Verdictul privind rugăciunea în congregație pentru cel bolnav și pentru cel care nu poate controla najaasah (impuritatea)

În primul rând: 

Îi cerem lui Allah să-l vindece și să-i redea sănătatea, Îi cerem să-l binecuvânteze cu răbdare și să-l răsplătească pentru încercările prin care trece. 

Din cauza acestei boli, pacientul nu poate controla eliminarea scaunului, ci acesta iese continuu prin deschiderea creată în partea sa laterală. Prin urmare, verdictul în acest caz este același ca verdictul privind incontinența continuă. 

Pe baza acestui fapt, este permis ca persoana care are această problemă să unească două rugăciuni dacă îi este dificil să îndeplinească fiecare rugăciune la timpul ei. Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:  

Opinia corectă este că unirea rugăciunilor nu este rezervată doar călătoriilor lungi, ci rugăciunile pot fi unite din cauza ploii sau a bolii, după cum este relatat în Sunnah cu privire la o femeie care suferea de istihaadah (sângerare vaginală neregulată, non-menstruală), iar Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) i-a spus să unească două rugăciuni, după cum este menționat în două hadithuri.(Al-Fatawa al-Kubra, 1/49)

Savanții Comitetului Permanent au spus, cu privire la verdictul referitor la o femeie care nu-și poate controla urina din cauza unei boli de care suferă: 

Dacă situația este așa cum a fost descrisă, atunci ea trebuie să se roage conform situației sale și nu există niciun motiv pentru care să nu unească Zuhr și ‘Asr la timpul uneia dintre ele și Maghrib și ‘Isha’, din cauza sensului general al dovezilor care indică faptul că Islamul urmărește să facă lucrurile ușoare. Aceasta este condiționată de faptul ca wudoo’-ul ei pentru Zuhr și ‘Asr să fie făcut după începerea timpului lor și, de asemenea, ca wudoo’-ul ei pentru Maghrib și ‘Isha’ să fie făcut după începerea timpului lor. 

Fatawa al-Lajnah al-Daa’imah li’l-Buhooth al-‘Ilmiyyah wa’l-Ifta, 8/85 

În al doilea rând: 

Obligația rugăciunii în congregație în moschee nu este anulată în astfel de cazuri, cu excepția situației în care, mergând acolo, pacientul ar putea contamina moscheea sau noua deschidere ar emana un miros neplăcut, deoarece acest lucru i-ar deranja pe ceilalți credincioși. 

În ceea ce privește mirosul neplăcut, dacă un astfel de miros emană de la o persoană, acesta o scutește de obligația de a participa la rugăciunile în congregație; mai mult, nu îi este permis să vină la moschee și să-i deranjeze prin acest miros pe îngeri și pe credincioși. 

Shaykh Muhammad ibn Saalih al-‘Uthaymeen a spus: 

Dacă din gura, nasul sau din altă parte a sa emană un miros neplăcut care îi deranjează pe credincioși, atunci nu trebuie să participe, pentru a îndepărta această neplăcere. 

Al-Sharh al-Mumti’, 4/323 

Cel care a mâncat ceapă și usturoi nu are voie să participe la rugăciunea în congregație în moschee, deoarece aceste două legume au mirosuri neplăcute. Putem adăuga la aceasta mirosul urât al tutunului și țigărilor, care sunt haram. 

Muslim (564) a relatat de la Jaabir ibn ‘Abd-Allah că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cel care a mâncat ceapă, usturoi sau praz să nu se apropie de moscheea noastră, căci îngerii sunt deranjați de ceea ce îi deranjează pe fiii lui Adam”. 

Dacă acest pacient obișnuia să se roage în congregație în moschee, răsplata pentru aceasta îi va fi consemnată chiar dacă se roagă acasă. 

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen a spus: 

Persoanei care are o scuză i se va consemna pe deplin răsplata rugăciunii în congregație, dacă obișnuia să se roage în congregație, deoarece Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Dacă o persoană se îmbolnăvește sau călătorește, i se va consemna răsplata pentru ceea ce făcea atunci când era sănătoasă și nu călătorea”. 

Al-Sharh al-Mumti’, 4/323 

În ceea ce privește contaminarea moscheii cu lucruri impure, aceasta este haram. Ni s-a poruncit să curățăm și să parfumăm moscheile. 

Al-Bukhaari (221) și Muslim (284) au relatat că Anas ibn Maalik a spus: Un beduin a venit și a urinat într-un colț al moscheii, iar oamenii l-au mustrat. Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) le-a spus să nu facă aceasta. După ce a terminat de urinat, Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a cerut o găleată cu apă și a turnat-o peste acel loc. 

Potrivit unei versiuni relatate de Muslim (285): Apoi Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) l-a chemat și i-a spus: Aceste moschei nu sunt locuri pentru urinare sau pentru alte lucruri murdare, ci sunt pentru pomenirea lui Allah, fie El glorificat, pentru rugăciune și pentru citirea Qur’aan-ului.” 

Al-Nawawi a spus în Sharh Saheeh Muslim:

Este haram să aduci najaasah (impurități) în moschee. Dacă o persoană pe al cărei corp se află ceva impur se teme că ar putea contamina moscheea, nu îi este permis să intre. Dacă nu există un astfel de pericol, atunci îi este permis (să intre).