Vizitarea reciprocă a unei musulmane și a unei femei ne-musulmane

Dacă vizitele au scopul de a oferi sfaturi și de a coopera în dreptate și evlavie, atunci acesta este un lucru bun și este încurajat în Islam. Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Allah spune: «Iubirea Mea devine un drept pentru doi care se iubesc unul pe altul de dragul Meu, pentru doi care se vizitează unul pe altul de dragul Meu, pentru doi care stau unul cu altul de dragul Meu și pentru doi care sunt generoși unul cu altul de dragul Meu.»” Relatat de Imam Maalik (fie ca Allah să aibă milă de el) cu un isnaad saheeh. Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Sunt șapte cărora Allah le va oferi umbră cu umbra Sa în Ziua în care nu va exista altă umbră decât a Lui”, printre care i-a menționat pe „doi oameni care se iubesc unul pe altul de dragul lui Allah, se întâlnesc și se despart pe această bază”. Exemplul oferit este al doi bărbați, însă verdictul este general și se poate aplica la doi bărbați sau la două femei. Dacă vizita la o femeie musulmană sau creștină are ca scop da’wah, chemarea lor la Allah și învățarea și călăuzirea lor către lucrurile bune, nu scopuri lumești sau tratarea cu ușurință a poruncilor lui Allah, atunci toate acestea sunt bune. Dacă o femeie musulmană își vizitează sora întru Allah și o sfătuiește să evite tabarruj (afișarea ostentativă) și dezvelirea, precum și neglijența cu privire la toate păcatele pe care Allah le-a interzis, sau dacă vizitează o vecină creștină sau de altă religie, precum o budistă etc., pentru a o sfătui și a o învăța, acesta este un lucru bun și se încadrează în cuvintele Profetului: „Religia este sinceritate (naseehah), religia este sinceritate, religia este sinceritate.”  Dacă acceptă sfatul, atunci laudă lui Allah; dacă nu, atunci trebuie să renunți la vizitele care nu au niciun folos.  

În ceea ce privește vizitele în scopuri lumești, precum recreerea, discuțiile deșarte sau mâncatul etc., nu este permis să faci astfel de vizite la femei necredincioase, indiferent dacă sunt creștine sau de altă religie, deoarece aceasta poate duce la coruperea angajamentului religios sau a moralei, întrucât necredincioșii sunt dușmanii noștri și nu trebuie să-i luăm drept prieteni apropiați. Dar dacă vizita are ca scop da’wah, chemarea lor la Allah, încurajarea binelui și avertizarea împotriva răului, atunci acesta este un lucru necesar, după cum s-a menționat mai sus. Și Allah spune în Soorat al-Mumtahanah (interpretarea sensului): 

„Cu adevărat, aveți un exemplu frumos în Ibraaheem (Avraam) și în cei care au fost cu el, când i-au spus poporului lor: «Ne lepădăm de voi și de ceea ce adorați în afară de Allah. V-am respins și între noi și voi a început dușmănie și ură pentru totdeauna, până când veți crede în Allah Singurul»”

[al-Mumtahanah 60:4]