Verdictul privind referirea la versete coranice în timp ce se schimbă unele cuvinte

În lingvistica arabă, această acțiune se numește iqtibaas (lit. împrumut); aceasta înseamnă referirea la un verset sau la un hadeeth în timpul vorbirii, fără a-l atribui sursei sale, indiferent dacă uneori se schimbă un cuvânt sau dacă este citat exact așa cum este. Principiul de bază cu privire la aceasta este că orice astfel de citate sau referiri trebuie să fie într-un context adecvat și să implice un sens potrivit.

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (Allah să aibă milă de el) a spus:

Nimeni nu are dreptul să folosească formularea Quranului pentru vreun scop diferit de cel pentru care Allah l-a revelat. Așa au interpretat savanții hadeeth-ul: „Cartea lui Allah nu trebuie citată”, adică Quranul nu trebuie menționat în mod nepotrivit.

Un exemplu în acest sens este dacă cineva îi spune unei persoane care a venit să discute o nevoie: „Apoi ai venit aici la termenul hotărât pe care l-am stabilit (pentru tine), o, Moosa” (cf. Ta-Ha 20:40); sau dacă o persoană spune în timpul unei dispute: „Când va fi împlinită această promisiune?” (cf. Yaa-Seen 36:48), sau „Allah mărturisește că ei sunt cu siguranță mincinoși” (cf. at-Tawbah 9:107).

Mai mult, dacă persoana spune aceasta pentru a disprețui Quranul sau pentru a-și bate joc de el, aceasta echivalează cu kufr (necredință).

Însă, dacă recită versetul pentru a susține un verdict pentru care acest verset a fost revelat sau în contextul discutării unui anumit verdict, acest lucru este acceptabil. Aici intră ceea ce fuqaha’ au dedus ca verdicte pe baza analogiei și ceea ce shaykhii și predicatorii citează pentru a susține ceea ce spun.

Sfârșitul citatului din Mukhtasar al-Fataawa al-Misriyyah, 172

As-Suyooti a scris un eseu despre acest subiect intitulat Raf‘ al-Baas wa Kashf al-Iltibaas fi Darab al-Mathal min al-Quran wa’l-Iqtibaas, în cartea al-Haawi li’l-Fataawa (1/305): pe site-ul nostru am discutat în detaliu acest mod de exprimare; vă rugăm să consultați următoarele fatwas (în arabă): 119673, 103923, 127745 și 150303.

Din aceste fatwas putem concluziona că este haraam să se facă referire la texte în scenariile menționate mai sus; aceasta se bazează pe următoarele aspecte:

-1-

se pare, din frazele citate mai sus, că acestea au fost menționate cu scopul de a-i ironiza și ridiculiza pe alții; în acest caz, Quranul cel Sfânt a fost folosit ca instrument de batjocură într-unul dintre cele mai detestabile moduri de a trata această Carte sfântă pe care Allah, slăvit și înălțat fie El, a trimis-o ca pe o carte a luminii și călăuzirii, ale cărei cuvinte au arătat omenirii calea de urmat, în lumina învățăturilor sale, și au constituit fundamentul multor cercetări istorice, lingvistice, geografice și științifice, precum și al teoriilor culturale și morale. Dacă ținem cont de toate acestea și de multe altele, nu va exista nicio ezitare în a considera detestabile cuvintele celui care spune „Dar Frații au purtat-o” în loc de „Dar omul a purtat-o” (cf. al-Ahzaab 33:72), luând în derâdere un grup de musulmani. Există oare ceva mai lipsit de respect față de cuvintele și sensurile Quranului decât aceasta?

-2-

suntem foarte întristați de multe dintre lucrurile pe care le-am văzut în unele mijloace media iresponsabile, precum ziare, reviste, canale prin satelit și altele asemenea, care profită de evenimentele dureroase recente din lumea musulmană și folosesc Quranul cel Sfânt în acest fel, referindu-se la versetele sale pentru a se adresa oamenilor religioși și pentru a batjocori unele grupuri politice islamice și situația lor dificilă din anumite țări. Este ca și cum Quranul cel Sfânt nu ar fi o Carte pentru toți musulmanii, ci ar fi o carte doar pentru unii dintre ei. Și este ca și cum cel care se referă la el în acest mod încearcă să le spună oamenilor: „Putem produce ceva asemenea acestui Quran pe care îl recitați și îl venerați, pentru a vă arăta greșelile!” De exemplu, poate scrie: „Iar cei care făceau parte din Frăție vor fi mânați în grupuri către Iad” (cf. „Iar cei care nu au crezut vor fi mânați în grupuri către Iad” [az-Zumar 39:51]); acest biet om nu își dă seama că, deși este înălțată, Cartea lui Allah are un statut sublim și nu trebuie atinsă decât de cei purificați; cei care nu sunt purificați în ceea ce privește angajamentul religios și bunele maniere nu fac decât să expună întunericul care sălășluiește în inimile lor și nechibzuința minților lor. Ei pierd în această lume, cu atât mai mult în ceea ce privește Viața de Apoi, prin folosirea unui astfel de limbaj batjocoritor, mințind despre Allah, denaturând sensul Cărții Sale și, de fapt, denaturând în mod evident formularea acesteia.

-3-

aici vom cita opiniile unor savanți care au interzis acest tip de referire la text dacă este făcut în contextul batjocurii și lipsei de respect.

As-Suyooti (Allah să aibă milă de el) a spus:

Un tip de referire reprobabilă la texte este citarea unui verset în contextul unei glume – căutăm refugiu la Allah de aceasta – precum spunerea (în vers):

„Ea le-a transmis iubiților ei un mesaj prin ochii săi: «Departe, foarte departe este ceea ce vi se promite» [cf. al-Mu’minoon 23:36];

Căutați intimitatea fizică cu ea – «Pentru asemenea lucru să se întreacă cei care doresc să se întreacă» [cf. as-Saaffaat 37:61].”

Sfârșitul citatului din al-Itqaan fi ‘Uloom al-Quran, 1/387; as-Suyooti a citat această clasificare (a modurilor de citare sau referire la Quran, în cele acceptabile și cele inacceptabile) de la unul dintre savanți și a aprobat această clasificare.

Apoi el (as-Suyooti – Allah să aibă milă de el) a spus:

Nu cunosc nicio diferență de opinie între savanți cu privire la faptul că este permis să se facă referire la Quran, cu condiția ca acel context să nu fie unul de aprobare a promiscuității, imoralității, batjocurii din partea răufăcătorilor, consumului de alcool, promovării homosexualității și așa mai departe.

Sfârșitul citatului din Tanweer al-Hawaalik Sharh Muwatta’ Maalik, 1/312

Ibn ‘Aqeel al-Hanbali (Allah să aibă milă de el) a spus:

Referirea la Quran în contextul unui discurs nepotrivit nu este permisă.

Sfârșitul citatului din Ibn Muflih în al-Adaab ash-Shar‘iyyah, 2/289.

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a fost întrebat despre unele exemple de referire la texte coranice, precum atunci când cineva a spus: „Astăzi l-am văzut pe Noon și ceea ce știu ei (noonwa ma ya ‘lamoon)”

(aceasta este o rimă care încearcă să sune precum ceea ce este menționat la începutul Surei al-Qalam).

El a răspuns:

În ceea ce-l privește pe cel care a spus aceasta în batjocură, este o chestiune foarte gravă; se poate chiar spune că a ieșit din limitele Islamului, deoarece nu este permis în nicio circumstanță să se citeze Quranul în batjocură, iar același lucru se aplică verdictelor islamice. Allah, binecuvântat și înălțat fie El, spune (interpretarea sensului):

„Ipocriții se tem ca nu cumva să fie revelată o Soorah (capitol din Quran) despre ei, care să le arate ceea ce este în inimile lor. Spune: «Bateți-vă joc! Dar cu siguranță Allah va scoate la iveală tot ceea ce vă temeți.»

Dacă îi întrebi (despre aceasta), ei declară: «Noi doar vorbeam în van și glumeam.» Spune: «De Allah, de Ayat-urile Sale (dovezi, evidențe, versete, lecții, semne, revelații etc.) și de Mesagerul Său (SAW) vă băteați joc?»

„Nu vă găsiți scuze; ați devenit necredincioși după ce ați crezut. Dacă îi iertăm pe unii dintre voi, îi vom pedepsi pe alții dintre voi, pentru că ei au fost Mujrimoon (necredincioși, politeiști, păcătoși, criminali etc.)”

[at-Tawbah 9:64-66].

Prin urmare, savanții (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) au spus: Oricine rostește un cuvânt de necredință, chiar dacă o face în glumă, a devenit necredincios; trebuie să se căiască și să creadă că se căiește de apostazie și trebuie să-și reînnoiască Islamul. Versetele lui Allah, slăvit și înălțat fie El, și cuvintele Mesagerului Său sunt prea mărețe pentru a fi tratate ca o glumă.

Însă, în cazul celui care citează un verset în legătură cu un incident care se întâmplă, nu este nimic greșit în aceasta. Mesagerul lui Allah a citat versete în legătură cu incidente care au avut loc. El a citat versetul (interpretarea sensului): „Averile voastre și copiii voștri sunt doar o încercare” [at-Taghaabun 64:15], când [nepoții săi] al-Hasan și al-Husayn au venit împiedicându-se; el a coborât de pe minbar și a spus: (interpretarea sensului), „Averile voastre și copiii voștri sunt doar o încercare” [at-Taghaabun 64:15]. Așadar, nu este nimic greșit în citarea versetelor în legătură cu unele incidente care au loc. Însă citarea versetelor în mod nepotrivit, în moduri care nu corespund cu ceea ce a intenționat Allah, mai ales dacă aceasta are loc în contextul glumei și batjocurii, este o chestiune foarte gravă.

Sfârșitul citatului din Liqa’ al-Baab al-Maftooh, 60/13

Oricine dorește să afle mai multe poate consulta cartea al-Iqtibaas: Anwaa‘uhu wa Ahkaamuhu, de Dr. ‘Abd al-Muhsin ibn ‘Abd al-‘Azeez al-‘Askar.

Și Allah știe cel mai bine.