Verdictul privind câștigarea banilor prin publicarea poeziei

În primul rând: 

Verdictul privind poezia este același cu verdictul privind vorbirea sau cuvintele, din care face parte. Principiul general bine cunoscut este cel relatat de Mursal ‘Urwah ibn al-Zubayr: „Poezia este asemenea vorbirii: ceea ce este bun este bun, iar ceea ce este rău este rău.” 

Dacă poezia conține cuvinte de iubire adresate unei anumite femei care nu îi este permisă poetului sau încurajează păcatul, atunci este poezie haram. 

Însă dacă include pomenirea lui Allah, binecuvântări asupra Mesagerului lui Allah, încurajarea calităților bune și a bunei purtări, atunci este poezie mustahabb și recomandată. 

Dacă include un material care nu este nici makrooh, nici mustahabb, ci include lucruri permise, atunci este poezie permisă, iar acesta este verdictul de bază, inițial, cu privire la ea: că este permisă. 

Ibn Qudaamah (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Nu există nicio diferență de opinie cu privire la permisibilitatea poeziei. Acest lucru a fost afirmat de Sahaabah și de savanți. Sfârșitul citatului. 

Al-Mughni (10/176).  

Pentru mai multe citate ale savanților cu privire la verdictul privind poezia, a se vedea al-Mawsoo‘ah al-Fiqhiyyah, 26/113-117 

În al doilea rând: 

Pe baza celor de mai sus, este posibil să se cunoască verdictul privind câștigarea banilor prin scrierea poeziei. Dacă o acțiune este în principiu permisă, este în principiu permis să se câștige bani din ea, iar verdictul nu se schimbă, devenind haram sau makrooh, decât dintr-un motiv. 

Juriștii (Allah să aibă milă de ei) au afirmat că verdictul privind câștigarea banilor prin poezie necesită o analiză suplimentară: 

1.Dacă poetul câștigă bani din poezia sa deoarece oamenilor le este teamă că îi va satiriza sau le va calomnia onoarea și îi dau bani doar pentru a-și îndepărta răul și a-l face să tacă, această avere este fără îndoială dobândită în mod ilicit și este haram.

2.Dacă poezia este permisă sau mustahabb, iar poetul dobândește niște bani datorită poeziei sale, nu este nimic greșit în aceasta.

Se spune în Radd al-Muhtaar (5/272), care este o carte hanafită: 

Averea dobândită în mod ilicit include ceea ce primește un poet pentru poezia sa -- deoarece, de obicei, i se dau bani pentru a-l face să tacă. 

Însă dacă este o persoană de al cărei rău oamenii sunt în siguranță, atunci se pare că ceea ce primește este halaal, pe baza faptului că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) i-a dat mantia sa lui Ka‘b când acesta l-a lăudat în celebra sa qaseedah (odă). Sfârșitul citatului. 

Șeicul ‘Abd al-‘Azeez ibn Baaz (Allah să aibă milă de el) a fost întrebat următoarea întrebare: 

Este permis să câștigi bani prin poezie? 

El a răspuns: 

Dacă poezia este permisă și bună și este în interesul musulmanilor, iar autorul o vinde și câștigă din ea, precum poezia despre eticheta islamică, poezia despre verdicte sau poezia despre lucruri permise, iar apoi le vinde (poeziile sale), nu este nimic greșit în aceasta, așa cum este cazul cărților scrise de oameni și vândute. Sfârșitul citatului. 

Preluat de pe site-ul Șeicului:

Iar Allah știe cel mai bine.