Vrea să intre în Islam, dar nu poate renunța la cafea în timpul postului!

Mai întâi: 

Cea mai mare binecuvântare pe care Allah o oferă robului Său, care este și un semn al binecuvântării și reușitei sale, este ca Domnul său să-l călăuzească spre religia Sa și să-i deschidă inima pentru a crede în El și a se supune Lui. Allah spune (interpretarea sensului):

„Iar pe cel pe care Allah voiește să-l călăuzească, îi deschide pieptul pentru Islam; iar pe cel pe care voiește să-l rătăcească, îi face pieptul îngust și strâmt, ca și cum s-ar urca spre cer. Astfel, Allah pune mânia asupra celor care nu cred”

[al-An‘aam 6:125]. 

Shaykh al-Sa‘di (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Aici Allah le descrie robilor Săi semnul binecuvântării și călăuzirii unei persoane, precum și semnul pieirii și rătăcirii sale: cel a cărui inimă este deschisă pentru Islam și umplută de lumina credinței și certitudinii se simte liniștit prin aceasta, astfel încât iubește să facă binele și îi este ușor să-l facă. Acesta este un semn că Allah l-a călăuzit și l-a binecuvântat, făcându-i posibil să urmeze calea cea dreaptă. 

Semnul celui pe care Allah voiește să-l rătăcească este că inima lui devine îngustă și închisă, astfel încât respinge credința, cunoașterea și certitudinea, iar inima lui este umplută de argumente specioase, capricii și dorințe. Astfel, nimic nu ajunge la el, iar inima lui nu este deschisă pentru faptele bune. Este ca și cum s-ar „urca spre cer”, adică este ca și cum i s-ar cere să urce spre cer, când nu are nicio posibilitate să facă aceasta. 

Motivul este lipsa credinței lor, din cauza căreia Allah „pune mânia asupra lor”, deoarece au blocat ușa milei și bunătății. Aceasta este calea care nu se schimbă, deoarece celui care dă (în caritate), se teme de Allah și mărturisește ceea ce este mai bun, Allah îi va face cu siguranță ușoară calea fericirii; însă celui care este zgârcit, se consideră autosuficient și tăgăduiește ceea ce este mai bun, Allah îi va face ușoară calea nefericirii. 

Sfârșitul citatului. 

Tafseer al-Sa‘di, 272. 

Îl rugăm pe Allah să-l călăuzească pe acest căutător, să-i deschidă inima pentru Islam și să-i permită să se pocăiască înaintea Lui și să se supună religiei Sale. 

În al doilea rând: 

Trebuie observat că postul lunii Ramadan nu este ceva care trebuie tratat cu ușurință; dimpotrivă, este unul dintre cei cinci stâlpi ai Islamului și una dintre marile temelii pe care este construită această credință, după cum se spune în hadeethul binecunoscut relatat de Ibn ‘Umar (Allah să fie mulțumit de el), care a spus: Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Islamul este clădit pe cinci (stâlpi): mărturia că nu există nicio divinitate în afară de Allah și că Muhammad este robul și Mesagerul Său, împlinirea rugăciunii, plata zakaah, pelerinajul la Casă și postul în Ramadan.” 

Relatat de al-Bukhaari (8) și Muslim (16). 

Trebuie observat și faptul că rostirea celor două mărturii ale credinței (al-shahaadatayn) și intrarea în Islam înseamnă că persoana se supune, cu inima și facultățile sale fizice, Domnului lumilor, că crede în El și în ceea ce a venit de la El; se supune Domnului său și acceptă hotărârile, poruncile și interdicțiile Sale și crede în ceea ce El ne spune despre relatări. Allah spune (interpretarea sensului):

„Nu am trimis niciun Mesager decât pentru a fi ascultat, cu îngăduința lui Allah. Dacă ei (ipocriții), după ce au fost nedrepți cu ei înșiși, ar fi venit la tine (Muhammad صلى الله عليه وسلم) și i-ar fi cerut iertare lui Allah, iar Mesagerul ar fi cerut iertare pentru ei, cu adevărat L-ar fi găsit pe Allah Iertător (Cel care iartă și primește pocăința), Milostiv.

65. Dar nu, pe Domnul tău, ei nu vor avea credință până când nu te vor face pe tine (O, Muhammad صلى الله عليه وسلم) judecător în toate neînțelegerile dintre ei și nu vor găsi în sufletele lor nicio împotrivire față de hotărârile tale și nu le vor accepta cu supunere deplină”

[al-Nisa’ 4:64-65]. 

Ibn Katheer (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Prin cuvintele „Dar nu, pe Domnul tău, ei nu vor avea credință până când nu te vor face pe tine (O, Muhammad صلى الله عليه وسلم) judecător în toate neînțelegerile dintre ei”, Allah jură pe Sine Însuși, Cel Sfânt, că nimeni nu crede până când nu-l face pe Mesager (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) judecător în toate problemele sale. Prin urmare, orice hotărăște el este adevărul căruia trebuie să i se supună atât în interior, cât și în exterior. De aceea El spune „și nu vor găsi în sufletele lor nicio împotrivire față de hotărârile tale și nu le vor accepta cu supunere deplină”, adică, dacă te desemnează judecător, trebuie să ți se supună în inimile lor, să nu găsească în sufletele lor nicio împotrivire față de hotărârea ta și să i se supună atât în exterior, cât și în interior. Astfel, trebuie să se supună pe deplin, fără resentimente sau dispute.

Sfârșitul citatului. 

Tafseer Ibn Katheer (2/349) 

Există foarte multe versete în Sfântul Qur’aan care confirmă și explică acest principiu. 

În al treilea rând: 

Odată ce am înțeles acest principiu important al credinței, care constă în supunerea față de tot ceea ce vine de la Allah, Preaînălțatul, și acceptarea acestuia, precum și în supunerea față de El atât în interior, cât și în exterior, vom înțelege și că postul Ramadanului este un stâlp important al credinței și că credința niciunei persoane nu este validă dacă aceasta nu-l acceptă. Prin urmare, atunci când îl chemăm pe acest căutător la religia lui Allah, trebuie să-i explicăm că nu există nicio problemă care să-l împiedice să intre în Islam; Allah nu le impune robilor Săi greutăți în religia lor, ci le face lucrurile ușoare și îi scutește de ceea ce le-ar putea provoca greutate și dificultate. 

Dacă acest bărbat bea cafea din cauza durerilor de cap și a migrenelor de care suferă, poate consuma cantitatea suficientă în timpul nopții, iar când începe să postească în timpul zilei trebuie să înceteze să o mai consume până la apusul soarelui. De asemenea, poate cere ajutor folosind medicamente care să-l ajute cu durerea de cap sau să-i reducă efectele. 

Însă este binecunoscut faptul că, dacă o persoană bolnavă este afectată de boala sa în timpul zilei, iar postul îi agravează boala, astfel de persoane sunt scutite în religia lui Allah. Dacă are dureri de cap și trebuie să ia medicamente și nu poate posti în acea zi, poate întrerupe postul în acea zi, iar după încheierea lunii trebuie să recupereze zilele în care nu a postit din cauza scuzei reprezentate de boală. Allah spune (interpretarea sensului):

„O, voi cei care credeți! Postul (As-Sawm) v-a fost prescris așa cum le-a fost prescris celor de dinaintea voastră, pentru ca voi să deveniți Al-Muttaqoon (evlavioșii).

184. [Postul (Sawm)] pentru un număr stabilit de zile, dar dacă vreunul dintre voi este bolnav sau într-o călătorie, trebuie să postească același număr de zile în alte zile. Iar pentru cei care pot posti cu dificultate, (de exemplu un bătrân), există alegerea fie de a posti, fie de a hrăni un Miskeen (sărman) pentru fiecare zi. Dar celui care face binele de bunăvoie îi este mai bine. Iar să postiți este mai bine pentru voi, dacă ați ști”

[al-Baqarah 2:183-184]. 

Dar dacă o persoană vrea să bea cafea pentru că îi place și nu vrea să renunțe la dorința sa în timpul zilei, timp de o lună în fiecare an, atunci această persoană nu este pregătită să creadă și să se supună sau să adere cu adevărat la nicio religie, fie ea Islamul sau oricare alta, deoarece religia — orice religie — le cere adepților săi să fie capabili să asculte și să se supună și să renunțe la capriciile și dorințele sinelui. Acesta este testul și obstacolul pe care mulți oameni nu reușesc să-l depășească: obstacolul capriciilor și dorințelor și al împotrivirii față de ceea ce dorește nafs (sinele). Aceasta este ceea ce Allah i-a menționat Profetului Său în Cartea Sa, spunând (interpretarea sensului):

„L-ai văzut oare (O, Muhammad صلى الله عليه وسلم) pe cel care și-a luat drept ilâh (zeu) propria sa dorință deșartă? Vei fi tu atunci un Wakîl (administrator al treburilor sale sau supraveghetor) asupra lui?”

[al-Furqaan 25:43]. 

În al patrulea rând:  

Allah, Slăvitul și Preaînălțatul, este mai milostiv față de robii Săi decât o mamă față de copilul ei. Când o persoană se întoarce către Domnul său, Allah se întoarce către ea și chiar mai mult, după cum se spune în hadeethul relatat de Abu Hurayrah (Allah să fie mulțumit de el), care a spus: Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Allah spune: «Eu sunt așa cum crede robul Meu că sunt și sunt cu el când își amintește de Mine. Dacă își amintește de Mine în sinea lui, Îmi amintesc de el în Sinea Mea; dacă își amintește de Mine într-o adunare, Îmi amintesc de el într-o adunare mai bună decât aceasta; dacă se apropie de Mine cu o palmă, Mă apropii de el cu un cot; dacă se apropie de Mine cu un cot, Mă apropii de el cu o lungime de braț; dacă vine la Mine mergând, merg către el în grabă.»” Relatat de al-Bukhaari (7405) și Muslim (2675). 

Așadar, fii sigur, o, rob al lui Allah, că atunci când te întorci sincer către Allah, Allah se va întoarce către tine și te va ajuta, îți va ușura lucrurile, îți va deschide inima, te va scuti de ceea ce te necăjește și te va sprijini în moduri pe care nu ți le-ai imaginat niciodată. Poate că Allah te va vindeca de boala ta sau poate că te va ajuta și te va elibera de dependența de ceea ce bei [cafea]. Întoarce-te, așadar, către Allah, gândește pozitiv despre Domnul tău și spune-I nevoia ta. Condiția este însă să fii serios în supunerea față de porunca lui Allah și în acceptarea a ceea ce a venit de la El. Allah, Preaînălțatul, spune (interpretarea sensului):

„Cât despre cel care dă (în caritate), își împlinește datoria față de Allah și se teme de El,

6. și crede în Al‑Husnaa [Cea mai bună, (adică fie Lâ ilâha illAllaah: nimeni nu are dreptul să fie adorat în afară de Allah, fie răsplata de la Allah (adică Allah îl va răsplăti pentru ceea ce cheltuiește pe calea lui Allah sau îl va binecuvânta cu Paradisul)],

7. Îi vom face ușoară calea ușurinței (binelui).”

[al-Layl 92:5-7]. 

În al cincilea rând: 

Trebuie observat că, dacă o persoană este sinceră în credința sa în Domnul său, dar apoi nu poate îndeplini unele îndatoriri sau este copleșită de nafs, capriciile și dorințele sale și cade în păcat, acesta nu este sfârșitul drumului. Dimpotrivă, poarta pocăinței și a întoarcerii către Domnul său este deschisă. Mai mult, în ciuda păcatului său, el poate fi iertat de Allah și trebuie să spere că păcatul și greșeala sa vor fi iertate. Însă problema pentru care nu există soluție este ca o persoană să rămână într-o stare de shirk (asocierea altora cu Allah) și să se îndepărteze de religia Domnului său. Allah spune (interpretarea sensului):

„Cu adevărat, Allah nu iartă să-I fie asociați parteneri în adorare, dar iartă orice altceva cui voiește; iar cel care Îi asociază parteneri lui Allah în adorare a născocit cu adevărat un păcat enorm”

[al-Nisa’ 4:48].

În al șaselea rând: 

Este foarte important de observat că în Islam nu este acceptabil să existe o relație sau o prietenie între un bărbat și o femeie; dimpotrivă, aceasta este una dintre acțiunile perioadei de jaahiliyyah (ignoranță), iar musulmanul trebuie să se ridice deasupra unei asemenea fapte. Islamul interzice amestecul liber al bărbaților și femeilor, intrarea bărbaților la femei sau rămânerea singuri împreună. 

Acest lucru a fost explicat anterior în numeroase răspunsuri sub titlul „Relațiile dintre sexe” de pe acest site; vă rugăm să consultați acea secțiune. 

Și Allah știe cel mai bine.