într-o asemenea măsură încât unii dintre savanții noștri au alcătuit cărți consacrate numai acestora, precum Imam Ahmad ibn Hanbal în Manaaqib ‘Ali ibn Abi Taalib și Imam an-Nasaa’i în Khasaa’is ‘Ali. 

În al doilea rând: 

Printre virtuțile sale se numără următoarele: 

Profetul (Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace) a spus: „Tu ești de la mine, iar eu sunt de la tine.” Relatat de al-Bukhaari, nr. 2699 

Al-Haafiz Ibn Hajar (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Adică în ceea ce privește genealogia, relația prin căsătorie, vechimea în Islam, dragostea și alte aspecte. Sfârșitul citatului. 

Fath al-Baari, 7/507 

O altă calitate a sa a fost menționată în relatarea narată de ‘Imraan ibn Husayn (Allah să fie mulțumit de el), care a spus: 

Mesagerul lui Allah (Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace) a trimis o armată și l-a numit pe ‘Ali ibn Abi Taalib conducătorul ei. El a plecat în campanie și a dobândit o sclavă ca pradă de război. Ei au obiectat față de aceasta, iar patru dintre Companionii Mesagerului lui Allah (Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace) au făcut un acord și au spus: Când îl vom întâlni pe Mesagerul lui Allah (Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace), îi vom spune despre ceea ce a făcut ‘Ali. 

Când musulmanii se întorceau dintr-o călătorie, începeau prin a-l vizita pe Mesagerul lui Allah (Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace), apoi mergeau la casele lor. Când armata s-a întors, ei l-au salutat pe Profet (Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace), iar unul dintre cei patru s-a ridicat și a spus: O, Mesager al lui Allah, nu ai văzut că ‘Ali ibn Abi Taalib a făcut cutare și cutare? Mesagerul lui Allah (Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace) s-a întors de la el. Apoi s-a ridicat al doilea și a spus ceva asemănător cu ceea ce spusese primul, iar el s-a întors de la el. Apoi s-a ridicat al treilea și a spus ceva asemănător cu ceea ce spusese primul, iar el s-a întors de la el. Apoi s-a ridicat al patrulea și a spus ceva similar cu ceea ce spuseseră ceilalți. Mesagerul lui Allah (Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace) s-a întors către el, cu mânia vizibilă pe chipul său, și a spus:

„Ce vrei de la ‘Ali, ce vrei de la ‘Ali, ce vrei de la ‘Ali? ‘Ali este de la mine, iar eu sunt de la el. El este waliy-ul fiecărui credincios după plecarea mea.” 

Relatat de Ahmad, 33/154, ediția Mu’sasat ar-Risaalah; at-Tirmidhi, nr. 3712; și mulți alții, toți prin Ja‘far ibn Sulaymaan, care a spus: Yazeed ar-Rashk mi-a spus, de la Mutarriq ibn ‘Abdullah, de la ‘Imraan ibn Husayn. Adh-Dhahabi (Allah să aibă milă de el) a spus că este una dintre relatările narate numai de Ja‘far. Sfârșitul citatului din Siyar A‘laam an-Nubala’, 8/199 

Savanții noștri au avut opinii diferite cu privire la acest hadeeth; există două opinii: 

1.

Prima opinie este că hadeeth-ul este acceptabil. 

At-Tirmidhi a spus: 

Acest hadeeth este hasan ghareeb; nu îl cunoaștem decât prin acest isnaad din hadeeth-ul lui Ja‘far ibn Sulaymaan. Sfârșitul citatului. 

Al-Haakim a spus: 

Este saheeh potrivit condițiilor lui Muslim. Sfârșitul citatului. Adh-Dhahabi nu a spus nimic despre el. 

Al-Mustadrak, 3/119 

A fost considerat saheeh de Ibn Hibbaan, așa cum l-a relatat în Saheeh-ul său, 15/374 

Ibn ‘Adiyy (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Abu ‘Abd ar-Rahmaan an-Nasaa’i l-a inclus în Sihaah-ul său, însă al-Bukhaari nu l-a inclus în Saheeh-ul său. Sfârșitul citatului. 

Al-Kaamil, 2/146 

Al-Haafiz Ibn Hajar (Allah să aibă milă de el) a spus: Isnaad-ul său este qawiy. Sfârșitul citatului. 

Al-Isaabah, 4/569 

A fost considerat saheeh de al-Albaani în as-Silsilah as-Saheehah, nr. 2223 

Dovada lor pentru autenticitatea acestui hadeeth este că mulți dintre savanți l-au considerat pe Ja‘far ibn Sulaymaan ad-Dab‘i thiqah (demn de încredere) și că au găsit alte două relatări coroborante ale hadeeth-ului: prima este de la Ibn ‘Abbaas în Musnad Ahmad (1/330) și în Musnad at-Tayaalisi (4/470 – ediția Hajar, sub supravegherea lui Shaykh ‘Abd al-Muhsin at-Turki). Isnaad-ul său îl include pe Abu Balj, în privința căruia există o diferență de opinie. A doua relatare coroborantă este hadeeth-ul lui Buraydah ibn al-Husayb în Musnad Ahmad (38/118). Isnaad-ul său îl include pe Ajlah ibn ‘Abdullah al-Kindi, care este Shi‘i și da‘eef. A fost relatat și de mai mult de un narator de la Buraydah, cu o formulare diferită; una dintre aceste relatări apare în Saheeh al-Bukhaari, nr. 4350. 

2.

A doua opinie este că hadeeth-ul este da‘eef (slab). 

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Este fals și fabricat, potrivit consensului savanților hadeeth-ului. Sfârșitul citatului. 

Minhaaj as-Sunnah an-Nabawiyyah, 7/385 

A fost considerat da‘eef de comentatorii lui Musnad Ahmad (ediția Mu’sasat ar-Risaalah). 

Motivul pentru care aceștia l-au descris ca da‘eef este Ja‘far ibn Sulaymaan ad-Dab‘i, care a fost singurul care l-a relatat. Yahya ibn Sa‘eed al-Qattaan l-a considerat da‘eef. ‘Abd ar-Rahmaan ibn Mahdi nu s-a simțit în largul său cu hadeeth-urile sale. Al-Bukhaari (Allah să aibă milă de el) a spus: Unele dintre hadeeth-urile sale contrazic alți savanți. ‘Ali ibn al-Madeeni a spus: El a relatat mult de la Thaabit, iar restul hadeeth-urilor sale sunt munkar (respinse). 

Ibn Sa‘d a spus: Era thiqah (demn de încredere), însă avea o anumită slăbiciune. Vezi Tahdheeb at-Tahdheeb, 2/97. 

Deoarece savanții hadeeth-ului au fost, de asemenea, unanim de acord că era un Shi‘i extremist care îl insulta pe Mu‘aawiyah, mai mulți savanți au preferat opinia potrivit căreia hadeeth-urile relatate numai de el trebuiau considerate da‘eef, deoarece hadeeth-ul relatat numai de cineva asemenea lui nu trebuie acceptat, mai ales că ceea ce a relatat în acest caz sprijină bid‘ah (inovația) sa. Aceasta este opinia pe care înclinăm să o preferăm cu privire la hadeeth-urile care vorbesc despre virtuțile lui ‘Ali. 

În al treilea rând: 

Chiar dacă presupunem că hadeeth-ul este saheeh și acceptabil, nu există în el nicio dovadă care să susțină ceea ce Shi‘ah vor să demonstreze despre faptul că califatul îi aparținea lui ‘Ali (Allah să fie mulțumit de el) după moartea Profetului (Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace). Aceasta din mai multe motive: 

1.

Cuvântul waliy are multe sensuri în arabă; ce dovadă au Shi‘ah că aici înseamnă califat? Al-Fayroozabadi (Allah să aibă milă de el) a spus: Waly poate însemna apropiere, proximitate sau ploaie după ploaie. Waliy poate însemna: persoana iubită, prietenul sau susținătorul. Wilaayah poate însemna conducere sau autoritate. Wala’ poate însemna proprietate. Mawla poate însemna proprietar, sclav, cel care eliberează un sclav, sclavul eliberat, însoțitor, rudă precum vărul și altele asemenea, vecin, aliat, fiu, unchi patern, oaspete, partener sau nepot de soră. Al-Waliy poate însemna Domnul, Ajutătorul sau Dătătorul binecuvântărilor; sau poate însemna cel care primește binecuvântări, iubitul, urmașul sau ginerele. Sfârșitul citatului. 

Al-Qaamoos al-Muheet, p. 1732 

2.

Dacă ceea ce se intenționează este conducerea și califatul, atunci cum ar fi putut Profetul (Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace) să spună „waliy-ul fiecărui credincios după plecarea mea”, când ‘Ali a fost califul numai al celor care au trăit în vremea sa și nu a fost conducătorul fiecărui credincios până în Ziua Învierii? 

3.

În unele versiuni ale hadeeth-ului se spune: „Waliy-ul fiecărui credincios în această lume și în Viața de Apoi.” Musnad Ahmad, 5/179. Această versiune indică faptul că prin waliy aici nu se înțelege conducerea; cum ar putea el să fie conducătorul credincioșilor în Viața de Apoi?! 

4.

Nu am auzit ca acest hadeeth să fi fost citat de ‘Ali (Allah să fie mulțumit de el), de vreunul dintre susținătorii săi sau chiar de vreunul dintre nobilii Sahaabah (Allah să fie mulțumit de ei) ca dovadă pentru califatul lui ‘Ali (Allah să fie mulțumit de el) după moartea Profetului (Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace). 

Sensul corect al acestui cuvânt este iubire, ajutor și susținere. Iubirea pentru ‘Ali ibn Abi Taalib (Allah să fie mulțumit de el) este obligatorie pentru fiecare credincios, la fel ca ajutarea și susținerea lui în aderarea la adevăr. 

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Cuvintele „El este waliy-ul fiecărui credincios după plecarea mea” sunt atribuite în mod fals Mesagerului lui Allah (Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace). Mai degrabă, în timpul vieții sale și după moartea sa, el este waliy-ul fiecărui credincios, iar fiecare credincios este waliy-ul său în viață și în moarte. Wilaayah (iubirea, susținerea, prietenia) care este opusul dușmăniei nu este limitată la un anumit timp. În ceea ce privește wilaayah în sensul conducerii, cuvântul ar trebui să fie waali (conducător), nu waliy; astfel, formularea ar fi „waali-ul (conducătorul) fiecărui credincios după plecarea mea”, așa cum se spune că în rugăciunea funerară, atunci când sunt prezenți atât waliy-ul (ruda cea mai apropiată), cât și waaliy-ul (conducătorul sau guvernatorul), waaliy-ul (conducătorul) are întâietate în conducerea rugăciunii, potrivit opiniei majorității savanților; alții au spus că waliy-ul (ruda cea mai apropiată) trebuie să aibă întâietate. 

Cuvintele „‘Ali este waliy-ul fiecărui credincios după plecarea mea” nu pot fi atribuite Profetului (Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace), deoarece, dacă el ar fi intenționat muwaalaah (în sensul iubirii pentru ‘Ali), nu ar fi avut nevoie să spună „după plecarea mea”; iar dacă ar fi intenționat conducerea, ar fi spus „waalin ‘ala (conducător peste) fiecare credincios”. Sfârșitul citatului. 

Minhaaj as-Sunnah, 7/278 

Vezi, de asemenea, răspunsul la întrebarea nr. 26794 

El (Allah să aibă milă de el) a mai spus: 

În aceste cuvinte nu există nimic care să sugereze în mod clar că prin aceasta se intenționează califatul. Aceasta deoarece mawla este asemenea lui waliy. Allah, Preaînălțatul, spune (interpretarea sensului):

„Cu adevărat, Waliy-ul vostru (Protectorul sau Ajutătorul vostru) este Allah, Mesagerul Său și credincioșii...”

[al-Maa’idah 5:55]

„dar dacă vă ajutați unul pe altul împotriva lui (Muhammad SAW), atunci, cu adevărat, Allah este Mawla-ul său (Domnul, Stăpânul sau Protectorul său etc.), Jibrael (Gabriel) și cei drepți dintre credincioși, iar îngerii sunt, de asemenea, ajutoarele lui”

[at-Tahreem 66:4]. 

Este clar că Mesagerul este waliy-ul credincioșilor și că ei sunt, de asemenea, mawla-ii săi. Este, de asemenea, clar că Allah este Waliy-ul credincioșilor și că ei sunt awliya’ (pl. de waliy, adică apropiați) ai Săi și că credincioșii sunt awliya’ unii pentru alții. Așadar, muwaalaah (iubirea) este opusul dușmăniei și este confirmată în cazul ambelor părți. Deoarece una dintre cele două părți (și anume Allah) este mai mare în statut, wilaayah Sa față de ei este în sensul bunătății și al harului, iar wilaayah celeilalte părți (credincioșii) este ascultare și adorare. Așa cum Allah îi iubește pe credincioși, iar credincioșii Îl iubesc, muwaalah este opusul dușmăniei, războiului și trădării. Necredincioșii nu Îl iubesc pe Allah și pe Mesagerul Său și luptă împotriva lui Allah și a Mesagerului Său. Allah, Preaînălțatul, spune (interpretarea sensului):

„Nu-i luați ca prieteni pe dușmanii Mei și pe dușmanii voștri (adică pe necredincioși și politeiști etc.)”

[al-Mumtahanah 60:1].

Și El îi va răsplăti pentru aceasta, după cum spune (interpretarea sensului):

„Iar dacă nu o faceți, atunci luați aminte la războiul din partea lui Allah și a Mesagerului Său”

[al-Baqarah 2:279]. 

El este Waliy-ul credincioșilor și este Mawla-ul lor. El îi scoate din adâncurile întunericului la lumină. Așadar, deoarece acesta este cazul, ceea ce se intenționează prin faptul că Allah este Waliy și Mawla al credincioșilor, că Mesagerul este waliy și mawla al lor și că ‘Ali este mawla al lor este muwaalaah-ul care este opusul dușmăniei. 

Credincioșii Îl iau pe Allah și pe Mesagerul Său drept prieteni, în sensul muwaalaah-ului care este opusul dușmăniei. Această regulă este ferm stabilită pentru fiecare credincios. Iar ‘Ali (Allah să fie mulțumit de el) este unul dintre credincioșii pe care credincioșii îi iau drept prieteni și aliați (awliya’). 

Acest hadeeth afirmă că ‘Ali este credincios în sensul adevărat și mărturisește că este vrednic de muwaalaah (iubire), atât în interior, cât și în exterior. Aceasta este o respingere a ceea ce spun despre el dușmanii săi dintre Khaariji și Naasibis, însă nu sugerează că credincioșii nu au niciun alt mawla în afară de el. Cum ar putea fi astfel, când Mesagerul lui Allah (Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace) are mawaali (pl. de mawla), care sunt credincioșii drepți? În mod similar, ‘Ali are și el mawaali, și anume credincioșii care îl iau drept prieten. Profetul (Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace) a spus: „Aslam, Ghifaar, Muzaynah, Juhaynah, Quraysh și Ansaar nu au niciun mawla în afară de Allah și de Mesagerul Său.” Ei sunt descriși drept mawaali ai Mesagerului lui Allah (Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace), la fel cum credincioșii drepți sunt descriși drept mawaali ai săi, iar Allah și Mesagerul Său sunt mawla-ul lor. 

Pe scurt, există o diferență între waliy, mawla și așa mai departe și waali. Wilaayah în sensul opusului dușmăniei este un lucru, iar wilaayah în sensul conducerii este altceva. Hadeeth-ul se referă numai la primul, nu la cel de-al doilea. Profetul (Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace) nu a spus: „Dacă sunt waali-ul (conducătorul) cuiva, atunci ‘Ali este și waali-ul său”; formularea este: „Dacă sunt mawla-ul (prietenul apropiat) cuiva, atunci ‘Ali este și mawla-ul său.” 

Acesta este unul dintre lucrurile care indică faptul că el nu se referea la califat. Faptul că este waliy-ul fiecărui credincios este adevărat în timpul vieții Profetului (Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace) și nu este amânat până după moartea Profetului. În ceea ce privește califatul, el nu putea deveni calif decât după moartea Profetului. Astfel se știe că aceasta nu este ceea ce se intenționează aici. 

Profetul (Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace) este mai apropiat de credincioși decât propriile lor suflete, în timpul vieții sale și după moartea sa, până în Ziua Învierii; dacă el a numit pe cineva într-o poziție de autoritate în timpul vieții sale – sau dacă presupunem că a numit pe cineva într-o poziție de autoritate în timpul vieții sale, ori presupunem că a numit pe cineva să preia conducerea după moartea sa și că acea persoană a devenit calif fie pe baza unui text, fie prin consens – atunci acea persoană ar fi mai îndreptățită la poziția de calif și ar fi mai apropiată de credincioși decât propriile lor suflete. Însă nimeni altcineva în afară de Profet (Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace) nu ar putea fi vreodată mai apropiat de vreun credincios decât propriul său suflet, mai ales în timpul vieții sale. În ceea ce privește faptul că ‘Ali sau oricine altcineva este mawla-ul fiecărui credincios, aceasta este adevărat și s-a aplicat lui ‘Ali în timpul vieții Profetului (Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace), după moartea sa și după moartea lui ‘Ali. Așadar, astăzi ‘Ali este încă mawla-ul fiecărui credincios, însă astăzi el nu este waali (conducător, responsabil) peste oameni. Același lucru se aplică și celorlalți credincioși; ei sunt awliya’ unii altora, în viață și în moarte. Sfârșitul citatului. 

Minhaaj as-Sunnah an-Nabawiyyah, 7/322-325 

În al patrulea rând: 

În ceea ce privește afirmația că ‘Ali ibn Abi Taalib, Faatimah, al-Hasan și al-Husayn (Allah să fie mulțumit de ei toți) au același statut ca Profeții, aceasta este o afirmație falsă și nevalidă. De fapt, este kufr (necredință) care anulează ‘aqeedah (credința) unui musulman, deoarece contrazice consensul savanților potrivit căruia nimeni în afară de Profeți nu poate atinge statutul Profeților. Allah, Preaînălțatul, spune (interpretarea sensului):

„Allah alege Mesageri dintre îngeri și dintre oameni. Cu adevărat, Allah este Atotauzitorul, Atoatevăzătorul”

[al-Hajj 22:75].

Mesagerii și Profeții sunt aleșii dintre creația lui Allah. Oricine susține altceva trebuie să aducă dovezi, iar nimeni nu poate demonstra vreodată că ‘Ali, Faatimah, al-Hasan și al-Husayn au același statut ca Profeții decât prin minciună, denaturare și fabricarea hadeeth-urilor și relatărilor.

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Oricine exagerează cu privire la awliya’ (apropiații lui Allah, „sfinții”) sau la cei pe care îi numesc awliya’ ai lui Allah, ori „oamenii lui Allah”, înțelepții, filosofii și alte denumiri pe care le consideră asemănătoare titlului de profet și îi consideră asemenea Profeților sau mai buni decât Profeții trebuie chemat să se pocăiască. Dacă se pocăiește, cu atât mai bine; altfel trebuie executat.

Sfârșitul citatului din as-Safadiyyah, 1/262 

Shaykh Muhammad ibn ‘Abd al-Wahhaab (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Oricine crede că altcineva în afară de Profeți este mai bun decât ei sau egal cu ei a devenit necredincios. Consensul cu privire la acest punct a fost relatat de mai mulți savanți. Ce bine poate exista într-un popor ale cărui credințe implică faptul că sunt necredincioși?

Sfârșitul citatului din Risaalah fi’r-Radd ‘ala ar-Raafidah, p. 29. Vezi, de asemenea: al-Fasl fi’l-Milal wa’l-Ahwa’ an-Nihal, 4/21 

Și Allah știe cel mai bine.