Verdictul privind informarea autorităților despre o persoană care fură

Este dovedit în Saheeh Muslim (49) că Abu Sa’eed al-Khudri (Allah să fie mulțumit de el) a spus: L-am auzit pe Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) spunând: „Cine dintre voi vede o faptă rea să o schimbe cu mâna sa (luând măsuri); dacă nu poate, atunci cu limba sa (vorbind); iar dacă nu poate, atunci cu inima sa (urând-o și considerând-o greșită), iar aceasta este cea mai slabă formă a credinței.” 

Al-Nawawi (Allah să aibă milă de el) a spus: 

În ceea ce privește cuvintele Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) „să o schimbe”, aceasta este o poruncă în sensul că este obligatorie potrivit consensului ummei. Poruncirea binelui și interzicerea răului este o obligație potrivit Coranului și Sunnah și consensului ummei și face parte, de asemenea, din sinceritatea (naseehah) care este credința. Sfârșitul citatului. 

Sharh Saheeh Muslim (2/22) 

Copiii lui Israel vedeau răul, dar păstrau tăcerea și nu-l condamnau, iar această tăcere a făcut să fie blestemați, după cum spune Allah, fie El preaslăvit (interpretarea sensului):

„Cei dintre Copiii lui Israel care nu au crezut au fost blestemați prin limba lui Dawood (David) și a lui ‘Eesa (Iisus), fiul lui Maryam (Maria). Aceasta deoarece nu au ascultat de (Allah și de Mesageri) și au depășit mereu limitele.

79. Ei nu se opreau unii pe alții de la Al-Munkar (rău, fapte rele, păcate, politeism, necredință) pe care îl săvârșeau. Cât de josnic era ceea ce făceau”

[al-Maa’idah 5:78-79] 

Pe baza acestui fapt, nu este permis ca persoana care vede un rău să păstreze tăcerea cu privire la el atunci când este capabilă să-l condamne și să-l schimbe. Ea trebuie să înceapă prin a-l schimba cu mâna sa (luând măsuri), dacă este capabilă să facă aceasta, de exemplu dacă este responsabilă de persoana care săvârșește răul și are o anumită autoritate asupra ei. Dacă nu-l poate schimba cu mâna, atunci trebuie să-l condamne cu limba (vorbind), poruncind binele și interzicând răul și sfătuind în cel mai bun mod. Condamnarea verbală include, de asemenea, informarea celor capabili să pună capăt acestui rău, iar ea trebuie să depună toate eforturile pentru aceasta. Dacă nu este capabilă să facă aceasta, atunci se poate feri de păcat condamnând răul în inima sa. Dacă nu condamnă răul în modul în care este capabilă să o facă, atunci va fi părtașă la păcat împreună cu păcătosul. 

Dacă și-a făcut toate eforturile și și-a îndeplinit datoria de a porunci binele și de a interzice răul, iar păcătosul nu răspunde, nu există niciun păcat asupra ei, deoarece Allah spune (interpretarea sensului): 

„O, voi cei care credeți! Aveți grijă de propriile voastre suflete. Dacă urmați călăuzirea cea dreaptă [și porunciți ceea ce este drept (monoteismul islamic și tot ceea ce Islamul poruncește să facă) și interziceți ceea ce este rău (politeismul, necredința și tot ceea ce Islamul a interzis)], nu vă poate vătăma rătăcirea celor rătăciți. Întoarcerea voastră a tuturor este la Allah, apoi El vă va informa despre (toate) cele pe care le-ați făcut”

[al-Maa’idah 5:103].

Shaykh al-Shanqeeti (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Cel care condamnă răul potrivit capacității sale este salvat de acest păcat, însă cel care îl aprobă și păstrează tăcerea cu privire la el este păcătos asemenea celui care îl săvârșește. Sfârșitul citatului. 

Adwa’ al-Bayaan (1/467). 

Trebuie să-i sfătuiești mai întâi pe acești oameni să se teamă de Allah și să se abțină de la furtul proprietății altora, iar ei trebuie să înapoieze ceea ce au luat anterior. Dacă se abțin, atunci vei fi făcut ceea ce trebuie față de ei și față de proprietarul bunurilor. Dar dacă persistă în ceea ce fac, atunci trebuie să-i informezi pe cei care pot pune capăt faptelor lor, chiar dacă îl informezi chiar pe proprietarul bunurilor. Nu este esențial să faci cunoscut faptul că tu ești cel care i-a denunțat; este suficient, de exemplu, să trimiți o scrisoare proprietarului bunurilor și să-i spui ce se întâmplă în realitate. Este de preferat ca aceasta să fie însoțită de documente care dovedesc că ceea ce spui este adevărat, astfel încât el să ia problema în serios. Astfel îți vei fi îndeplinit datoria și te vei fi salvat de păcat.