Vrea să-i cheme pe ceilalți angajați la rugăciune, dar ezită

Îi cerem lui Allah să-ți sporească credința și evlavia și să te ajute să respecți ceea ce ți-a poruncit. 

Nu trebuie să eziți să-ți sfătuiești colegii și să le amintești despre rugăciune; dimpotrivă, aceasta este ceea ce Allah a poruncit. Allah spune (interpretarea sensului): 

„Să se ridice dintre voi un grup de oameni care să cheme la tot ceea ce este bun (Islamul), să poruncească Al-Ma‘roof (adică Monoteismul islamic și tot ceea ce Islamul poruncește să se facă) și să oprească Al-Munkar (politeismul, necredința și tot ceea ce Islamul a interzis). Aceștia sunt cei care vor avea izbândă”

[Aal ‘Imraan 3:104]

„O, fiul meu! Aqim-is-Salaah (îndeplinește As-Salaah), poruncește (oamenilor) Al-Ma‘roof (Monoteismul islamic și tot ceea ce este bun) și oprește (oamenii de la) Al-Munkar (adică necredința în Unicitatea lui Allah, politeismul de toate felurile și tot ceea ce este rău și urât) și rabdă cu răbdare orice ți se întâmplă. Cu adevărat, acestea sunt unele dintre poruncile importante (poruncite de Allah fără nicio excepție)”

[Luqmaan 31:17]

Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Oricine dintre voi vede o faptă rea, să o schimbe cu mâna sa (acționând); dacă nu poate, atunci cu limba sa (vorbind); iar dacă nu poate, atunci cu inima sa (urând-o și considerând-o greșită), iar aceasta este cea mai slabă formă a credinței.” Relatat de Muslim, 49. 

A nu te ruga este un mare rău; într-adevăr, potrivit opiniei mai corecte dintre cele două opinii savante, este kufr care îl scoate pe om din Islam, deoarece Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Între un om și kufr și shirk stă renunțarea sa la rugăciune.” Relatat de Muslim, 82. 

Și el (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Legământul dintre noi și ei este rugăciunea; oricine renunță la ea este un necredincios.” Relatat de al-Tirmidhi, 2621; al-Nasaa’i, 463; Ibn Maajah, 1079. 

Nici măcar nu trebuie să iei în considerare ideea de a nu te ruga; dimpotrivă, trebuie să urăști acest gând așa cum ai urî să fii aruncat în foc, după cum Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Sunt trei lucruri; oricine le dobândește a găsit dulceața credinței: când Allah și Trimisul Său îi sunt mai dragi decât orice altceva; când iubește o persoană și o iubește numai de dragul lui Allah; și când ar urî să se întoarcă la kufr așa cum ar urî să fie aruncat în foc.” Relatat de al-Bukhaari, 49; Muslim, 60. 

În ceea ce privește scuza oferită de colegul tău cu privire la hainele sale care devin impure, răspunsul este că poate curăța băile fără ca hainele lui să devină impure și poate, de asemenea, să pună deoparte haine curate pentru rugăciune.  Trebuie să observi că cel care respectă cu adevărat rugăciunea, înțelege importanța ei și gravitatea renunțării la ea nu ar oferi o astfel de scuză. 

Este esențial să-l sfătuiești pe acest om și pe ceilalți, să explici hotărârea cu privire la cel care nu se roagă, obligația de a efectua rugăciunea la timp și faptul că este haraam să o amâne până după muncă sau înainte de culcare, deoarece Allah spune (interpretarea sensului): 

„Apoi le-a urmat o generație care a abandonat As-Salaah (rugăciunile) [adică și-au pierdut Salaah (rugăciunile), fie prin neefectuarea lor, fie prin neefectuarea lor în mod desăvârșit sau la timpul lor stabilit] și au urmat poftele. Așadar, vor fi aruncați în Iad”

[Maryam 19:59]

Ibn Mas’ood a spus despre al-ghayy (tradus mai sus ca „Iad”): Acesta este un defileu din Iad, foarte adânc și cu un gust urât. 

Și Allah spune (interpretarea sensului): 

„Vai de acei împlinitori ai Salaah (rugăciunilor) (ipocriții),

5. Care își amână Salaah (rugăciunea) de la timpul ei stabilit”

[al-Maa’oon 107:4-5]

Amânarea rugăciunii până când timpul ei trece este un păcat major, iar neefectuarea rugăciunii este kufr major – căutăm adăpost la Allah de aceasta. 

Iar Allah știe cel mai bine. 

Vezi și întrebarea nr. 47425.