Vizitarea locurilor și moscheilor în care s-a rugat Profetul

Călătoria pentru a vizita al-Masjid al-Nabawi este o acțiune prescrisă în sharee’ah, după cum indică hadithul Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa): „Nu trebuie întreprinsă nicio călătorie pentru a vizita moschei, cu excepția a trei: această moschee a mea [în Madeenah], al-Masjid al-Haram [în Makkah] și al-Masjid al-Aqsa [în al-Quds/Ierusalim]. (Relatat de al-Bukhaari și Muslim; această versiune a fost relatată de Muslim). Rugăciunea în (al-Masjid al-Nabawi) este mai bună decât o mie de rugăciuni în orice alt loc, cu excepția al-Masjid al-Haram. 

Alte locuri pe care este prescris să le vizitezi fără a călători în mod expres în acest scop sunt mormântul Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), mormintele celor doi tovarăși ai săi [Abu Bakr și ‘Umar], mormintele oamenilor din al-Baqee’ [cimitirul din Madeenah], mormintele martirilor de la Uhud și, în cele din urmă, moscheea din Quba’. 

În ceea ce privește vizitarea acelor morminte, aceasta este inclusă în sensul general al hadithului Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa): „Vă interziceam să vizitați mormintele, dar acum vizitați-le.” 

Shaykh al-Islam [Ibn Taymiyah] (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: „Este, de asemenea, mustahabb (recomandat) să vizitezi mormintele oamenilor din al-Baqee’ și ale martirilor de la Uhud, să te rogi pentru ei și să ceri iertare pentru ei, deoarece Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) obișnuia să facă aceasta, însă acest lucru este prescris pentru toate mormintele musulmanilor.” (Majmoo’ al-Fatawa, 17/470) 

Dovada pentru vizitarea Moscheii din Quba’ este hadithul relatat în al-Saheehayn de la Ibn ‘Umar (fie ca Allah să fie mulțumit de el), care a spus: „Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) obișnuia să vină la Quba’ călare și pe jos.” Potrivit unei alte relatări: „și se ruga acolo două rak’ah.” (Relatat de al-Bukhaari și Muslim). Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus, de asemenea: „Oricine se purifică în casa sa, apoi vine la moscheea din Quba’ și se roagă acolo, va avea o răsplată asemenea celei pentru ‘Umrah.” (Relatat de Ahmad, al-Nasaa’i, Ibn Maajah și al-Haakim. Al-Haakim l-a considerat saheeh, iar al-Dhahabi a fost de acord cu el. De asemenea, considerat saheeh de al-Albani în Saheeh al-Jaami’, 6154) 

În ceea ce privește vizitarea altor moschei și a locurilor istorice și susținerea că acestea sunt „locuri pe care o persoană ar trebui să le viziteze”, nu există nicio bază pentru aceasta, iar ele nu ar trebui vizitate din următoarele motive: 

1-Nu există nicio dovadă shar’i care să sugereze că aceste moschei ar trebui alese în mod special pentru vizite, așa cum există în cazul Masjid Quba’. După cum se știe, actele de adorare trebuie să se bazeze pe urmarea (Sunnah), nu pe inovații.

2-Sahaabah (fie ca Allah să fie mulțumit de ei) erau cei mai dornici dintre toți oamenii să urmeze Sunnah Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). Nu se știe ca vreunul dintre ei să fi vizitat acele moschei și locuri istorice. Dacă acesta ar fi fost un lucru bun, ei ar fi fost primii care l-ar fi făcut.

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: „Abu Bakr, ‘Umar, ‘Uthmaan, ‘Ali și toți predecesorii Muhaajiroon și Ansaar obișnuiau să călătorească din Madeenah la Makkah pentru a îndeplini Hajj și ‘Umrah sau în alte scopuri, iar niciunul dintre ei nu a spus că era dornic să se roage în locurile în care se rugase Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). Se știe că, dacă acest lucru ar fi fost mustahabb în opinia lor, ei ar fi fost primii care l-ar fi făcut, deoarece aveau mai multe cunoștințe despre Sunnah și o urmau mai îndeaproape decât oricine altcineva.” (Iqtidaa’ al-Siraat al-Mustaqeem, 2/748).

3-Vizitele în aceste locuri ar trebui interzise ca măsură preventivă. Acest lucru este indicat de acțiunile salafilor pioși, mai presus de toți de khaleefah ‘Umar ibn al-Khattaab (fie ca Allah să fie mulțumit de el), cel călăuzit în mod drept. S-a relatat că al-Ma’roor ibn Suwayd (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: „Am ieșit împreună cu ‘Umar ibn al-Khattaab și am întâlnit o moschee pe drumul nostru. Oamenii s-au grăbit să se roage în acea moschee, iar ‘Umar a spus: «Ce este cu ei?» Ei au spus: «Aceasta este o moschee în care s-a rugat Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa).» ‘Umar a spus: «O, oameni, cei de dinaintea voastră au fost distruși deoarece au urmat astfel de (practici), până când le-au făcut locuri de adorare. Cine se întâmplă să fie acolo la timpul rugăciunii să se roage acolo, iar cine nu se află acolo la timpul rugăciunii să-și continue călătoria.»” (Relatat de Ibn Waddah în cartea sa al-Bida’ wa’l-Nahiy ‘anhaa; considerat saheeh de Ibn Taymiyah în al-Majmoo’, 1/281).

Shaykh al-Islam (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus, comentând această relatare: „Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) nu a ales acel loc în mod special pentru rugăciune; s-a rugat acolo doar pentru că se întâmpla să se afle acolo. De aceea, ‘Umar a considerat că imitarea lui în exterior, fără a avea același motiv pentru aceasta, nu reprezenta urmarea Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). Alegerea acelui loc în mod special pentru rugăciune era asemenea inovațiilor Oamenilor Cărții care îi duseseră la pieire, așa că le-a interzis musulmanilor să-i imite în acest fel. Cel care făcea aceasta îl imita pe Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) în aspectele exterioare, însă îi imita pe evrei și creștini în intenția sa, care este acțiunea inimii. Acțiunea inimii este cea care contează, deoarece urmarea în intenție este mai gravă decât urmarea în aspectele exterioare.” (Majmoo’ al-Fatawa, 1/281)

Într-un alt exemplu, s-a relatat că ‘Umar ibn al-Khattaab (fie ca Allah să fie mulțumit de el) a auzit că unii oameni vizitau copacul sub care Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) acceptase bay’ah-ul oamenilor, așa că a poruncit să fie tăiat.” (Relatat de Ibn Waddaah în cartea sa al-Bida’ wa’l-Nahiy ‘anhaa și de Ibn Abi Shaybah în al-Musannaf, 2/375. Isnaad-ul său a fost considerat saheeh de Ibn Hajar în Fath al-Baari, 7/448.Al-Albani (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: oamenii din isnaad-ul său sunt thiqaat).

Ibn Waddaah al-Qurtubi (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: „Maalik ibn Anas și alți savanți din Madeenah considerau makrooh să mergi la acele moschei și locuri istorice legate de Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), cu excepția Quba’ și Uhud.” (al-Bida’ wa’l-Nahiy ‘anhaa, p. 43). Prin Uhud se înțelege vizitarea mormintelor martirilor de la Uhud.

Shaykh al-Islam (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: „Prin urmare, savanții salafilor dintre oamenii din Madeenah și din alte locuri nu considerau mustahabb să pornești pentru a vizita vreun loc din Madeenah și din împrejurimile sale după Moscheea Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), cu excepția moscheii din Quba’, deoarece Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) nu a specificat nicio moschee care să fie vizitată în afară de aceasta.” (Majmoo’ al-Fatawa, 17/469).

Shaykh ‘Abd al-‘Azeez ibn Baaz (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus, după ce a menționat locurile a căror vizitare este prescrisă în Madeenah: „În ceea ce privește cele șapte moschei, Masjid al-Qiblatayn (Moscheea celor două qiblah) și alte locuri pe care unii autori care au scris despre ritualurile Hajj le includ printre locurile ce trebuie vizitate, nu există nicio bază pentru aceasta și nicio dovadă în acest sens. Ceea ce este prescris credinciosului în orice moment este să urmeze [Sunnah], nu să inoveze.” (Fatawa Islamiyyah, 2/313)

Savantul eminent Shaykh Muhammad ibn ‘Uthaymeen (fie ca Allah să-l păstreze) a spus: „Nu există alte locuri în Madeenah care să fie vizitate în afară de acestea: al-Masjid al-Nabawi, mormântul Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), al-Baqee’, martirii de la Uhud și Moscheea din Quba’. În ceea ce privește celelalte locuri, nu există nicio bază pentru vizitarea lor.” (Fiqh al-‘Ibaadaat, p. 405)

Unii ar putea crede că, atât timp cât nu consideră că aceste locuri au vreo virtute specială, acest lucru justifică vizitarea lor sau a altor locuri istorice. Această idee este inacceptabilă, din următoarele motive: 

În primul rând: salafii pioși (fie ca Allah să aibă milă de ei) au interzis mersul la aceste locuri în termeni absoluți, fără a intra în detalii.

În al doilea rând: mersul la aceste locuri și alegerea lor în mod special pentru vizitare deoarece se află în apropierea orașului Madeenah, care a fost martor la începutul chemării islamice, sau deoarece acolo au avut loc unele bătălii, dovedește că persoana crede în virtutea lor. Dacă nu ar avea o astfel de convingere, nu ar exista niciun motiv pentru vizitarea acestor locuri.

În al treilea rând: dacă acceptăm, de dragul argumentului, că o persoană nu crede în virtutea lor, vizitarea lor rămâne un mijloc care poate duce la aceasta și la săvârșirea unor lucruri care nu sunt prescrise. Luarea măsurilor preventive este unul dintre lucrurile prescrise de sharee’ah, după cum se știe. Al-‘Allaamah Ibn al-Qayyim – fie ca Allah să aibă milă de el – a oferit nouăzeci și nouă de exemple care ilustrează acest principiu, iar după ce a prezentat al nouăzeci și nouălea exemplu a spus: „Luarea măsurilor preventive reprezintă un sfert din responsabilitate, deoarece există porunci și interdicții. Poruncile sunt de două tipuri: unul este scopul în sine, iar celălalt este mijlocul către acel scop. Iar interdicțiile sunt de două tipuri: lucrul care este interzis deoarece este rău în sine și mijloacele care duc la acel rău. Așadar, prevenirea mijloacelor care duc la ceea ce este Haram reprezintă un sfert din religie.” (I’laam al-Muwaqqi’een, 3/143)

În al patrulea rând: aceasta le dă idei greșite oamenilor neștiutori; când văd multe persoane vizitând acele moschei și locuri istorice, vor crede că aceasta este o acțiune prescrisă în Islam.

În al cincilea rând: exagerarea în această privință și chemarea la vizitarea locurilor istorice, precum Muntele Uhud și Jabal al-Noor, în scopuri recreative reprezintă unul dintre mijloacele care duc la shirk. Comitetul Permanent pentru Emiterea Fatwa a emis o fatwa (nr. 5303) în care a afirmat că nu este permis să urci la Peștera Hiraa’ din acest motiv. Iar Allah este Cel al cărui ajutor îl cerem.