Vrea să se întoarcă în țara sa, dar acolo este război; este soția lui obligată să-l asculte?

În primul rând: 

Rămânerea într-o țară a necredincioșilor nu este permisă decât dacă sunt îndeplinite anumite condiții, cea mai importantă fiind ca persoana să fie devotată religios și astfel protejată împotriva capriciilor și dorințelor; de asemenea, ea trebuie să aibă suficiente cunoștințe și discernământ care să o protejeze împotriva argumentelor specioase; trebuie să-și poată practica religia în mod deschis; iar ea și familia sa trebuie să fie în siguranță. Pentru mai multe detalii, consultați răspunsul la întrebarea nr. 13363 și 27211. 

În al doilea rând: 

Soția este obligată să-și asculte soțul și să se mute cu el oriunde se mută el, atât timp cât nu a stipulat ca soțul ei să nu o scoată din patria sa sau să nu o facă să călătorească într-o anumită țară, ori atât timp cât mutarea împreună cu el nu-i va cauza un prejudiciu evident și considerabil, cum ar fi situația în care el dorește să se mute într-o țară în care este război sau este foarte probabil ca ea să întâmpine un prejudiciu, precum închisoarea și altele asemenea. 

Ibn Qudamah (Allah să aibă milă de el) a spus: El poate călători împreună cu ea, deoarece Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) călătorea împreună cu soțiile sale, cu excepția cazului în care era un tip de călătorie în care exista teamă (de vătămare), caz în care ea nu trebuie să facă aceasta. 

Citat încheiat din al-Mughni (7/223) 

În Kashshaf al-Qina‘ (5/187) se spune: Soțul poate călători împreună cu soția sa, deoarece Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) și Companionii săi călătoreau împreună cu soțiile lor, cu excepția cazului în care călătoria implica teamă sau exista un pericol pe drum ori în țara în care dorea să călătorească. În acest caz, el nu are dreptul să o ia cu el fără permisiunea ei, din cauza hadeethului: „Nu trebuie să existe niciun prejudiciu și nici răspunderea cu prejudiciu.” Sau dacă ea a stipulat că trebuie să rămână în propria țară, caz în care are dreptul la această condiție, deoarece Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cele mai demne de a fi îndeplinite dintre condiții sunt cele prin care intimitatea a devenit permisă pentru voi.” Citat încheiat. 

Ea nu are dreptul să refuze să-și însoțească soțul din cauza educației copiilor, deoarece educația poate fi dobândită în diferite locuri și prin diferite mijloace, precum învățământul la distanță și altele asemenea. Prin urmare, nu-i este permis să-și neascultе soțul de dragul copiilor săi. 

În al treilea rând: 

Trebuie să-ți asculți tatăl și să călătorești împreună cu el dacă dorește aceasta, atât timp cât călătoria ta în țara sa nu va reprezenta un pericol pentru tine. 

Ar trebui să-ți fie evident că tatăl are drepturi și un statut înalt, iar Allah ne-a poruncit să ne cinstim părinții; El a menționat aceasta alături de supunerea față de El și afirmarea Unicității Sale (Tawheed). A pretinde că tatăl nu se gândește la binele copiilor săi este, în majoritatea cazurilor, o gândire greșită, din cauza compasiunii naturale pe care tatăl o are față de copiii săi, însă ceea ce tatăl consideră a fi în cel mai bun interes religios sau lumesc al copiilor îl poate face să treacă cu vederea această compasiune. Allah i-a poruncit tatălui să-și protejeze copiii și să-i apere de ceea ce i-ar putea duce la pieire și pierdere, după cum spune (interpretarea sensului):

„O, voi cei care credeți! Păziți-vă pe voi înșivă și familiile voastre de un Foc (Iadul) al cărui combustibil sunt oamenii și pietrele, peste care sunt (rânduiți) îngeri aspri (și) severi, care nu se abat de la poruncile pe care le primesc de la Allah, ci fac ceea ce li se poruncește”

[al-Tahreem 66:6] 

Și s-a relatat de la Ibn ‘Umar (Allah să fie mulțumit de el) că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus:

„Fiecare dintre voi este un păstor și fiecare dintre voi este responsabil pentru turma sa. Conducătorul oamenilor este un păstor și este responsabil pentru turma sa. Bărbatul este păstorul familiei sale și este responsabil pentru turma sa. Femeia este păstorul casei și copiilor soțului ei și este responsabilă pentru turma sa. Sclavul este păstorul averii stăpânului său și este responsabil pentru aceasta. Fiecare dintre voi este un păstor și fiecare dintre voi este responsabil pentru turma sa.”

Relatat de al-Bukhari (7138) și Muslim (1829). 

Și al-Bukhari (7151) și Muslim (142) au relatat că Ma‘qil ibn Yasar al-Muzani (Allah să fie mulțumit de el) a spus:

L-am auzit pe Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) spunând: „Nu există nicio persoană căreia Allah îi încredințează responsabilitatea asupra altora și care, atunci când moare, este lipsită de sinceritate față de supușii săi, fără ca Allah să-i interzică Paradisul.” 

Așadar, nu este surprinzător ca un tată să fugă împreună cu copiii săi din țara kufrului, temându-se pentru ei de corupție și deviere, și să prefere soliditatea devotamentului religios intereselor lumești. Dacă mutarea sa în patria sa este sigură, atunci toți membrii familiei sale sunt obligați să-l asculte și să-l însoțească. 

Iar Allah știe cel mai bine.