Verdictul privind exprimările cu dublu sens

O exprimare cu dublu sens se referă la situația în care o persoană intenționează altceva decât sensul aparent al cuvintelor. Este permisă cu două condiții:  

1 – ca acel cuvânt să poată fi interpretat în acel mod

2 – să nu fie implicată nicio faptă greșită. 

Dacă un bărbat spune: „Eu dorm doar pe un watd” – un watd este o bucată de lemn pusă în perete pentru a atârna lucruri de ea (adică un cârlig), dar bărbatul spune că prin watd a vrut să spună un munte, acesta este un tip acceptabil de exprimare cu dublu sens, deoarece cuvântul watd poate însemna și munte și, în acest caz, nu se face nimănui niciun rău. 

În mod similar, dacă un bărbat spune: „Eu dorm doar sub saqaf (literal, acoperișul)”, apoi doarme pe acoperiș și spune că prin saqaf a vrut să spună cerul, și aceasta este acceptabil, deoarece cerul este numit saqaf în versetul în care Allah spune (interpretarea sensului): 

„Și am făcut cerul un acoperiș [saqafan], sigur și bine păzit” [21:32] 

Dar dacă folosești exprimări cu dublu sens pentru a nedreptăți pe cineva, acest lucru nu este permis, cum ar fi cazul unei persoane care îl privează pe altul de ceva ce i se cuvine, apoi merge la qaadi (judecător), dar cel nedreptățit nu are dovezi, astfel încât qaadi îi cere celui care i-a luat dreptul să jure că nu are nimic care să-i aparțină reclamantului, iar el jură spunând: „Wallaahi maa lahu ‘indi shay’”, iar qaadi hotărăște în favoarea sa, apoi unii oameni vorbesc cu el și îi spun că jurământul său a fost un jurământ fals (yameen ghamoos), care îl poate condamna la Iad. În hadith se spune: „Cel care jură, atunci când i se cere să o facă, pentru a-l priva în mod nedrept pe un musulman de drepturile sale, Îl va întâlni pe Allah în timp ce El este mânios pe el.” Persoana care a depus acest jurământ a spus: „Nu am intenționat să neg, ci am intenționat să afirm, iar prin cuvintele „maa lahu” am vrut să spun „Al Cui este ceea ce am.” [adică am ceva care îi aparține lui Allah – deoarece toate lucrurile îi aparțin lui Allah]. Chiar dacă ceea ce a spus poate avea acest sens, intenția sa a fost să-l nedreptățească pe altul și să nu-i dea ceea ce i se cuvine, așadar nu este permis. De aceea se spune în hadith: „Jurământul tău este potrivit cu ceea ce crede companionul tău.” Denaturarea sensului nu îți va fi de niciun folos înaintea lui Allah, iar acum depui un jurământ fals.

Dacă un bărbat își acuză soția că l-a trădat, iar ea este nevinovată de aceasta, și el depune un jurământ spunând: „Pe Allah, ea este sora mea”, apoi spune că a vrut să spună că ea este sora sa în Islam, atunci aceasta este o afirmație valabilă, deoarece ea este sora sa în Islam și a fost acuzată pe nedrept. 

Majmoo’ Duroos wa Fataawa al-Haram al-Makki de Shaykh Ibn ‘Uthaymeen.