Verdictul cu privire la cel care introduce ceva în anus și cum poate fi tratat?

În primul rând:

 Îi cerem lui Allah să-i curețe inima și trupul și să-l călăuzească spre cele mai bune atitudini, cuvinte și fapte.

 În al doilea rând: 

Trebuie observat că această faptă a sa intră sub categoria perversiunii. Muslimul nu își exprimă recunoștința față de Domnul său, slăvit și înălțat fie El, prin astfel de fapte și nici nu va păstra prin acest mod marile binecuvântări pe care Allah i le-a oferit. El trebuie să renunțe la aceste fapte perverse, care contravin naturii sănătoase pe care Allah a sădit-o în om, contravin tuturor legilor revelate și pentru care orice om cu mintea sănătoasă îl va urî. 

În al treilea rând:

Trebuie observat că astfel de fapte perverse sunt un semn al unei minți inactive și că el trebuie să renunțe la lucrurile care l-au făcut să se comporte asemenea perverșilor. Poate că printre aceste motive – și cel mai important dintre ele – se numără o inimă lipsită de credință și un suflet lipsit de rușine înaintea lui Allah și a îngerilor Săi, precum și vizionarea serialelor TV și a filmelor haraam și a faptelor perverse, o viață lipsită de muncă utilă, lipsa dorinței de a se căsători și plăcerea de a rămâne singur, precum și multe alte astfel de motive care îl pot face pe om să cadă în căi rele. 

În al patrulea rând: 

El trebuie să renunțe grabnic la această faptă perversă și să se căiască înaintea Domnului său. Trebuie să se străduiască să-și înzestreze inima cu credință și să-și umple viața cu fapte drepte și acțiuni care îi vor fi de folos în interesele sale spirituale și lumești. Trebuie să fie dornic să se protejeze prin căsătoria cu o femeie dreaptă, care îl va ajuta să rămână cast și să se supună Domnului său, și trebuie să înceteze să privească lucruri haraam sau să rămână singur, lucru care îi ușurează căderea în căi imorale. 

În al cincilea rând: 

De asemenea, el trebuie să observe că își provoacă rău fizic și psihologic. După un timp va vedea consecințele negative ale celor pe care le face asupra trupului său și va vedea câtă durere psihologică va suferi, ceea ce îl va lipsi de somn și îl va împiedica să se bucure de mâncare și băutură. Va vedea câtă durere fizică va suferi, ceea ce îl va împiedica să-și facă nevoile cu ușurință, precum și cât de mult va suferi din cauza infecțiilor și ulcerelor dacă persistă în această faptă perversă. 

În al șaselea rând:

 Are nevoie de cineva care să-i explice că ceea ce face este haraam și să-i amintească și să-l îndemne (să urmeze calea dreaptă). 

Cel care este afectat de oricare dintre aceste fapte haraam trebuie să-și amintească două lucruri: 

1-Să-i fie rușine înaintea lui Allah, a îngerilor Săi și înaintea lui însuși.

2-Să se teamă de moarte și să se teamă că Allah îl poate face să moară în timp ce își face aceasta.

În ceea ce privește rușinea: 

Știm că el crede că Allah îl poate vedea în toate situațiile, însă poate uită aceasta în momentul în care comite acest păcat. Dacă această credință se întemeiază în inima sa, cu timpul va începe să-i fie rușine că Allah îl vede neglijând supunerea sau comițând un păcat. Allah spune (interpretarea sensului): 

„Oare nu știe el că Allah vede ceea ce face?”

[al-‘Alaq 96:14]

„Și într-adevăr Noi l-am creat pe om și știm ce îi șoptește sufletul. Și Noi suntem mai aproape de el decât vena jugulară (prin cunoașterea Noastră)”

[Qaaf 50:16]

‘Abd-Allah ibn Mas’ood (Allah să fie mulțumit de el) a spus: Fiți rușinoși înaintea lui Allah în adevăratul sens al cuvântului. Ei au spus: Ne este rușine înaintea lui Allah. El a spus: Nu aceasta este calea; cel căruia îi este rușine înaintea lui Allah în adevăratul sens al cuvântului trebuie să fie atent la mintea sa și la tot ceea ce intră în ea și trebuie să fie atent la stomacul său și la tot ceea ce intră în el și să-și amintească moartea și descompunerea. Oricine speră la răsplata din Viața de Apoi va evita ispita acestei lumi. Cel care face aceasta este rușinat înaintea lui Allah în adevăratul sens al cuvântului.

Clasificat drept saheeh de al-Albaani în Saheeh al-Targheeb, 1724. 

El crede că Allah a rânduit asupra lui îngeri nobili care îl pot vedea și auzi și care consemnează ceea ce face el din fapte bune și fapte rele și care nu îl părăsesc în nicio situație. Dacă îi este rușine de ei, va renunța la faptele perverse pe care le face.

 Allah spune (interpretarea sensului): 

„Dar, cu adevărat, asupra voastră (sunt rânduiți îngeri însărcinați cu omenirea) care vă supraveghează,

11. Kiraaman (Onorabili) Kaatibeen — care scriu (faptele voastre),

12. Ei știu tot ceea ce faceți”

[al-Infitaar 82:10-12]

Ibn al-Qayyim (Allah să aibă milă de el) a spus: 

adică să vă fie rușine înaintea acestor supraveghetori onorabili și să-i respectați; scutiți-i de a vă vedea făcând ceva ce nu ați dori ca cei asemenea vouă să vă vadă făcând, deoarece îngerii sunt ofensați de ceea ce îi ofensează pe fiii lui Adam. Dacă fiul lui Adam ar fi ofensat de cineva care comite fapte imorale și păcate în fața lui, chiar dacă și el ar putea face ceva asemănător, atunci cum crezi că vor fi ofensați îngerii onorabili care consemnează?

Al-Jawaab al-Kaafi, p. 75 

Unul dintre salaf a spus: Împreună cu tine se află cei care nu te părăsesc niciodată, așa că rușinează-te de ei și respectă-i. 

I-ar fi rușine să facă aceasta în fața oamenilor, așadar cum poate să nu-i fie rușine înaintea lui Allah și a îngerilor Săi? 

În ceea ce privește moartea: 

El trebuie să-și amintească faptul că nu știe când va veni la el Îngerul Morții pentru a-i lua sufletul și nu știe în ce situație se va afla atunci. Și-ar dori ca moartea sa să vină acum, înainte să se căiască? Și-ar dori să-i fie luat sufletul în timp ce face această faptă perversă? Oare nu știe că faptele sunt judecate potrivit ultimelor fapte ale unei persoane? Oare nu știe că Allah îi va învia pe oameni în aceeași stare în care au murit? Care va fi situația sa când va ieși din mormântul său în Ziua Învierii? Ce îi va spune Domnului său când va sta înaintea Lui? 

Unul dintre salaf a spus: Există două lucruri care pun capăt plăcerii mele în această lume: amintirea morții și amintirea statului înaintea lui Allah, preaînălțat fie El. 

‘Umar ibn ‘Abd al-‘Azeez (Allah să aibă milă de el) obișnuia să-i adune pe savanți, iar ei vorbeau despre moarte, Înviere și Viața de Apoi și plângeau atât de mult, încât era ca și cum în fața lor avea loc o înmormântare. 

Unul dintre salaf a spus: Cel care își amintește moartea este onorat prin trei lucruri: grăbirea căinței, mulțumirea inimii și energie pentru adorare. Cel care uită moartea este pedepsit prin trei lucruri: amânarea căinței, nemulțumirea față de ceea ce este suficient și lene în adorare. 

Trebuie observat că un sfârșit bun este acordat numai celui care a fost drept atât în interior, cât și în exterior, iar un sfârșit rău îi este dat celui care a fost corupt în interior sau care a persistat în păcate majore. Trebuie observat că omul va muri așa cum a trăit, iar viața sa se va încheia în felul în care a persistat și la care nu a renunțat. 

I s-a spus unui om care se afla în agonia morții: „Spune Laa ilaaha ill-Allah.” Iar el a început să cânte, deoarece fusese îndrăgostit de cântat. I s-a spus unui băutor, când era pe moarte: „Spune Laa ilaaha ill-Allah”, iar el a început să spună: „Toarnă-mi și mie.” 

Poate că ceea ce am menționat este suficient pentru a-l face să renunțe la faptele sale rele, să se întoarcă la Domnul său și să-I ceară să-l ajute și să-l călăuzească. Am oferit mai multe sfaturi și sugestii în răspunsul la întrebarea nr. 20068, pe care sperăm că îl va citi și el. 

Îi cerem lui Allah să-l călăuzească și să-i îndrepte situația. 

Și Allah este Sursa puterii.