Vor fi admiși păcătoșii majori în Paradis fără socoteală?

Puterea căinței: transformarea păcatelor majore în fapte bune

Dacă o persoană comite păcate majore și minore, este totuși posibil să fie admisă în Paradis fără să i se ceară socoteală, dacă se căiește și se întoarce la Allah. Allah, Slăvit și Preaînalt, transformă faptele rele ale celui care se căiește în fapte bune, chiar dacă acesta a comis politeism, omor și adulter, după cum spune El (interpretarea sensului):

{Iar cei care nu invocă alături de Allah o altă divinitate, nu ucid sufletul pe care Allah l-a interzis [să fie ucis], decât pe drept, și nu comit relații sexuale ilicite. Iar cel care face aceasta va întâlni o pedeapsă. Pedeapsa îi va fi înmulțită în Ziua Învierii și va rămâne în ea umilit – Cu excepția celor care se căiesc, cred și săvârșesc fapte bune. Acestora Allah le va schimba faptele rele în fapte bune. Și Allah este Iertător și Milostiv.} [Al-Furqan 25:68-70]

Tot ceea ce trebuie să facă cel care a comis păcate este să se căiască și să-I ceară lui Allah, Slăvit și Preaînalt, să-i accepte căința și să-l admită în Paradis fără să-i ceară socoteală.

Soarta păcătoșilor care nu se căiesc

În ceea ce-l privește pe cel care Îl întâlnește pe Allah cu păcate majore pentru care nu s-a căit, chestiunea ține de voința lui Allah: dacă voiește, îl pedepsește, iar dacă voiește, îl iartă, deoarece Allah, Slăvit și Preaînalt, spune (interpretarea sensului):

{Într-adevăr, Allah nu iartă asocierea cu El, dar iartă ceea ce este mai puțin decât aceasta cui voiește.} [An-Nisa’ 4:48]

Ibn Jarir At-Tabari (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: Acest verset clarifică faptul că fiecare cel care a comis un păcat major este supus voinței lui Allah: dacă voiește, îl iartă pentru acesta, iar dacă voiește, îl pedepsește pentru acesta, atât timp cât păcatul său major nu este asocierea altora cu Allah (Shirk). (Sfârșitul citatului din Tafsir At-Tabari, 8/450)

Admiterea în Paradis: rolul faptelor bune și al iertării

În răspunsul la întrebarea nr. 174528, am explicat că sensul aparent al dovezilor Shar`i confirmă faptul că aceia care vor fi admiși în Paradis fără să li se ceară socoteală și fără a fi pedepsiți sunt cei dintâi în fapte bune, nu cei moderați, cu atât mai puțin cei care își fac rău singuri.

Un exemplu în acest sens este relatarea transmisă de Ahmad de la Abu Ad-Darda’ (fie ca Allah să fie mulțumit de el), care a spus: L-am auzit pe Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) spunând:

„Allah, Slăvit și Preaînalt, spune (interpretarea sensului): {Apoi am făcut să moștenească Scriptura pe aceia dintre robii Noștri pe care i-am ales; printre ei este cel care își face rău singur, printre ei este cel moderat, iar printre ei este cel dintâi în fapte bune, cu îngăduința lui Allah} [Fatir 35:32]. În ceea ce-i privește pe cei dintâi în fapte bune, ei sunt cei care vor fi admiși în Paradis fără să li se ceară socoteală. În ceea ce-i privește pe cei moderați, li se va cere socoteală și li se va face o socoteală ușoară. În ceea ce-i privește pe cei care își fac rău singuri, ei sunt cei cărora li se va cere socoteală în timpul lungii așteptări în locul adunării, apoi Allah Își va revărsa mila asupra lor, iar ei sunt cei care vor spune (interpretarea sensului): {Slavă lui Allah, Care a îndepărtat de la noi toată tristețea. Într-adevăr, Domnul nostru este Iertător și Recunoscător – El, Care ne-a așezat, prin harul Său, în casa dăinuirii. Nu ne atinge în ea nicio oboseală și nu ne atinge în ea nicio istovire [a minții]} [Fatir 35:34-35].

Cine va intra în Paradis fără socoteală?

S-a relatat de la `Ali ibn Abu Talhah că Ibn `Abbas (fie ca Allah să fie mulțumit de el), comentând acest verset, a spus: Ei sunt Ummah lui Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). Allah îi va face să moștenească fiecare Carte pe care a trimis-o; îi va ierta pe cei nedrepți dintre ei, le va acorda celor moderați dintre ei o socoteală ușoară, iar cei dintâi în fapte bune vor fi admiși în Paradis fără să li se ceară socoteală. (Relatat de Ibn Jarir At-Tabari în  Tafsir-ul său, 20/465)

Abu Wa’il a relatat că ‘Abdullah ibn Mas`ud (fie ca Allah să fie mulțumit de el) a spus: Această Ummah va fi împărțită în trei treimi în Ziua Învierii: o treime va fi admisă în Paradis fără să i se ceară socoteală; unei treimi i se va face o socoteală ușoară; iar o treime va veni cu păcate mari și Allah va spune: Cine sunt aceștia?, deși El, binecuvântat și Preaînalt, știe cel mai bine. Îngerii vor spune: Aceștia au venit cu păcate mari, dar nu au asociat nimic cu Tine. Atunci Domnul va spune: Admiteți-i în mila Mea vastă. Apoi ‘Abdullah a recitat acest verset (interpretarea sensului): {Apoi am făcut să moștenească Scriptura pe aceia dintre robii Noștri pe care i-am ales.} [Fatir 35:32] (Relatat de Ibn Jarir At-Tabari în Tafsir-ul său, 20/456)

Dacă cel care a comis un păcat major Îl întâlnește pe Allah cu acesta, fără să se fi căit, atunci și-a făcut rău singur și i se va cere socoteală; faptele sale bune și faptele sale rele vor fi cântărite, iar dacă faptele sale rele le depășesc pe cele bune, atunci va fi dintre oamenii Iadului, dacă Allah nu-l iartă.

Este posibil să i se facă o socoteală ușoară, în cadrul căreia Allah îl va face să-și recunoască păcatele, apoi îl va ierta.

Șeicul Hafidh Al-Hakami (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:

Întrebare:

Cum putem concilia cuvintele Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) din hadith, „Va depinde de Allah; dacă voiește, îl va ierta, iar dacă voiește, îl va pedepsi”, cu ceea ce este menționat mai sus, că cel ale cărui fapte rele le depășesc pe cele bune va intra în Iad?

Răspuns:

Nu există nicio contradicție între ele, deoarece pe oricine Allah voiește să-l ierte îl va supune unei socoteli ușoare, despre care Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus, descriind-o: „Unul dintre voi va fi adus aproape de Domnul său, Slăvit și Preaînalt, până când El îl va acoperi cu acoperământul Său, apoi îi va spune: Ai făcut cutare și cutare? El va spune: Da. Allah va spune: Ai făcut cutare și cutare? Iar el va spune: Da, și îl va face să-și recunoască păcatele. Atunci Allah va spune: Ți-am ascuns păcatul în prima lume și te iert pentru el astăzi.” (Al-Bukhari și Muslim)

Cât despre cei care vor intra în Iad din cauza păcatelor lor, aceștia vor fi cei pentru care socoteala va fi dificilă. Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Oricine al cărui registru al faptelor este cercetat minuțios va fi pedepsit.” (Al-Bukhari și Muslim) (Sfârșitul citatului din A`lam As-Sunnah Al-Manshurah, 171)

Șeicul Ibn Baz (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus, discutând despre cei care vor intra în Paradis fără să li se ceară socoteală:

Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) îi descrie ca fiind cei care aderă la religia lui Allah, șaptezeci de mii, fiecare mie aducând încă șaptezeci de mii.

Primii dintre această Ummah credincioasă vor fi primii dintre ei care vor intra în Paradis, asemenea lunii în noaptea când este plină; ei sunt cei care s-au străduit împotriva poftelor și dorințelor lor de dragul lui Allah și au aderat la religia lui Allah, oriunde s-ar fi aflat, îndeplinind îndatoririle obligatorii, abținându-se de la ceea ce este interzis și fiind dintâi în săvârșirea faptelor bune.

Printre însușirile lor se numără faptul că nu au cerut niciodată Ruqyah, nu au fost niciodată tratați prin cauterizare și nu au crezut în prevestiri. (Sfârșitul citatului din Majmu` Fatawa Ibn Baz, 28/60)

Hadith-ul afirmă că și-au pus încrederea în Domnul lor, până într-atât încât au renunțat la unele dintre nevoile lor, punându-și încrederea în Allah. Aceasta se datorează încrederii lor perfecte în El și nu există nicio îndoială că acela care dobândește o încredere perfectă în Allah nu va persista în niciun păcat major.

În concluzie, cel care dorește să intre în Paradis fără să i se ceară socoteală să se ferească de păcatele majore și să se grăbească să se căiască sincer dacă greșește și cade într-un astfel de păcat.

Și Allah știe cel mai bine.