Verdictul cu privire la cel care comite zina după încheierea contractului de căsătorie și înainte de consumarea căsătoriei

În primul rând:

Dacă o femeie comite zina înainte de consumarea căsătoriei sale, atunci ea trebuie tratată în același fel ca o virgină în ceea ce privește pedeapsa hadd, deoarece descrierea de persoană căsătorită anterior, caz în care pedeapsa hadd este lapidarea, nu intră în vigoare doar prin încheierea contractului de căsătorie, chiar dacă soții au rămas singuri împreună, pe lângă faptul că au încheiat contractul de căsătorie. Mai degrabă, este esențial să fi avut loc un contact sexual vaginal, după cum am explicat în fatwa nr. 120913

Pedeapsa hadd pentru o femeie necăsătorită, dacă aceasta comite zina, este de o sută de lovituri de bici. Baza pentru aceasta este versetul în care Allah, Preaînaltul, spune (interpretarea sensului): „Femeia și bărbatul vinovați de relații sexuale ilegale, biciuiți-i pe fiecare cu o sută de lovituri. Și să nu vă împiedice mila față de ei să aplicați pedeapsa prescrisă de Allah, dacă voi credeți în Allah și în Ziua de Apoi. Și un grup de credincioși să fie martor la pedeapsa lor.” [an-Noor 24:2].

La aceasta se poate adăuga exilarea pentru un an; acest lucru este dovedit potrivit Sunnah. S-a relatat că ‘Ubaadah ibn as-Saamit a spus: Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Învățați de la mine, învățați de la mine. Allah a rânduit o cale pentru ei. Pentru o persoană necăsătorită cu o persoană necăsătorită, o sută de lovituri de bici și exilarea pentru un an. Pentru o persoană căsătorită cu o persoană căsătorită, o sută de lovituri de bici și lapidare.”

Relatat de Muslim (1690), Abu Dawood (4415) și at-Tirmidhi (1434).

Aceasta este opinia majorității savanților, chiar dacă unii dintre ei au avut opinii diferite cu privire la aceasta. Ibn Qudaamah (Allah să aibă milă de el) a afirmat că a existat o diferență de opinie cu privire la aceasta și a citat dovezile celor care spun că femeia nu trebuie exilată. El a spus:

Pe lângă biciuire, zaani trebuie exilat pentru un an, potrivit majorității savanților. Aceasta a fost relatată de la Califii Călăuziți pe Drept și a fost opinia lui Ubayy, Ibn Mas‘ood și Ibn ‘Umar (Allah să fie mulțumit de ei), precum și a lui ‘Ata’, Tawoos, ath-Thawri, Ibn Abi Layla, ash-Shaafa‘i, Ishaaq și Abu Thawr.

Maalik și al-Awzaa‘i au spus:

Doar bărbatul trebuie exilat, nu și femeia, deoarece femeia are nevoie să fie păzită și protejată, iar exilarea ei va fi fie cu un mahram, fie fără acesta, și nu este permis ca ea să fie exilată fără un mahram, deoarece Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Nu este permis ca o femeie care crede în Allah și în Ziua de Apoi să călătorească distanța unei zile și a unei nopți decât cu un mahram.” Mai mult, exilarea ei fără un mahram o expune ispitei și poate fi cauza neglijării ei. Însă, dacă este exilată cu un mahram, aceasta înseamnă exilarea cuiva care nu a comis zina și alungarea cuiva care nu a comis un păcat, chiar dacă este obligată să-i dea bani în schimb. A face aceasta înseamnă a adăuga pedepsei ceva ce nu este prescris.

Încheiat citatul din al-Mughni (9/43)

Opinia corectă cu privire la această chestiune este că o femeie poate fi exilată dacă are un mahram cu ea, deoarece hadeeth-urile care vorbesc despre exilare au un sens general și îi includ pe toți cei care comit zina, fie bărbați, fie femei.

An-Nawawi a spus în comentariul său la hadeeth-ul lui ‘Ubaadah citat mai sus: În ceea ce privește cuvintele Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) „și el trebuie exilat pentru un an”, acestea constituie o dovadă pentru ash-Shaafa‘i și majoritatea savanților, care au spus că pedeapsa pentru un an este obligatorie, indiferent dacă persoana vinovată este bărbat sau femeie.

Încheiat citatul din Sharh an-Nawawi ‘ala Muslim (11/189)

Însă, dacă ea nu are un mahram, atunci nu trebuie exilată, deoarece exilarea ei în acest caz ar însemna expunerea ei ispitei și încurajarea ei să se abată.

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a spus: Ea trebuie exilată pentru un an, atât timp cât are un mahram, și trebuie exilată într-un loc sigur. Fuqaha’ ai celor (patru) madhhab-uri sunt de părere că ea trebuie exilată, chiar dacă nu are mahram.

A doua opinie este cea mai corectă, și anume că ea nu trebuie exilată dacă este singură. Aceasta deoarece scopul exilării este să o țină departe de ispită, însă, dacă este exilată singură, este mai probabil ca aceasta să ducă la ispită și rău, deoarece nu are pe nimeni cu ea care să o supravegheze și deoarece, dacă este exilată fără un mahram – mai ales dacă are nevoie de bani –, poate ajunge să-și vândă onoarea pentru a putea mânca și bea.

Opinia corectă este că, dacă ea nu are un mahram, nu este permis să fie exilată. Dar ce ar trebui să facem? Unii dintre savanți au spus că ea trebuie dusă într-un oraș din apropiere, în limita distanței la care devine permisă scurtarea rugăciunilor, iar tutorele ei trebuie instruit să o supravegheze. Însă opinia corectă este că nu este nevoie de aceasta și că ea trebuie să rămână în propriul oraș.

S-a spus, de asemenea, că ea trebuie reținută într-un loc sigur. Reținerea în acest caz ține locul exilării. Aceasta deoarece ea nu va lua legătura cu nimeni și nimeni nu va lua legătura cu ea, iar această opinie are greutate.

Încheiat citatul din ash-Sharh al-Mumti‘ ‘ala Zaad al-Mustaqni‘ (14/237)

În al doilea rând:

Nu este necesar să fie separată o femeie care a comis zina de soțul ei, indiferent dacă a comis zina înainte sau după consumarea căsătoriei, deoarece căsătoria nu devine nulă prin zina. Ibn Qudaamah (Allah să aibă milă de el) a spus: Dacă soția unui bărbat comite zina sau dacă soțul ei comite zina, căsătoria nu este desfăcută, indiferent dacă aceasta s-a întâmplat înainte sau după consumarea căsătoriei, potrivit majorității savanților.

Încheiat citatul din al-Mughni (9/565).

În al treilea rând:

Dacă soțul alege să se separe de soția sa care a comis zina înainte de consumarea căsătoriei, atunci trebuie să divorțeze de ea (talaaq), iar dacă divorțează de ea, aceasta are dreptul la jumătate din mahr-ul convenit, deoarece Allah, Preaînaltul, spune (interpretarea sensului): „Iar dacă divorțați de ele înainte să le fi atins (să fi avut relații sexuale cu ele) și le-ați stabilit Mahr-ul (banii de căsătorie dați de soți soțiilor lor la momentul căsătoriei), atunci plătiți jumătate din acesta (Mahr), cu excepția cazului în care ele (femeile) renunță la acesta sau cel în mâna căruia se află legătura căsătoriei (soțul) renunță și îi dă întregul Mahr stabilit” [al-Baqarah 2:237].

Este permis ca soțul să o împiedice să se căsătorească cu altcineva refuzând să divorțeze de ea sau să consume căsătoria cu ea, astfel încât ea să se elibereze de el oferindu-i avere, deoarece Allah, Preaînaltul, spune (interpretarea sensului): „O, voi cei care credeți! Nu vă este îngăduit să moșteniți femeile împotriva voinței lor și nu trebuie să vă purtați cu ele cu asprime pentru a lua înapoi o parte din Mahr-ul pe care li l-ați dat, cu excepția cazului în care ele comit relații sexuale ilegale evidente. Și purtați-vă cu ele în mod onorabil. Iar dacă le displăceți, se poate ca voi să displăceți un lucru în care Allah a pus mult bine” [an-Nisa’ 4:19].

„Relațiile sexuale ilegale evidente” menționate în verset reprezintă zina, după cum am explicat în detaliu în fatwa nr. 146100.

Și Allah știe cel mai bine.