Verdictul divorțului (talaaq) pronunțat de un om beat

Învățații au avut opinii diferite cu privire la divorțul pronunțat de un om beat, dacă acesta s-a îmbătat consumând ceea ce Allah a interzis dintre toate tipurile de substanțe intoxicante (khamr): se consideră divorțul valabil sau nu? Există două opinii: 

Prima opinie

Prima opinie este că divorțul se consideră valabil. Aceasta este opinia lui Abu Haneefah și Maalik și una dintre cele două opinii transmise de la ash-Shaafa‘i și Ahmad (fie ca Allah să aibă milă de ei). 

Ei au spus: Aceasta deoarece rațiunea sa s-a diminuat din cauza păcatului, astfel încât divorțul se consideră valabil, ca pedeapsă pentru el și ca descurajare de la comiterea păcatului.

Vezi: al-Mughni de Ibn Qudaamah, 7/289. Ei au adus dovezi pentru susținerea opiniei lor. 

A doua opinie

A doua opinie este că divorțul său nu se consideră valabil. Aceasta este opinia literalilor și a doua opinie transmisă de la ash-Shafaa‘i și Ahmad. Aceasta este opinia asupra căreia Imam Ahmad s-a stabilit în cele din urmă. Ei au adus mai multe lucruri ca dovezi, printre care următoarele:

1.

Cuvintele lui Allah (interpretarea sensului): „O, voi cei care credeți! Nu vă apropiați de As-Salat (rugăciune) când sunteți în stare de ebrietate până când nu știți (sensul) celor pe care le rostiți” [an-Nisa’ 4:43]. Aici Allah, slăvit să fie, afirmă că vorba celui beat nu contează, deoarece el nu știe ce spune. 

2.

Este relatat într-un raport saheeh de la Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) că un om a venit la el și a mărturisit zina (curvie sau adulter), iar el a spus: „A băut vin?” Un om s-a ridicat, i-a mirosit gura și nu a detectat niciun miros de vin. Relatat de Muslim (1695). Aceasta indică faptul că, dacă ar fi băut vin, mărturisirea sa nu ar fi fost acceptată. În același mod, divorțul pronunțat de cineva aflat în această stare nu se consideră valabil. 

3.

Deoarece aceasta este opinia lui ‘Uthmaan ibn ‘Affaan și Ibn ‘Abbaas (fie ca Allah să fie mulțumit de ei) și nimeni dintre Sahaabah nu s-a opus lor. 

Imam al-Bukhaari (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: 

‘Uthmaan a spus: Cel nebun sau beat nu poate pronunța un divorț. Ibn ‘Abbaas a spus: Divorțul pronunțat de cel beat sau de cel constrâns nu se consideră valabil. 

Ibn al-Mundhir (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: Acest lucru este confirmat de la ‘Uthmaan și nu cunoaștem pe nimeni dintre Sahaabah care să nu fi fost de acord cu el. 

4.

Deoarece și-a pierdut controlul asupra voinței, este asemenea celui constrâns. 

5.

Deoarece și-a pierdut mintea sau rațiunea, este asemenea celui nebun sau adormit. 

6.

Deoarece a avea o minte sănătoasă este o condiție a responsabilității, iar cel care nu înțelege învățăturile religioase nu este responsabil. 

Vezi: Majallat al-Buhooth al-Islamiyyah, 32/252; al-Mawsoo‘ah al-Fiqhiyyah, 29/18; al-Insaaf, 8/433 

A doua opinie a fost considerată mai corectă de mai mulți învățați, precum Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah și elevul său Ibn al-Qayyim; pe baza ei au fost emise fatwa de Shaykh Ibn Baaz și Ibn ‘Uthaymeen (fie ca Allah să aibă milă de ei). 

Shaykh Ibn Baaz (fie ca Allah să aibă milă de el) a fost întrebat: Se consideră valabil divorțul pronunțat de un om beat? Dacă se consideră valabil, atunci va fi tras la răspundere pentru alte încălcări pe care le-ar putea comite, precum zina, crima și furtul? Dacă aceasta este situația, atunci care este diferența dintre cele două? 

El a răspuns: Învățații au avut opinii diferite cu privire la faptul dacă divorțul pronunțat de un om beat se consideră valabil. Majoritatea învățaților sunt de părere că divorțul său se consideră valabil și că el este, de asemenea, responsabil pentru faptele sale; păcatele sale nu reprezintă o scuză pentru anularea divorțului său, la fel cum nu reprezintă o scuză pentru anularea responsabilității pentru faptele sale, precum crima, furtul sau zina și așa mai departe. 

Unii dintre învățați sunt de părere că divorțul pronunțat de un om beat nu se consideră valabil; aceasta este opinia transmisă de la califul Călăuzit ‘Uthmaan (fie ca Allah să fie mulțumit de el), deoarece în acel moment nu se află în deplinătatea facultăților sale mintale, astfel încât nu este responsabil pentru lucrurile pe care le spune și care îi prejudiciază pe alții, iar divorțul îi prejudiciază pe el și pe alții. Așadar, nu este responsabil pentru acesta, deoarece pedeapsa pentru beție este biciuirea; considerarea divorțului său ca fiind valabil nu face parte din pedeapsa sa. Același lucru se aplică dacă eliberează un sclav sau încheie alte tranzacții, precum vânzarea, cumpărarea, oferirea de daruri și așa mai departe – toate sunt nule. 

În ceea ce privește faptele și acțiunile sale, el este responsabil pentru ele, iar faptul că este beat nu constituie o scuză pentru el în cazul zinei, furtului, crimei sau al oricărui alt lucru, deoarece o persoană este responsabilă pentru acțiunile sale fie că era trează, fie că nu. Este posibil să fi folosit beția ca mijloc de a face lucruri pe care Allah le-a interzis dintre acțiunile reprobabile și este posibil să o folosească drept scuză pentru a evita verdictele referitoare la aceste păcate. Prin urmare, învățații sunt unanim de acord că este responsabil pentru acțiunile sale. 

Totuși, opinia corectă este că nu este responsabil pentru aceasta. Dacă se știe că a pronunțat divorțul într-o stare de ebrietate, când nu era sănătos mintal, atunci divorțul nu se consideră valabil. În același mod, dacă și-a eliberat sclavul sau a dispus de averea sa când se afla într-o stare de ebrietate, atunci nu este responsabil pentru aceasta (și actul nu este valabil). Același lucru se aplică dacă a vândut sau a cumpărat ceva și același lucru se aplică tuturor celorlalte conduite în care este necesară o minte sănătoasă; acestea nu sunt valabile sau obligatorii, deoarece intră în categoria actelor verbale, după cum s-a explicat mai sus. Aceasta este opinia corectă, pe baza căreia emitem fatwa noastră, și anume că divorțul său nu se consideră valabil atunci când se dovedește că era beat în momentul pronunțării divorțului și nu era treaz în acel moment. 

Dar dacă nu păcătuia, în sensul că i s-a dat o băutură și nu știa că este intoxicantă sau a fost obligat să o bea și a consumat-o deoarece a fost constrâns să facă aceasta, atunci nu păcătuiește, iar divorțul pronunțat în acest caz nu se consideră valabil, potrivit tuturor învățaților, deoarece starea sa de ebrietate nu a rezultat din acțiuni deliberate, astfel încât nu este responsabil pentru ea; mai degrabă a fost nedreptățit sau înșelat.

Sfârșitul citatului din Fataawa at-Talaaq, p. 29 

Vezi: ash-Sharh al-Mumti‘, 10/433, ediția al-Maktabah at-Tawfeeqiyyah. 

Pe baza acestui fapt, divorțul menționat nu se consideră valabil. Îl lăudăm pe Allah, Preaînaltul, pentru că l-a ajutat să se pocăiască și l-a călăuzit pe calea cea dreaptă și Îi cerem lui Allah să ne facă pe noi și pe el statornici. 

Și Allah știe cel mai bine.