Verdictul privind recuperarea rugăciunilor omise

În primul rând: 

Îți mulțumim pentru încrederea acordată site-ului nostru și Îl rugăm pe Allah să ne ajute să răspundem așteptărilor tale și să te binecuvânteze cu putere și călăuzire. Apreciem, de asemenea, dorința ta de a învăța ceea ce nu știi. Acesta este un lucru obligatoriu pentru fiecare musulman, deoarece omul nu se naște cu știință. Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cunoașterea se dobândește prin învățare.” (Clasificat drept hasan de Ibn Hajar în Fath al-Baari). Nu crede că a întreba despre lucrurile pe care nu le știi este stupid; dimpotrivă, este un lucru necesar, iar o persoană trebuie lăudată pentru aceasta.
În al doilea rând: 

În ceea ce privește întrebările referitoare la rugăciune, la întrebarea cu numărul 13340 vei găsi un răspuns detaliat care descrie rugăciunea și ceea ce trebuie spus în ea. 

În al treilea rând: 

În ceea ce privește recitarea Coranului în arabă sau într-o altă limbă, la întrebarea cu numărul 3471 vei găsi un răspuns detaliat cu privire la acest subiect. Te sfătuim să te străduiești să înveți araba, cel puțin Soorat al-Faatihah și pilonii și părțile esențiale ale rugăciunii. Acest lucru ar trebui să fie ușor, fie învățând de la un musulman care o știe pe de rost și o poate citi bine, fie accesând un site de pe Internet care conține înregistrări audio ale Coranului Sfânt și ascultându-le și memorând din acestea. 

În al patrulea rând: 

În ceea ce privește omiterea rugăciunilor, trebuie să se aplice unul dintre următoarele două scenarii: 

1 – Când pierzi o rugăciune fără intenție, dintr-o scuză shar’i legitimă, precum uitarea sau somnul, deși în mod normal ești foarte dornic să îndeplinești rugăciunea la timp. În acest caz ești scuzat, dar trebuie să o recuperezi imediat ce îți amintești de ea. Dovada este hadeeth-ul relatat în Saheeh Muslim (681), care spune cum Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) și companionii săi au dormit și au pierdut rugăciunea Fajr, iar Sahaabah au început să se întrebe unii pe alții: „Care este ispășirea (kafaarah) pentru ceea ce am făcut prin neglijarea rugăciunii?” Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Somnul nu înseamnă că neglijezi rugăciunea. Dimpotrivă, neglijarea rugăciunii înseamnă să nu îndeplinești o rugăciune până când sosește timpul următoarei rugăciuni. Oricine face aceasta să se roage când își amintește.” 

Aceasta nu înseamnă că o persoană ar trebui să doarmă intenționat atunci când este timpul unei rugăciuni, până când o pierde, apoi să folosească somnul ca scuză, sau să neglijeze un mijloc care ar ajuta-o să îndeplinească rugăciunea și apoi să ia aceasta drept scuză. Dimpotrivă, trebuie să folosească toate mijloacele de care dispune, așa cum a făcut Mesagerul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) în acest caz, când a desemnat o persoană să rămână trează și să-i trezească pentru rugăciune, dar acea persoană a fost copleșită de somnolență și nu i-a trezit. Acesta este cazul în care o persoană poate fi scuzată. 

2 – Când pierzi o rugăciune în mod deliberat. Acesta este un păcat major și este atât de grav încât unii savanți au afirmat că cel care face aceasta este necredincios. (după cum se spune în Majmoo’ Fataawa wa Maqaalaat Samaahat al-Shaykh Ibn Baaz, 10/374). Cel care face aceasta trebuie să se căiască sincer, potrivit consensului savanților. În ceea ce privește recuperarea rugăciunii, savanții au avut opinii diferite cu privire la faptul dacă aceasta va fi sau nu acceptată de la el dacă o recuperează ulterior. Majoritatea savanților au spus că trebuie să o recupereze și că rugăciunea sa este validă, deși el este păcătos (adică dacă nu se căiește – iar Allah știe cel mai bine), după cum Shaykh Ibn ‘Uthyameen a citat de la ei în al-Sharh al-Mumti’, 2/89. Opinia preferată de Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (fie ca Allah să aibă milă de el) este că aceasta nu este validă și că nu i se prescrie să o recupereze. El a spus în al-Ikhtiyaaraat (34): „Nu i se prescrie celui care pierde în mod deliberat o rugăciune să o recupereze, iar rugăciunea, dacă o recuperează, nu este validă; dimpotrivă, trebuie să facă multe rugăciuni voluntare (naafil). Aceasta este opinia unui grup dintre Salaf.” Unul dintre savanții contemporani care a considerat această opinie mai corectă este Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (fie ca Allah să aibă milă de el); el a citat drept dovadă cuvintele Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa): „Oricine face o faptă care nu este în conformitate cu această chestiune a noastră (adică Islamul), o va avea respinsă.” (Acceptat de ambele părți). 

Așadar, trebuie să te ferești de aceasta și să te străduiești să îndeplinești toate rugăciunile la timp, după cum spune Allah (interpretarea sensului):

„Cu adevărat, As‑Salaah (rugăciunea) le este prescrisă credincioșilor la anumite ore”

[al-Nisa’ 4:103]

În ceea ce privește căința, vei găsi un răspuns detaliat la întrebarea cu numărul 14289 pe acest site. 

În ceea ce privește carnea sacrificată de un nemusulman, vei găsi un răspuns la întrebarea cu numărul 10339.

 În ceea ce privește întrebarea ta despre fructele de mare, toate sunt halal în principiu, deoarece Allah spune (interpretarea sensului):

„Vă este îngăduit vânatul din apă și folosirea lui ca hrană — spre folosul vostru” [Al-Maa'idah 5:96]

 Îl rugăm pe Allah să te ajute să înveți araba, să înțelegi Islamul și să faci mai multe fapte bune, căci El este Capabil să facă aceasta.