Verdictul privind învățarea Coranului fără a-l preda

În primul rând:

Învățarea și predarea Coranului se numără printre cele mai nobile și mai bune fapte bune, deoarece Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cei mai buni dintre voi sunt cei care învață Coranul și îl predau.” Relatat de al-Bukhaari (5027)

S-a relatat de la Abu Umaamah al-Baahili, de la Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), că a spus: „Virtutea omului învățat asupra celui devotat în adorare este asemenea virtuții mele asupra celui mai neînsemnat dintre voi. Cu adevărat, Allah, îngerii Săi și locuitorii cerurilor și ai pământurilor, chiar și furnica din vizuina sa și chiar și peștele, trimit binecuvântări asupra celui care îi învață pe oameni binele.”

Relatat de at-Tirmidhi (2685); clasificat drept saheeh de al-Albaani în Saheeh at-Tirmidhi.

Fără îndoială, cel care îi învață pe oameni Coranul îi învață binele și, de fapt, le deschide cele mai mari porți ale binelui.

În al doilea rând:

Predarea Coranului este o obligație colectivă (fard kifaayah). Dacă există cineva în orașul tău care îi învață pe oameni Coranul, atunci nu păcătuiești, însă pierzi o mare parte din virtute.

Dacă nu există nimeni care să-i poată învăța pe oameni Coranul în afară de tine, atunci este obligatoriu să-i înveți, iar dacă nu faci aceasta, păcătuiești și trebuie să te căiești.

An-Nawawi (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:

Predarea celor care învață este o obligație colectivă; dacă nu există nimeni calificat să o îndeplinească în afară de o singură persoană, atunci ea devine o obligație individuală. Dacă există mai multe persoane care ar putea face aceasta, predarea poate fi realizată de unele dintre ele, însă dacă toate refuză, toate păcătuiesc; dacă însă unele dintre ele își asumă această sarcină, celelalte sunt absolvite de vină. Dacă uneia dintre ele i se cere să facă aceasta și refuză, atunci opinia mai corectă este că nu păcătuiește, însă este makrooh să facă aceasta, cu excepția cazului în care are o scuză.

Încheiat citatul din at-Tibyaan fi Adaab Hamalat al-Quran (p. 41-42).

Dacă dorești să faci acest tip de bine, atunci nu sta și nu aștepta ca oamenii să vină la tine pentru a învăța de la tine; mai degrabă, mergi tu însuți la ei, cheamă-i să învețe și să memoreze și încurajează-i să facă aceasta explicându-le virtutea și onoarea acestui lucru. Aceasta este spre binele tău și al lor și te va ajuta să nu uiți, chiar dacă nu găsești pe nimeni în afară de copii mici. De asemenea, poți căuta școli de memorare (dar at-tahfeez) sau cercuri de memorare în moschei și să te alături lor.

În al treilea rând:

Hafizul care a memorat Coranul ar trebui să se distingă de ceilalți oameni. Cel căruia Allah i-a permis să dobândească această virtute trebuie să se înalțe prin ea, altfel nu ar exista nicio diferență între el și ceilalți oameni. Vom menționa aici câteva dintre normele de conduită pe care hafizul care a memorat Cartea lui Allah ar trebui să le urmeze, printre care se numără următoarele:

·Intenția sa ar trebui să fie numai de dragul lui Allah atunci când memorează, recită și predă.

·Ar trebui să revizuiască și să repete frecvent Coranul, pentru a nu-l uita sau a nu uita vreo parte din el.

·Nu ar trebui să urmărească prin aceasta obținerea vreunui scop lumesc, precum averea, conducerea sau statutul, nici să se considere superior semenilor săi, nici să urmărească lauda oamenilor sau să-i atragă la el și altele asemenea.

·Ar trebui să se străduiască din greu ca purtarea sa să fie asemenea Coranului, urmând exemplul Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa).

·Ar trebui să fie preocupat să-l predea oamenilor, să-i cheme la el, să-i ajute să-l memoreze și să-i îndrume către morala și normele de conduită pe care le promovează.

·Ar trebui să fie amabil cu cel care învață de la el; ar trebui să-l primească și să se poarte frumos cu el.

·Ar trebui să acționeze în conformitate cu Coranul și să nu se opună hotărârilor sau învățăturilor sale; nu ar trebui să fie dintre cei care memorează cuvintele lui, dar îi încalcă limitele. Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Coranul poate fi o dovadă pentru tine sau împotriva ta.” Relatat de Muslim (223).

S-a relatat într-un raport saheeh că Ibn Mas‘ood a spus: Dacă unul dintre noi învăța zece versete, nu trecea mai departe până când nu le înțelegea semnificațiile și nu acționa conform lor. Încheiat citatul din Tafseer at-Tabari (1/80).

Abu ‘Abd ar-Rahmaan as-Sulami a spus: Cei care obișnuiau să ne învețe Coranul ne-au spus că îl învățau de la Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), iar când învățau zece versete, nu treceau mai departe până când nu acționau conform faptelor pe care acestea le conțineau. Astfel, am învățat Coranul și cum să acționăm conform lui în același timp. Încheiat citatul din Tafseer at-Tabari (1/80)

·Nopțile sale ar trebui să fie diferite de nopțile celorlalți oameni. Ar trebui să se ridice noaptea pentru a împlini rugăciunile nocturne (qiyaam), atât cât îi permite Allah. Căci oamenii Coranului dintre primele generații erau oamenii lui qiyaam al-layl (rugăciunile nocturne) și cei care conversau cu Allah în timpul dinaintea zorilor.

Te sfătuim să dobândești două cărți importante și mărețe cu privire la acest subiect. Prima este Akhlaaq Hamalat al-Quran de Imam al-Aajurri (fie ca Allah să aibă milă de el), iar a doua este at-Tibyaan fi Adaab Hamalat al-Quran de Imam an-Nawawi (fie ca Allah să aibă milă de el). Ar trebui să fii preocupat să le dobândești, să le studiezi și să beneficiezi de conținutul lor.

Și Allah știe cel mai bine.